Cuvinte către părinti

Dragă Danion Vasile,

Nu mă pricep la scris, de aceea te-as ruga să-mi ierti toate stângăciile literare. Dar trebuie să-ti scriu. S-ar putea să-mi fii de folos. Eu mă rog Dumnezeului Cel Bun pentru asta. Nu vreau să transform aceste rânduri în ceva ieftin si melodramatic, pentru că nu este nici una, nici alta. Dar este într-adevăr o dramă cu adevărat dureroasă.

Am 60 de ani (deci poti fi fiul meu), poate de aceea mi-am permis (te rog să mă ierti dacă am gresit) să mă adresez putin cam prea familiar. Sunt căsătorită si am o fiică de o vârstă apropiată de a ta.

Mi-am trăit viata departe de Dumnezeu, de Biserică, departe de Sfintele Taine. Nici măcar nu mi-a fost prea bine. Greutăti si piedici la tot pasul. Dacă m-ar fi întrebat cineva acum 3-4 ani de ce a fost asa, nu as fi stiut ce să răspund. Acum stiu exact. În marea lui mărinimie, Bunul Dumnezeu a vrut să mă întoarcă cu fata spre El, Să-L cunosc. Asa că mi-a dat toate spre binele meu. Dar, dacă stau să mă gândesc, sunt familii cu greutăti si probleme infinit mai mari ca ale mele. Asa că să nu mă mai plâng. Cu ajutorul primit de Sus am reusit să-mi schimb viata. Cel putin pe a mea. Străduindu-mă ca în putinul timp ce mi-a mai rămas să trăiesc asa cum trebuie, încercând să umplu vidul din sufletul meu si să nu mai gresesc în lungul si strâmtul drum spre mântuire.

"Nichipercea" îmi dă mult de furcă, pentru că nu-i place deloc planul meu, dar acum stiu că Îl am aproape pe Domnul nostru Iisus Hristos. De un real folos mi-au fost cei dragi de la publicatia Icoana din adânc, cărora le-am scris si care mi-au răspuns, dându-mi sfaturi dintre cele mai bune. Printre altele, m-au trimis la un părinte duhovnic de care aveam mare nevoie, o persoană cu totul deosebită, sub a cărei îndrumare atentă sunt. Dacă, din acest punct de vedere, cu mine lucrurile merg bine, nu acelasi lucru îl pot spune despre fiica mea.

În gândirea mea limitată, chiar eu trăind departe de tot ceea ce însemna Credintă (fără a fi eretică), mi-am zis să îi las acestui copil (singurul de altfel) libertatea deplină de a hotărî singur ce are de făcut. Mi-am zis să fiu o mamă "modernă" (prostie pe care doar acum o realizez).

A făcut liceul X, apoi brusc a schimbat directia si a intrat la Facultatea Y, 4 ani. Si-a dat si masterul si acum urmează să-si facă teza de doctorat. În toti acesti ani de studiu a fost preparator în cadrul facultătii. Studentii o iubeau, stia ce trebuie să le spună. A fost în străinătate cu o bursă, timp în care si-a însusit spre foarte bine limba engleză. Părea că lucrurile sunt bune, si noi, părintii ei, fericiti. Spun acest lucru pentru că doream putină schimbare în viata ei.

În copilărie si adolescentă a fost cam singură. Tânjea după prieteni, relatii, comunicare - fiind mai putin comunicativă, mai mult interiorizată, si mai mult într-o lume a ei, ireală, printre teancuri de cărti de specialitate si cărti mai altfel.

La început, fără să-i spună nimeni, si-a cumpărat zeci de cărti religioase, Sfinti Părinti, Efrem Sirul, Sfântul Siluan, Avva Dorothei, etc. Am întrebat-o ce face cu ele si mi-a răspuns: "caut adevărul". Sinceră să fiu m-am bucurat. În străinătate a cunoscut un profesor mai mare decât ea cu mai mult de 20 de ani. Era prima persoană mai importantă cu care avea ce discuta. Lucrurile au scăpat de sub control, ea a crezut mai mult decât trebuia tuturor promisiunilor făcute. Dar în ciuda lor, după un an de zile, totul a luat sfârsit cu lacrimi si durere. Începând de aici, "pestisorul meu" a luat-o la vale, dusă de curent, fără dorintă de împotrivire. Au urmat alte găsti, alte idei, Jung, alchimie, yoga, "calea de mijloc", Kaballa (nu-ti sunt necunoscute), dar mai ales reîncarnare.

La facultate lucrurile mergeau prost. Sefii ei au făcut tot posibilul să o îndepărteze de la catedră, desi este bine pregătită profesional.

Urmează apoi munca la o fundatie unde, după putin timp i se desfiintează postul (poate si pentru faptul că se ocupa cu tot sufletul de familii sărmane). Disperată si bulversată, se angajează la o grădinită ca educatoare. Copiii îi plac foarte mult, si-a dorit mereu o familie, pe care nu a avut-o - încă.

"Mamă, de ce la mine nu se uită nimeni, de ce sunt o prietenă, si atât??" M-am întrebat si eu multă vreme, fără să-mi dau un răspuns. A cunoscut chiar si un doctorand la Teologie, care însă a trebuit să plece cu o bursă în Elvetia, asa încât relatia s-a terminat fără să înceapă.

Cu un salariu de numai 2,5 milioane, dezamăgită de viata ei socială si sentimentală, a acceptat oferta de a lucra pentru fundatia X (care militează pentru drepturile homosexualilor), fapt care m-a lovit în moalele capului.

Era începutul sfârsitului. Lacrimile mele n-au fost îndeajuns pentru a o îndepărta de această asociatie si mai ales de ispitele despre care stiam că nu avea cum să le poarte. Salariul era tentant; nu mai purta stresul că nu avea bani să ne dea pentru medicamente.

Refuzată de băieti, rătăcită în credintă, aici găseste anturajul care i se părea ei ideal. Nu cred că este cazul să continui cu ce s-a mai întâmplat. Este de la sine înteles. A plecat de acasă, stă cu chirie împreună cu o "prietenă". A fost ceva care m-a desfăcut în bucăti, dar Maica Domnului si Fiul ei Preaiubit m-au adunat, m-au mângâiat, asa încât am hotărât cu multă liniste sufletească să încredintez această mare durere a mea Bunului Dumnezeu. Mi-a rămas doar rugăciunea si CREDINTA că cineva acolo Sus mă iubeste si trebuie să am răbdare.

De foarte mare folos mi-au fost sfaturile primite de la prietenii mei de la revista Icoana din adânc, de la părintele meu duhovnic si de la tine, prin cele două cărti ale tale pe care le-am cumpărat: Cum să ne crestem copiii si Dărâmarea idolilor. Am să mă rog pentru tine cât voi putea. Am căutat la toate librăriile Jurnalul convertirii. Fără rezultat. Dacă ar fi posibil să primesc un exemplar, l-as plăti imediat.

Referitor la Dărâmarea idolilor, i-am spus fetei mele: "Cartea aceasta parcă este scrisă pentru tine". A luat-o, a răsfoit-o si chiar a părut interesată. Cred că se potriveste cu stilul ei de comunicare, are mare usurintă la scris, si stilul tău cred că i-a plăcut. De obicei îmi spune să o las în pace, pentru că trebuie să trăiască si ea cumva.

Cercul în care se miscă acum este închis - aceiasi oameni, aceleasi conceptii de non-păcat, de alternativă pe care eu singură n-am cum să i-o scot din cap. Banii, oricât ar fi de multi, nu-i ajung. (I-am spus asta de la bun început - nu este nici pe departe un loc bineplăcut lui Dumnezeu.) Este nefericită, povara păcatelor o apasă si o copleseste. Este bolnavă sufleteste si trupeste, fără o cauză organică. Am spus, si desigur asta voi face, să las în seama Domnului si a Maicii Preacurate rezolvarea în bine a acestei suferinte. Dar totusi mă întreb si te întreb si pe tine: cu ce mai pot contribui si eu?? Dă-mi un sfat, cât de mic: cum o pot scoate din iadul în care vietuieste, în care lucrează?

Acum stii de ce ti-am scris. I-am spus de altfel si ei să ia legătura cu tine prin internet - s-ar putea să fii până la urmă colacul ei de salvare. Nu-mi rămâne decât să nădăjduiesc. Te rog să mă ierti pentru scrisoarea aceasta atât de lungă, pentru forma ei si eventualele greseli gramaticale.

Îti doresc tot binele din lume si Bunul Dumnezeu si Maica Domnului să te aibă sub ocrotirea Lor...

Mi se părea o idee bună ca în postfata celei de-a doua editii a cărtii mele despre nuntă să anexez câteva fragmente din scrisorile si e-mail-urile pe care le-am primit de la cititori, e-mail-uri ce reflectă modul în care cartea a fost receptată de public . Am preferat însă ca în locul cuvintelor de apreciere să reproduc scrisoarea de mai sus, primită de la o mamă îndurerată.

Mi s-ar părea straniu să fiu ca baba din proverbul: "Tara arde si baba se piaptănă." Dacă nu as tine cont de problemele care apar în societate, dacă as scrie despre familie fără să privesc în jur, as fi utopic. Asa că mă văd nevoit să scriu si despre modul în care tinerei generatii i se propovăduieste cu dezinvoltură desfrâul. Voi face referire si la legătura dintre vremurile pe care le trăim, în care păcatele împotriva firii sunt considerate normale, si sfârsitul lumii. Fără a fi o fire apocaliptică nu pot face abstractie totusi de profetiile sfintilor despre perioada de renastere a păgânismului pe care o trăim .

Dacă în capitolele cărtii m-am adresat în mod special tinerilor, în această postfată mă voi adresa părintilor, chiar dacă unii tineri nu vor fi încântati de aceasta. Mă gândesc din ce în ce mai mult la viitorul copiilor mei . Asa că înteleg, măcar în parte, durerea mamei. Dacă fiica ei ar fi fost alergică la viata religioasă, dacă ar fi fost lesbiană de pe băncile liceului, m-ati putea întreba ce am eu cu viata ei. Dar fata a vrut să se mărite, a vrut să trăiască aproape de Dumnezeu. Faptul că a citit Sfintii Părinti pentru "a găsi adevărul" spune multe.

A mers pe drumul cel bun, după care diavolul a reusit să o atragă în cursele sale. Încă nu este totul pierdut, încă se mai poate întoarce. Dar nu despre aceasta voi scrie acum. Voi scrie despre durerea pe care mi-o provoacă faptul că din ce în ce mai multi tineri se autodistrug, îndepărtându-se de drumul senin si luminat care le-a fost pregătit de Dumnezeu.

Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului povestea că a fost chemat odată în camera de cămin a unei studente pentru a o convinge pe aceasta să nu avorteze. Părintele a început să vorbească cu ea, si pe fată a bufnit-o plânsul. Cu cât părintele vorbea mai mult despre grozăvia si urmările prunc-uciderii, fata plângea tot mai tare. Părintele era convins că lacrimile ei arată că si-a dat seama că nu trebuie să avorteze, asa că vorbea în continuare. Dar, la un moment dat, fata i-a spus:

"- Părinte, nu mai vorbiti, am apucat să avortez..."

"Părinte, nu mai vorbiti, am apucat să avortez... Părinte, nu mai vorbiti, am apucat să avortez... Părinte, nu mai vorbiti, am apucat să avortez..." După ce părintele a terminat de povestit, cuvintele sale mi-au răsunat în urechi. Mi-am dat seama cât de dramatic este ca omul să ajungă la duhovnic cu o clipă mai târziu decât era cazul. Cât de dureros este ca învătătura crestină să ajungă la oameni cu întârziere.

Asa si cu cartea mea: nu am încercat nici să o fac prea "bisericoasă", pentru a nu-i plictisi pe tinerii care nu vin la biserică, si nici hard-core, ca să nu îi smintesc pe cei credinciosi. Desi îmi era putin teamă că unii preoti mă vor critica pentru stilul abordat, totusi se pare m-am temut degeaba.

Problema este că acum cartea mi se pare chiar prea cuminte. Nu am atins subiecte fierbinti pentru tineri, cum ar fi sexul oral sau masturbarea (pe care statisticile le prezintă ca fiind la ordinea zilei). Mi se părea riscant să sparg eu gheata în abordarea unor asemenea subiecte, si nu vroiam nici să zgârii urechile prea fine si nici să trezesc curiozitatea cititorilor fată de astfel de îndeletniciri.

Evolutia situatiei însă m-a făcut să regret că nu am scris si despre asemenea subiecte (poate o voi face cu altă ocazie). Iată ce scrie în Libertatea , în articolul cu titlul Copiii din clasa a III-a vor învăta despre sex: "Încă din clasa a III-a, copiii vor învăta despre cum se fac copiii si cum stă treaba cu diferenta dintre sexe. La sfârsitul scolii, elevii vor avea cunostinte avansate despre masturbare, viol, incest sau pedofilie."

Din Programul National de Educatie pentru Sănătate în Scoala Românească , elaborat de Ministerul Educatiei si Cercetării, putem afla mai multe amănunte. Iată ce lectii vor lua copiii nostri: "Se pare că sexul oral genital este mai frecvent întâlnit la persoanele civilizate, cu o igienă personală ridicată, precum si la cuplurile homosexuale. Pozitiile în care este practicat sunt cele mai variate, mai cunoscută fiind pozitia 69, (...) . Preferinta multor cupluri pentru sex oral genital este motivată de faptul că reprezintă o modalitate de a avea relatii sexuale fără riscul aparitiei unei sarcini, precum si un mijloc de a ajuta bărbatul în obtinerea erectiei, iar pentru femeie, de a avea relatii sexuale fără a-si compromite virginitatea. Considerat ca o relatie din sfera normalului de către sexologi si apreciat de cei care îl practică, sexul oral genital este condamnat în continuare de anumite persoane sau grupuri populationale, datorită criteriilor moral-religioase, sau pur si simplu lipsei de experientă".

O observatie: când afirmi că o anumită practică este condamnată din lipsă de experientă, stârnesti curiozitatea fată de această experientă. Tinerilor li se vorbeste despre sexul oral astfel încât să îi incite să îl practice. În acelasi mod este prezentată si masturbarea, ca fiind "o formă firească de activitate sexuală" .

La capitolul Comportament sexual normal întâlnim cu surprindere trei ramificatii: heterosexualitatea, homosexualitatea, bisexualitatea. Ca părinte afirm că o astfel de programă este dezastruoasă. Efectele ei asupra familiilor de mâine vor fi greu de apreciat. Dacă îi înveti pe copii că homosexualitatea si bisexualitatea sunt normale, ei vor încerca să le experimenteze.

Nu analizez aici cele două practici sexuale din prisma învătăturii crestine . Dar ar trebui ca tinerilor să li se facă o educatie pro-familie, si nu o educatie care loveste în familia traditională.

"Desi multi oameni consideră încă homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta modernă precum si normele juridice internationale o acceptă în sfera normalului. (...) Legiferarea căsătoriei între homosexuali în anumite state reprezintă un câstig cert în ceea ce priveste drepturile acestei minorităti, dar si o tolerantă si o disponibilitate sporită la întelegere din partea societătilor respective."

Căsătoriile între homosexuali nu sunt numai "păcate împotriva firii". Sunt în acelasi timp păcate împotriva societătii. Din moment de familia traditională este celula de bază a societătii, promovarea căsătoriile între homosexuali este un atac la adresa societătii. Ca să nu lungesc paranteza, afirm încă o dată că dacă astăzi copiilor li se vor preda astfel de cunostinte , mâine căderea lor va fi firească.

Desi nu am insistat asupra modului în care învătătura crestină tratează păcatele împotriva firii, voi insista totusi asupra sărăciei spirituale a vremurilor pe care le trăim.

Astăzi este din ce în ce mai clar că e dificil să vorbesti despre frumusetea familiei clasice, cu mamă, tată si copii, fără să tratezi problema si din punct de vedere spiritual. Dacă Dumnezeu nu ar exista, am putea renunta la ideea că familia este celula de bază a societătii si ne-am putea construi alte tipuri de societate. Cine vrea să apere familia nu poate face abstractie de Cel care a întemeiat prima familie, formată din părintii nostri Adam si Eva.

Observăm că astăzi păcatului i se spune virtute si virtutii păcat. Despre această răsturnare Sfintii Părinti ne-au atras atentia că este semn premergător sfârsitului lumii. Lumea va exista atâta vreme cât vor mai exista oameni care vor merge pe calea mântuirii. Când desfrâul se va generaliza, Hristos va veni a doua oară.

Sfântul Nicolae Velimirovici spunea: "Vedem si noi multe semne care au fost prezise de către Domnul Iisus ; nu suntem orbi. Asta însă nu ne dă dreptul să hotărâm ziua sfârsitului lumii, si cu atât mai putin să ne dorim înmultirea răului în lume. Căci o dată cu înmultirea răului se înmulteste si numărul nedreptilor ce îsi pierd sufletul. Iar noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie să dorim ceea ce doreste si Tatăl nostru Ceresc, si anume ca toti oamenii să se mântuiască. Marea n-are decât să se clatine, si pământul să se cutremure, si stelele să cadă; noi trebuie să stăm netulburati, încredintându-ne voii celei bune a Făcătorului si dorind binele tuturor făpturilor omenesti" .

Nu dorim deci răul nimănui. Dar nici nu putem face abstractie de situatia care ne înconjoară. Ar fi stupid să spunem că din punct de vedere spiritual lumea e mai aproape de Dumnezeu decât acum o sută de ani. Dar ar fi la fel de stupid să ne lăsăm biruiti de deznădejde si să spunem că nu se mai poate duce o viată curată în zilele noastre. Chiar dacă lupta este foarte grea, păcatul nu va birui virtutea. Chiar dacă dusmanii crestinilor vor fi foarte puternici, si mijloacele de care se vor folosi pentru a lovi în credinta crestină vor fi din ce în ce mai perfectionate, totusi crestinii nu vor fi îngenuncheati. Vor rezista, si în cele din urmă vor birui. Si de fapt biruinta nu va fi a lor, va fi a lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, care ne-a spus: "În lume necazuri veti avea; dar îndrăzniti. Eu am biruit lumea..." (Ioan 16, 33) .

Of, cât mi-as dori ca până la urmă cei de la Minister să îsi dea seama că nu e bine să murdărească mintile tinerilor printr-o educatie sexuală nepotrivită... Ce bine ar fi ca totul să se termine, să fi fost doar o tentativă nereusită... Atunci rândurile mele vor părea alarmiste celor care îmi vor citi cartea peste câtiva ani de zile. Îmi cer iertare fată de acestia dacă timpul va dovedi că m-am speriat degeaba. Mi-as dori mult ca peste ani si ani copiii mei să crească într-un mediu cât mai curat, cât mai putin vătămător.

Sunt convins însă că dacă lucrurile vor continua în directia în care au pornit, nici un părinte nu îmi va putea reprosa că i-am răpit timpul scriind despre homosexualitate sau despre sexul oral. Si poate peste câtiva ani chiar si tinerii cărora li s-a părut că sunt prea bisericos, dacă vor ajunge la rândul lor părinti, vor întelege de ce am scris asa si nu altfel. Dar mai bine să nu avem parte de asemenea rele. Doamne fereste-ne!

Oricum, chiar dacă pentru o vreme răul ar fi tinut în frâu, asta nu înseamnă că acum e bine. Lupta pe care diavolul o duce împotriva familiilor este foarte puternică, si de aceea este nevoie de multă rugăciune . Repet ideea că oricât de frumoasă ar fi familia, ea nu este un spatiu al relaxării si al desfătării. E frumoasă viata de familie, dar este si grea. Este si plăcută, dar are si momente limită, în care cazi de pe picioare de oboseală sau în care te doare inima sau capul de supărare. Povestile de dragoste în care toate merg perfect sunt utopice, sunt valabile numai în filme . Viata are alte reguli.

(Privitor la regulile crestine ale vietii de familie, trebuie spus că există si un mod gresit de întelegere a acestora. Fina mea a venit duminică după slujbă la mine si mi-a zis:

"Nasule, am făcut o boacănă. I-am zis unei femei însărcinate că e mai bine să se culce cu sotul ei decât să îl lase să meargă la alte femei. El nu poate să se înfrâneze, si m-am gândit că e mai bine să se culce cu ea decât cu altele."

"Si unde e boacăna?"

"Păi, Sfintii Părinti..."

"Ce au zis Sfintii Părinti?"

"Nu stiu, dar asa se zice, că Sfintii Părinti spun să se înfrâneze sotii de la împreunarea trupească atunci când e femeia gravidă."

"Da, dacă se pot înfrâna, să se înfrâneze. Dar dacă bărbatul nu mai rezistă, decât să meargă la altele, mai bine face dragoste cu sotia lui. Nici unde nu zic Sfintii Părinti că e mai bine să meargă bărbatul la bordel sau la amantă decât să se apropie de femeia lui care, chiar dacă e gravidă, tot sotia lui e. Habotnicia sotiei poate duce la destrămarea familiei."

"Deci nu i-am zis rău ce i-am zis?"

"Nu. În viata de familie sotii trebuie să tină seama unul de neputintele celuilalt. Altfel se ajunge repede la divort. Dacă nu se ajunge la perversiuni, trebuie să existe întelegere. Totul e să fie sinceri unul cu altul si cu Dumnezeu...").

Înainte de a încheia această postfată vreau să răspund întrebării pe care am primit-o de la mai multi cititori: "Dacă ati făcut Facultatea de Teologie, de ce nu sunteti preot?".

Nu cred că dacă ai făcut facultatea înseamnă că esti si bun să fii preot. Am scris cum înteleg eu că trebuie să fie preotul, si nu as suporta ideea că sunt altfel decât mi-as dori să fiu. Asa că nu îmi rămâne decât să mă pregătesc, rugându-mă ca, dacă Dumnezeu consideră de cuviintă, să primesc hirotonia. Chiar dacă sunt foarte constient că nu sunt vrednic de preotie, faptul că duhovnicii pe care i-am avut (doi dintre ei au trecut la Domnul) mi-au spus că Dumnezeu vrea să fiu preot mă face să mă gândesc foarte serios la această slujire. Asa că, dacă Dumnezeu va rândui să fiu hirotonit, voi primi preotia cu cea mai mare bucurie. Iar dacă nu va rândui aceasta, voi încerca să rămân pe baricadele scrisului. Dacă se poate, până la capăt...

15 august 2003

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata