Vreau să îti spun că s-ar putea ca această carte să fie pentru tine un examen. (În cazul în care nu ai prieten, esti scutită deocamdată de acest examen, dar va veni si vremea să îl dai si atunci cred că ti-ar prinde bine s-o răsfoiesti din nou). De aceea, dacă acum nu esti îndrăgită, chiar te rog să treci acum la capitolul următor, pentru că momentan acesta nu îti e de folos.

Asa cum te-ai obisnuit, eu voi face referire la cazuri generale, pentru că nu am de unde sti precis ce fel de viată duci tu. Te-ai mira dacă as suna acum la telefon să te întreb cum ti se pare cartea mea?

Si totusi, spre surprinderea ta, am să fac asa ceva. Am să te sun. Nedumerirea ta va fi mare, evident. "Oare ce face, sună la toate numerele din cartea de telefon?"

Nu, nu am chiar atâtia bani. Dar telefonul la care îti vorbesc este chiar acest capitol.

"Alo, bună ziua, Danion Vasile la telefon, sunt autorul cărtii despre întemeierea familiei..." Si după formula de introducere urmează examenul: "Mi-au spus gurile rele că prietenul tău nu e omul de care ai nevoie. Mi-au spus chiar că..."

Pauză. Eu nu am de ce să mă bag în viata pe care o duci. Nu te cunosc, si de aceea cuvintele mele pot rămâne fără ecou în inima ta. Dar ceea ce as vrea totusi să fac în acest capitol este să te ajut să fii sinceră cu tine.

Cum mi-a venit ideea să scriu acest capitol? O prietenă care a parcurs deja textul redactat până acum (cum termin un capitol, îl dau spre lecturare) s-a declarat impresionată până la lacrimi de cele citite. Mi-a spus că, citind, i-a apărut în inimă gândul că si ea poate avea parte de o familie împlinită. Că rândurile mele i-au dat nădejde.

Până aici totul e bine. Problema e că această cititoare trăieste cu un tip cu care stie sigur că nu se va mărita. Stie că are o relatie care nu duce la nimic. A înteles că omul de lângă ea nu îi va fi niciodată mai mult decât amant. Si totusi... Si totusi rămân împreună. De ce? Pentru că, dacă s-ar despărti, viata i-ar fi mai pustie, mai searbădă, mai tristă. Si-ar dori să îsi găsească un bărbat care să o ia de nevastă. Dar, deocamdată...

Ea a citit cartea (până la capitolul acesta) si a rămas impresionată. Dar eu nu am scris ca să impresionez pe cineva. Cred că e clar că nici măcar nu m-am străduit să prezint vreo cugetare originală cu privire la familie. Am încercat numai să adun laolaltă câteva idei de folos pentru cei care vor să se căsătorească. Cele scrise nu au însă nici o valoare dacă rămân exclusiv pe hârtie. Eu am scris ca să te ajut să te măriti. Stiu că rândurile mele sunt lipsite de o anumită măiestrie stilistică. Dar cred că de iscusintă literară nu e nevoie când vrei să constati lucruri atât de simple ca cele prezentate de mine. Or, ti-am mai spus, eu nu am pretentia că scriu o carte. Vreau doar să stau de vorbă cu tine.

Nu ca să te delectez sau ca să îti ocup timpul liber. Ci pentru a te ruga să fii sinceră cu tine. Oare ai citit până acum vreo idee la care să nu te fi gândit tu însăti mai înainte? Nu mă refer la părerile despre "Titanic", ci la criteriile expuse pe larg. Ti-am spus ceva nou când m-am oprit asupra fetelor care se mărită pentru bani? Sau când ti-am vorbit despre "potrivirea intelectuală"? Putin probabil. Sau, chiar dacă ai citit si despre lucruri la care nu te-ai gândit, totusi nu ar fi fost putin probabil să te gândesti singură la ele, peste o zi sau peste un an.

Cititoarei de care tocmai am amintit, si tuturor celor aflate într-o situatie asemănătoare, le sunt adresate rândurile de mai jos: Eu nu te înteleg, desi mi-as dori să am puterea de a te întelege. Vrei ceva, si totusi nu faci nimic pentru a primi ceea ce îti doresti. Stiu că îti doresti să te măriti. Uneori această dorintă e foarte puternică în inima ta, alteori e acoperită de rutina zilei. Dar chiar dacă îti doresti să te măriti, prin faptele tale dovedesti contrariul.

Astepti ca Dumnezeu să îti trimită bărbatul visurilor tale, si acesta să fie fermecat pe dată de frumusetea ta? Stii bine că asta nu s-a întâmplat până acum. Dumnezeu îti va trimite bărbatul abia atunci când i-o vei cere cu adevărat. Te-ai rugat de multe ori să te ajute să te măriti. Dar rugăciunile au rămas fără răspuns. Si nu Dumnezeu e de vină. Ci tu. Să stii că faptele noastre sunt rugăciuni foarte puternice. Dacă cu gura Îi cerem una, dar prin fapte Îi cerem alta, El va tine cont de ambele "rugăciuni". Cum să te ajute să te măriti când tu trăiesti în păcat? Vrei să te măriti? Atunci schimbă-ti viata! Ia hotărârea să te schimbi! Spovedeste-te si începe o viată nouă, o viată curată.

Esti slabă si ti-e teamă de viitor. Dar nu ai altă variantă. Vrei o familie împlinită, trebuie să te lupti pentru a o avea! Doar stii că putini sunt hărăziti cu o asemenea binecuvântare. Nu încerca să fugi de adevăr si să spui că, din moment ce oricum sunt atâtea fete în situatia ta, îti e prea greu să te rupi de un mod de viată care ti-a devenit a doua natură! Nu te poti compara cu altă fată.

Nu eu îti cer să te schimbi. Tu îti ceri să te schimbi atunci când vrei să ai o familie. Poate că te gândesti că în fond nici în familiile din care lipseste Hristos nu e chiar asa rău. Ce ai de gând să faci, să te arunci în foc pentru a vedea dacă te doare?

Supără-te pe mine că îti scriu astfel de rânduri, aruncă această carte la gunoi, dar nu te minti! Până acum, scriindu-ti, simteam că între mine si tine se stabileste o anumită legătură sufletească. (Asa cum s-a stabilit si cu cititorii celorlalte cărti ale mele. Scrisorile lor m-au încurajat să scriu în continuare.)

Dar acum, la capitolul acesta, am impresia că firul se rupe. Am impresia că intru pe un teritoriu tabu si că mă dai afară. Crede-mă că nu pot scrie altfel. Stiu că ceea ce faci nu e bine si nu pot să tac.

"Ce ai cu mine, ti-am cumpărat cartea, am citit-o, ti-ai încasat drepturile de autor, vezi-ti de viata ta!"

Nu pot. Asta e problema. Pe mine nu mă încântă doar faptul că această carte se va vinde. Pe mine m-ar încânta să stiu că măcar o fată în situatia ta ar avea puterea să îi spună iubitului ei: "ori ne căsătorim, ori ne despărtim!" Si asta numai dacă e de părere că ar putea avea o căsnicie împlinită alături de el. (Însă de cele mai multe ori amantii nu sunt potriviti pentru a fi soti.) Adică în momentul în care te gândesti că vei trăi o viată întreagă lângă el, s-ar putea să descoperi că nu vă potriviti. Patima îi uneste pe unii oameni cu o putere foarte mare. Dar în clipa în care patima dispare, ei descoperă că nu au aproape nimic de împărtit.

Când întelegi că nu ar fi bine să ajungi sotia iubitului tău, chiar dacă el ar accepta în cele din urmă să te ia de nevastă, trebuie să te lupti din toate puterile pentru a rupe această legătură. E adevărat: poate fi foarte dureros că omul pe care l-ai iubit, că omul lângă care ai avut parte de atâtea momente frumoase, nu e cel care să te împlinească.

De obicei, fetele aflate în această situatie nu au curajul de a privi lucrurile în fată. Preferă să spună că iubitul lor e omul cel mai bun de pe lume, că desi nu crede în Dumnezeu ar fi un sot ideal, că desi are anumite patimi, ele nu îi întunecă frumusetea lăuntrică...

Îti relatez o întâmplare: o prietenă de-a mea a trăit cu un tip, apoi s-a despărtit de el si s-a împrietenit cu un altul. A trăit si cu el si era convinsă că se vor căsători. Acesta i-a zis deodată că nu mai vrea să rămână în lume, că si-a dat seama că are chemare pentru mănăstire. Cu greu, de voie de nevoie, fata a trebuit să se consoleze. Mare i-a fost mirarea când a aflat că la numai două săptămâni iubitul ei s-a căsătorit cu altă fată si că justificarea cu mănăstirea era doar o poveste. Fiind biruită de deznădejde, a acceptat să se mărite cu fostul ei prieten. Părintii lui au aranjat nunta, la biserică, la restaurant, totul era bine pregătit. Dar, venindu-si în fire, ea nu mai voia să se mărite. Am încercat să o conving să plece din Bucuresti în ziua de dinaintea nuntii (dacă va citi această carte, o rog să mă scuze că îi aduc aminte de unele clipe pe care ar fi vrut să le uite).

Trebuie să precizez că era foarte frumoasă, si la prima vedere ne-am plăcut reciproc. Dar eu eram prieten cu Cătălina atunci, si nu ne-am cunoscut mai bine decât în clipa în care eu fusesem părăsit de Cătălina, iar ea de prietenul ei. Chiar dacă ea era mai mare, m-am gândit că singura sansă de a o convinge să renunte la căsătoria pe care nu si-o dorea era să îi ofer eu sprijinul sufletesc de care avea nevoie. Mi-am dat seama că nu era genul de fată pe care mi-as fi dorit-o lângă mine ca sotie, dar puteam fi buni prieteni. M-am dus la părintele meu duhovnic să îi cer binecuvântare pentru ca eu să plec cu fata la munte.

"Nu îti dai seama ce îmi ceri? Dacă pleci cu ea o să cădeti în păcat..."

"Nu, părinte, cum să cădem?"

"Crezi că în starea în care se află îi va fi greu să se îndrăgostească de tine? Si atunci ar încerca să te facă al ei."

Părintele a avut dreptate. Mă simteam putin atras de ea si poate că, singuri pe munte, am fi fost biruiti de patimă. Mai ales că ei i se părea firesc ca tinerii care se iubesc să facă dragoste. Era convinsă că făcusem la rândul meu dragoste cu Cătălina, si a fost foarte mirată să afle că lucrurile stăteau altfel. Nu am mai plecat cu ea la munte. Si s-a măritat. Apoi nu stiu ce s-a întâmplat cu ea (m-am mai văzut doar cu cel care o părăsise, si m-am abtinut cu greu să îl întreb cum a putut fi atât de neserios. Poate că Dumnezeu l-a ajutat între timp să se schimbe).

Mă întreb uneori dacă ea a avut parte de o căsnicie fericită. Este posibil să fi avut, pentru că sotul ei a iubit-o foarte mult: să iei o fată care după ce te-a părăsit, după ce a fost a altuia, si apoi a acceptat să fie a ta numai din slăbiciune si din frica de a înfrunta singurătatea, e mare lucru. Când am vorbit cu Claudia despre ea m-a întrebat: "De unde stii că ea nu avea nici o vină? Ce, crezi că celălalt a părăsit-o fără motiv?" Nu stiu dacă si ea avea o parte din vină. Dar cred că i-a fost mai bine fără el, decât cu el: era mai rău dacă o părăsea după nuntă.

E foarte bine ca astfel de prietenii să dureze cât mai putin. Nu rareori, când tinerii s-au rugat ca Dumnezeu să îi ajute în viată, relatia cu persoana iubită s-a destrămat: au iesit la iveală tot felul de motive care ar fi putut duce la ruinarea viitoarei căsătorii (sunt fete care se roagă cu disperare: "Doamne, ajută-mă să mă mărit cu cutare..." De ce nu le ajută Dumnezeu? Pentru că stie că respectiva căsătorie ar fi sursă de suferintă, si nu de împlinire).

Fac o paranteză si îti povestesc un lucru ciudat. La un moment dat, în perioada în care eram foarte frământat dacă să mă căsătoresc sau nu cu Cătălina, am cumpărat două verighete frumoase. Prinsesem inelele de sfoara de care în camera mea era agătată o copie mare a cunoscutei icoane "Prodromita", icoana în care chipul Maicii Domnului a fost pictat prin minune dumnezeiască. Seara, când m-am culcat, icoana era la locul ei, pe perete (si cu inelele pe sfoară). Când m-am sculat dimineata, icoana era pe birou. L-am trezit pe tata, să îl întreb dacă a intrat noaptea la mine în cameră si dacă a mutat el icoana. Nu a vrut să creadă că icoana s-a miscat singură. A zis să o las baltă cu "misticismele". Dar eu nu aveam de ce să îmi mut icoana. Si, dacă as fi mutat-o, ar fi trebuit să iau mai întâi inelele de pe sfoară. Când am găsit inelele pe jos, în spatele canapelei, mi-am dat seama că au căzut în clipa în care icoana a zburat singură până pe birou.

(Stiu că poate ti se pare incredibil ceea ce îti scriu. Întâmplarea nu poate avea nici o explicatie ratională: în camera mea nu intra nimeni noaptea, si dacă ar fi intrat nu ar fi avut de ce să mute icoana; iar să o mute fără să facă zgomot era chiar imposibil: în vremea aceea mă sculam dimineata imediat ce auzeam că punea cineva mâna pe clantă.) Singura explicatie pe care am dat-o acestui fapt este că Maica Domnului mi-a atras atentia asupra faptului că nu vrea ca acele inele să fie puse pe icoana ei, că nu era bine să mă căsătoresc cu Cătălina. Si, desi mi-a fost greu să recunosc, nu avea rost să mai rămânem împreună (nu din cauză că s-a mutat icoana, cum fac unii habotnici care caută semne de la Dumnezeu si în faptul că li s-a oprit ceasul; ci pur si simplu pentru că nu ne potriveam. Mutarea icoanei nu mi-a sugerat că nu e bine să mă căsătoresc cu acea fată, ci mi-a confirmat că nu avea rost să accept o căsătorie numai pentru că nu aveam încredere că voi găsi o fată mai bună).

Am încercat să nu fac referire la lucrurile mai deosebite pe care le-am auzit în viata mea. Mai ales că minunile sunt greu de acceptat chiar de către unii care le văd. (Îti mai dau totusi un exemplu: am văzut cu ochii mei cum un părinte a vindecat un paralizat. Am povestit lucrul acesta multor oameni, până când - lovindu-mă de neîncredere, am ajuns să mă îndoiesc eu însumi de el. Dar la un moment dat, un prieten de-al meu, care are vreo cincizeci de ani, mi-a spus cu drag: "O, de câti ani suntem prieteni... Mai stii când ne-am cunoscut? Când l-a vindecat părintele X pe paralizatul ăla..." L-am strâns în brate plin de bucurie: "Cum, ai fost si tu acolo? În sfârsit, mai e un martor..." Între timp părintele murise si nu mai stiam exact cine a fost de fată, pentru a-mi confirma că am văzut un semn minunat).

Totusi, îti voi mai spune un lucru deosebit: mama unui prieten care a intrat în mănăstire mi se plângea ce viată chinuită a avut alături de sotul ei, un om cât se poate de rău. "Când m-am împrietenit cu el, mi s-a arătat într-un vis Sfântul Ierarh Nicolae si mi-a spus să mă despart de el, că nu e un om bun. Dar nu am vrut. Am preferat să arunc Acatistierul, protestând fată de faptul că Sfântul se amesteca în viata mea. Dar am avut foarte mult de regretat de pe urma acestui gest."

Sunt situatii în care oamenii îsi dau seama clar că Dumnezeu nu e multumit de compromisul lor de a lua în căsătorie persoane care duc o viată murdară. Cu toate acestea, legătura pătimasă îi face să prefere să se ascundă de Dumnezeu. Dar de Dumnezeu nu te poti ascunde. Dacă îti dai seama că El asteaptă de la tine mai mult, că mai devreme sau mai târziu, orice compromis îsi va arăta efectele negative, nu sovăi să dai înapoi.

(Ajuns aici, trebuie obligatoriu să îti spun că marea majoritate a viselor legate de căsătorie provin de la oboseală: fetele visează tineri care le petesc, si invers. Au apărut o sumedenie de cărti despre interpretarea viselor: fetele care s-au căsătorit numai pentru că în noaptea de dinainte de a-si cunoaste sotul au visat grâu au avut de suferit de pe urma gestului lor necugetat. La fel si cele care, bucuroase că si-au găsit perechea ideală din punct de vedere astrologic, au trecut cu vederea defectele "neesentiale". Dar tocmai aceste defecte le-au făcut mai apoi viata mizerabilă. Articolele si cărtile despre interpretarea viselor nu fac altceva decât să îi zăpăcească pe oameni, să îi introducă pe nesimtite în lumea ocultă, în lumea vrăjitoriei; chiar dacă par nevinovate, dacă le judecăm după roade ne dăm seama cât sunt de periculoase pentru suflet.)

Cât de usor îmi e mie să îti spun să te desparti de omul pe care ti s-a părut că îl iubesti, dacă îti dai seama că nu e potrivit pentru tine... Tie ti-ar fi foarte greu să faci asta. Mai ales dacă ati apucat să aveti si legături trupesti. De multe ori fetele nu au curajul să se despartă de prietenii lor pentru că le e frică de scandal. Si tot asteaptă ca finalul să vină de la sine. Dar nu vine.

O fostă elevă a mamei mele a pierit ucisă de prietenul ei, după ce acesta a intuit că fata voia să îl părăsească. Sărmana întelesese că nu i-ar fi bine să devină sotia lui, dar prea târziu. Era o tânără absolut deosebită, nu îmi dau seama cum s-a putut lega sufleteste de un asemenea ticălos. Dar iubirea e uneori oarbă, mai ales atunci când îndrăgostitii Îl pun pe Dumnezeu între paranteze...

Nu ti-am scris asta ca să te sperii. Sunt de acord că o despărtire poate fi foarte violentă. Dar cred că poti avea întelepciunea să găsesti o cale pasnică de a lămuri lucrurile.

Am avut o prietenă bună care trăia cu patronul unui magazin. Nu îl iubea. "Nu stiu cum să scap de el. La fiecare sfârsit de săptămână mă scoate din Bucuresti, dar mie nu îmi place deloc de el." (Acum fata e măritată cu un bărbat pe care îl iubeste). Ca să o sperii putin i-am zis în glumă: "Fii atentă, dacă nu te rupi de el o să mă rog la Dumnezeu să te calce o masină, ca să îti bagi mintile în cap." Fata a crezut că vorbesc serios, si a fugit să se spovedească la un părinte la care o dusesem mai demult.

"Părinte, m-a amenintat un prieten că dacă nu o termin cu patronul o să mă calce o masină..."

Părintele, râzând: "Ce prieten, ăsta nu poate fi decât Danion..."

Fata mi-a povestit faza bucuroasă că si-a dat seama că glumisem. Eu i-am spus de accident ca să îsi dea seama că, neavând curajul de a se rupe de patronul pe care nu îl iubea, îsi făcea mult rău. Foarte bine i-a fost când a avut curajul să o termine cu el.

(Cineva care tocmai a citit capitolul cu Britney mi-a spus că am avut dreptate când bănuiam că nu mai e fecioară atunci când spuneam că totul ar putea fi doar circ si reclamă. Că au apărut în presă dezvăluiri pe această temă. Poate că si alte referinte din carte sunt "expirate". Ce să fac, nu am timp să mă ocup si de astfel de probleme "importante".)

Asa îti spun si tie: e imposibil să nu îti fie mai bine după ce vei avea curajul de a face acest pas, de a renunta la un om alături de care stii că nu poti fi fericită în căsnicie.

Sunt bărbati care, atunci când aud că femeile vor să îi părăsească pentru că nu vor să se mărite cu ei, dându-si seama că nu ar putea fi un cuplu fericit, insistă, vin cu promisiuni că se vor schimba în câteva zile, că vor face câte în lună si în stele. Răbdătoare, femeile asteaptă si această schimbare. Dar văzând că nu apare, vor să plece. Inimile lor sunt pline de nesigurantă, în fată e un mare vid, nu stiu ce le asteaptă în viitor. Vor să plece. Dar ei insistă.

El: "Hai să încercăm să reparăm lucrurile căsătorindu-ne. Poate că dacă ne căsătorim Dumnezeu ne va ajuta să ne fie bine. (Numele Domnului e invocat cu viclenie, numai pentru a nu rămâne cu buza umflată.) Dacă nu îti va fi bine lângă mine esti liberă să pleci oricând. Dă-mi o ultimă sansă." La acest punct unele femei nehotărâte cedează. Neavând curajul de a înfrunta singurătatea, considerându-se prea slabe pentru a renunta la ceva precis, ele acceptă propunerea. Se gândesc că vor pleca la primele motive de nemultumire. Dar abia după ce s-au căsătorit îsi dau seama de greseala pe care au făcut-o. Îti dau numai două motive (care par stupide) pentru care aceste femei nu divortează imediat:

Un motiv ar fi mândria: "Cum, după ce toată lumea m-a văzut mireasă, după ce toti au crezut că sunt fericită, cum să am puterea de a recunoaste că totul a fost o mare minciună? Cum să am puterea de a recunoaste în fata prietenelor că am fost păcălită? Lasă, să mai treacă timpul si divortez mai încolo."

Din afară acest motiv pare stupid. Dar nu este. Cât de chinuită este o femeie care gândeste asa... Cât de mult suferă de pe urma unui gest necugetat...

Tocmai pentru a evita un divort ulterior îti spun că e bine să vă despărtiti acum.

Poate că tu duci o viată crestină si te gândesti că, oricât ti-ar fi de rău, nu vei divorta. Dar în loc să te gândesti că Dumnezeu îti va da puterea să rabzi orice, nu ar trebui oare să întelegi că e mai bine să eviti o asemenea căsătorie? Dacă ai atâta credintă încât să rabzi un sot care îti va face viata din ce în ce mai tristă, de ce nu te rogi la Dumnezeu să îti dea puterea de a astepta să găsesti un om mai potrivit?

Crezi că e bine să Îl ispitesti pe Dumnezeu, acceptând o căsătorie numai din comoditate sau din cine stie ce motive subiective?

Unele fete îsi fac următoarea socoteală: "După ce lumea ne-a văzut împreună atâtea luni, dacă voi renunta acum la el se va zice că sunt o femeie usoară..." Stii cine va gândi despre tine în acest fel? Tocmai femeile care, aflându-se în situatia ta, nu au avut curajul de a înfrunta pentru scurtă durată singurătatea. Si acum încearcă să se mintă, spunându-si că duc o viată fericită. Dar când văd pe cineva care a avut mai mult curaj decât ele se simt jignite. Ies la atac.

Ceilalti oameni vor aprecia însă gestul tău. E un gest care dovedeste stăpânire de sine, maturitate si întelepciune. E firesc să fie apreciat.

Să vorbim acum putin despre ispita singurătătii. Oamenii care nu se tem de singurătate ori au mare credintă în Dumnezeu si Îi simt tot timpul prezenta, ori au inimile de piatră. Nimic nu se poate asemăna cu singurătatea. (Uneori mă gândesc că pentru păcatele mele cea mai mare osândă vesnică ar fi singurătatea. Chinurile iadului să fie înlocuite de singurătate. Să nu am parte nici de dragostea lui Dumnezeu, nici de a oamenilor. Asta mi se pare cea mai groaznică pedeapsă. Nu stiu cum e de fapt în iad. Dar mă rog ca Dumnezeu să Se îndure de mine si să mă învrednicească de mântuire.) Nesiguranta clipei viitoare e foarte greu de îndurat. De bine, de rău, acum ai pe cineva lângă tine. Dar dacă te desparti de el, ce va fi?

Dacă ai avea alături de tine niste prieteni apropiati, sau măcar o prietenă bună, ti-ar fi mai usor. Sau măcar dacă părintii ti-ar fi aproape, tot ai avea un sprijin. Dar dacă nu vei avea pe nimeni care să te sustină, singurătatea va fi foarte greu de înfruntat.

Când am fost părăsit de Cătălina am suferit enorm. Desi stiam că nu ne potrivim, nu îmi trecea prin cap că ea mă va părăsi. O dovadă de dragoste: m-a părăsit tocmai pentru că mi-a vrut binele, pentru că si-a dat seama că nu mă poate împlini. Dar singurul mod în care îmi putea reda libertatea era să îmi spună că s-a săturat de mine. Nu mi-a trecut prin cap că s-a sacrificat pentru a-mi fi bine; asta am aflat-o mult mai târziu. În clipa în care mi-a spus că vietile noastre se despart, parcă mi-ar fi dat cu o piatră în cap. Tocmai iesisem din spital, unde fusesem tratat de o formă gravă de pneumonie. Am simtit că înnebunesc. Nu mai puteam mânca, nu mai puteam dormi. Eram disperat. Chiar dacă ea nu era o fată de nota 10, alti prieteni apropiati nu mai aveam. Si vreo două săptămâni nu am fost bun de nimic.

Pe cât de mult bine mi-a făcut părăsindu-mă, pe atât de rău mi-a făcut alegând tocmai acel moment. Cu o lună mai devreme, când eu îi propuneam să ne despărtim, se întristase tare. Pe mine m-a socat nu atât despărtirea propriu-zisă, cât modul si motivul. Mi se părea că trăiesc ceva imposibil: să fiu părăsit de fata care mi s-ar fi dăruit în orice moment, numai ca să mă convingă de dragostea ei... Dacă as fi primit "ofranda" ei, nu ne mai despărtea nimeni. Bine că m-a ferit Dumnezeu de o asa cădere.

Dacă iei hotărârea să te desparti de el, ai grijă cum o faci. Fă-o în asa fel încât să suferiti cât mai putin. Nu se poate să nu fii legată de el, si să te desparti cu usurintă. În prietenia voastră ai pus o parte din sufletul tău; si ce ai dat nu mai vine înapoi.

Gândeste-te si la tine, si la el. Fă-l să înteleagă că despărtirea e nu numai spre binele tău, ci si al lui. Încearcă să găsesti momentul potrivit pentru a-l părăsi (în nici un caz chiar înainte de a-si da examenul de licentă, sau de a da un concurs pentru angajare; la esecul sentimental s-ar adăuga si altele mai mari, si ar putea fi biruit de deznădejde. Doar stii că unii, trecând prin momente de dezechilibru psihic, au încercat chiar să se sinucidă.)

În acelasi timp vezi ca nu cumva să rămâi lângă el numai pentru că te santajează, amenintându-te că se sinucide dacă nu te căsătoresti cu el. Dar bănuiesc că te-ai ferit de prietenia cu un tip atât de dezechilibrat.

Dacă sufletul tău nu îsi găseste bucuria lângă el, oare cum ati mai putea rămâne împreună? (Sunt cazuri în care un bărbat nu vrea să se despartă de o femeie numai pentru că vede în ea o păpusă gonflabilă de proportii excelente. Chiar dacă simte că ea nu e fericită, nu îl interesează. Dacă păpusa functionează, e bine. Dar în momentul în care o femeie e tratată de un bărbat ca o păpusă de plastic nu trebuie să aibă nici un fel de remuscări atunci când îl părăseste.)

Ai curajul de a lua în viata în piept. Îti va fi greu o săptămână, o lună, sau chiar câteva luni. Dar ai multă vreme înainte, nu?

Dă-ti seama, peste câteva luni poti fi petită de un tânăr care să fie exact cum îti doresti.

Dar ce spun peste câteva luni, poate si mai repede de o lună. Poate si peste câteva zile. Ai grijă totusi să nu te arunci în bratele primului bărbat care îti iese în cale, si să te măriti la repezeală, numai pentru că te-ai convins că el nu are defectele celuilalt. Poate că are alte defecte, mult mai mari.

Nu te grăbi. Persoanele care au trecut prin dezamăgiri sentimentale sunt ispitite să îsi refacă viata cât mai repede. Si pot cădea din lac în put.

Nu te grăbi. După ce te rupi de omul de lângă tine, prioritatea nu este să îi găsesti un înlocuitor. Prioritatea este să te refaci, să te pui pe picioare. Abia după ce ai ajuns la un anumit echilibru lăuntric te poti gândi la măritis. Pentru că nu e corect să fii luată în căsătorie până ce nu ai scăpat de efectele naufragiului.

Poate că vei trece prin momente grele, în care o să îti vină ideea să pui mâna pe telefon si să te întâlnesti iar cu vechiul prieten. Poate că, trecând prin locurile voastre preferate, sau ascultând melodiile voastre de suflet te va birui dorinta de a fi lângă el încă pentru câteva zile. Nu sufla în focul încă nestins. Oricând ti-ar putea sări în ochi scântei. Iar nesocotinta de a-ti bate joc de sufletul tău sau de sufletul lui se iartă greu.

(Se poate totusi ca tu să fii deja despărtită de fostul prieten. Nu e exclus nici ca, stând departe de el, să îti dai seama că hotărârea de a-l părăsi a fost copilărească si că ar bine să vă căsătoriti. Dacă esti sigură că ai ajuns la concluzia cea mai bună, un telefon poate fi salvator.)

Oricum, fii pregătită să treci prin urgia singurătătii. Chiar dacă pentru scurtă vreme nu îti va fi usor. Gândeste-te cât de greu le este fetelor care sunt părăsite de prietenii lor. Prieteni cărora le-au dăruit uneori nu numai inimile, ci si fecioria. Cât de disperate se simt... Au dat totul, si au fost date la o parte, ca niste jucării. Ele ar face orice pentru a fi primite înapoi. Si, dacă văd că toate eforturile rămân zadarnice, fac gesturi necugetate.

Mi-as dori ca si o asemenea fată să citească această carte. Să înteleagă că nu are de ce să îi pară rău că a fost părăsită. Că dacă "el" a fost atât de lipsit de inimă încât să se poarte cu ea ca si cu o jucărie pe care o arunci după ce te saturi de ea, nici dacă ar fi luat-o de sotie nu i-ar fi fost bine.

E foarte probabil să ai prietene care au trecut sau trec prin această situatie. Încearcă să le fii cât mai aproape. Mai ales dacă le bântuie gândul sinuciderii. Sinuciderea e cel mai mare păcat. Sunt o mie de motive care te pot aduce în pragul sinuciderii, dar nici unul nu stă în picioare. Oricât de tare suferă cineva, sinuciderea nu rezolvă durerea. Chiar si cei care nu cred că sinucigasii merg în iad, chiar si cei care nu cred că există viată după moarte, îsi dau seama că sinuciderea e groaznică. Te lipseste de posibilitatea de a trăi si clipe mai bune. O dovadă sunt cazurile celor ale căror tentative de sinucidere au esuat, si care mai apoi au reusit să se pună pe picioare. Ei si-au dat seama cât de mult ar fi pierdut dacă s-ar fi sinucis.

Încearcă să le ajuti pe prietenele tale care suferă că au fost părăsite de prietenii lor în acelasi fel în care ai vrea tu însăti să fii ajutată dacă ai fi în aceeasi situatie. Spune-le ce mare prostie ar fi să cadă în bratele primului venit. Ar trece de la o poveste tristă la alta. Dumnezeu nu Si-a întors fata de la ele. Să aibă încredere, să aibă nădejde. Dacă nici unul dintre oameni nu reuseste să le aline suferinta, dacă nimeni nu întelege furtuna din sufletul lor, Dumnezeu e la datorie. E la locul Lui. Si asteaptă să vină în ajutorul celor care Îl cheamă.

Ce sansă uriasă ne oferă credinta! Oricât de mari ar fi impasurile prin care trec oamenii, pot primi o mângâiere, pot primi putere, pot afla o scăpare...

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata