Una dintre cele mai tragice întrebări pe care si le pun oamenii este: "De ce nu ne ajută Dumnezeu?"

Mi-am pus această întrebare de multe ori, aproape de fiecare dată când eram încercat de ispita deznădejdii. "Oare Dumnezeu nu vede câtă nevoie avem de ajutorul Său? De ce rugăciunile noastre rămân fără răspuns?"

Nu o dată tinerii care vor să se căsătorească se întreabă de ce Dumnezeu nu îi ajută să găsească persoana potrivită. Ar fi multe de spus. Unul din motive este că nu e încă timpul să o găsească. Altul este că nu văd că Dumnezeu le-a trimis-o deja. Altul este că nu stiu să o caute. Despre acest motiv îti voi scrie în capitolul de fată.

Iată un exemplu de căutare gresită: multe mame aleargă cu fetele pe la mânăstiri ca să li se citească acestora dezlegări de farmece, doar-doar le va ajuta Dumnezeu să se mărite (am mai scris despre acest subiect în cartea mea Despre înfruntarea necazurilor; poate că ar fi bine să citesti si capitolul de acolo). Dar fata nu primeste ajutor de la Dumnezeu pentru Cununie. Oare de ce? Nu zice ea rugăciuni lungi pentru aceasta? Nu dă ea acatiste cu grămada? Nu tine ea posturi aspre pentru aceasta? Ba da. Si totusi, eforturile rămân fără rezultat. De ce? Pentru că Dumnezeu nu e un robot. Nu e un aparat în care introduci o monedă si primesti cafeaua. Dumnezeu e o Persoană atotputernică si atotstiutoare. El nu poate fi păcălit. Câtă vreme nu Îi cerem ceva cu inima curată, nu ne va asculta.

Si la ce anume mă refer acum? Sunt multe fete care stau la coadă să li se citească acatiste pentru nuntă, dar ele nu s-au spovedit. Ele evită Spovedania, se rusinează să se spovedească, dar vor să fie ajutate de Dumnezeu. Acatistele te ajută atunci când sufletul tău a fost curătat prin Spovedanie (îmi dau seama că acum nu citesti cu acelasi interes cu care citeai comentariile la "Titanic", dar să stii că indiferent cât de plicticos pare uneori adevărul, întotdeauna el ne va folosi mai mult decât minciuna; si mie mi-ar fi plăcut să îti scriu despre mai multe filme, un exemplu ar fi "Forever Young", dar nu stiu dacă de asta ai nevoie). Îti scriu cum i-as scrie surorii mele, si încerc să fiu cât mai la obiect.

Tânărul care vrea să fie ajutat de Dumnezeu să se căsătorească trebuie să se spovedească si să se rupă de păcatele trecute. Dacă nu se spovedeste, poate să dea o grămadă de bani la mănăstire, că nu îi va fi de mare folos. Dumnezeu nu are nevoie de banii nostri, El vrea să vadă lupta noastră pentru curătirea sufletului. Luptă care este mai importantă decât toate comorile din lume. Si, dacă ducem această luptă, cea mai mică pomană pe care o facem va fi socotită mai mare decât cea mai mare pomană pe care am fi făcut-o fără să ne spovedim.

Eu nu sunt un preot cu viată sfântă, să le pot îndemna pe fete să se spovedească si să le pot ajuta să îsi îndrepte viata. Eu sunt un simplu mirean, cu multe neputinte. Dar aceste neputinte nu mă împiedică să văd cum multe fete se zbat să se mărite făcând lucruri care nu le ajută la măritis. Cred că ar fi bine ca preotii care primesc acatiste pentru cununie să întrebe dacă cei care vor fi pomeniti în rugăciune sunt spovediti. Ce dacă nu sunt, acatistele nu le vor fi de mare folos.

Îmi exprim deci retinerea fată de tinerii si tinerele care cred că Îl pot cumpăra pe Dumnezeu prin posturi, acatiste si alte milostenii. Lor le zic: "Fratilor, nu vă mai osteniti atât! Dumnezeu nu vrea să vă asculte rugăciunile! Dumnezeu nu vrea să facă voia voastră!"

Poate par nesuferit scriind toate astea, dar asa stau lucrurile. Dacă Dumnezeu i-ar trimite unei fete nespovedite băiatul pe care îl caută, ea s-ar bucura foarte mult: "Uite, Dumnezeu a ascultat rugăciunile mele..." S-ar mărita, tot nespovedită, si după nuntă patimile tinute ascunse ar iesi la iveală. E foarte ciudat felul în care o patimă zace în suflet vreme îndelungată, fără să îsi facă simtită prezenta. Dar în cele din urmă iese la iveală cu putere, ca un vulcan.

Poate că ti se pare exagerată ideea potrivit căreia Dumnezeu asteaptă ca cineva să îsi mai curătească sufletul înainte de a se căsători. Afirmatia că "cel mai mare dusman al sotilor sunt patimile" poate părea ridicolă. Dacă as spune că patimile sunt dusmanii crestinilor, sau în mod special ai călugărilor, putini ar avea ceva de obiectat. Dar când e vorba de cei căsătoriti...

Voi încerca să dezvolt putin această idee. Să ne referim la cazul în care ambii soti au aceeasi patimă, să zicem a betiei, si s-au căsătorit gândindu-se că se vor simti bine fiind tovarăsi de pahar. Nu e greu de prevăzut unde va duce o astfel de căsătorie.

Să presupunem că sotii suferă de patimi diferite: el o înseală, iar ea se droghează. O vreme totul merge bine. Dar fiecare asteaptă ca celălalt să facă primul pas pentru a se îndrepta. Încetul cu încetul dragostea lor se împutinează. El vede cum ea se ruinează si caută mângâierea în altă parte. Ea se simte din ce în ce mai singură si nu are puterea de a încerca să se schimbe. Desi s-au căsătorit crezând că dragostea le va da curajul de a-si schimba viata, obisnuinta păcatului a fost mai mare decât dragostea.

Ce să mai vorbim despre sotii care ascund de celălalt patima de care suferă? În loc să aibă curajul de a-si recunoaste căderile, si de a încerca să se ridice din ele, ei nu fac altceva decât să cadă si mai tare. Să zicem că el are o amantă. Din clipa în care a apărut minciuna, dragostea a murit. Dragostea nu poate convietui cu minciuna. Se poate ca prima cădere să nu fi fost premeditată, să fi fost accidentală. Dar în loc ca sotul să îsi vină în fire, el descoperă plăcerea păcatului. Si dacă la începutul relatiei extraconjugale sotul mai avea dragoste pentru sotia lui, această dragoste se pierde într-un ritm ametitor. Nu poti spune că îti iubesti sotia dar ai nevoie de o altă femeie pentru împlinirea poftelor trupesti. E interesant si faptul că în familiile în care sotii se înseală reciproc având fiecare o altă consolare, ei nu sunt constienti că situatia lor e de plâns. Sunt multumiti că au parte de momente plăcute, dar nu îsi dau seama de ridicolul acestor momente.

Când m-am referit la cazul cu sotia care se droghează si sotul care o înseală am folosit intentionat un exemplu dur, în care să nu te recunosti. Să poti spune sigură de tine că tu nu vei avea parte de o astfel de familie: tu nu te droghezi, si nu vei lua un sot căruia să îi tolerezi aventurile extraconjugale.

Chiar dacă nu vei lua un astfel de sot, nu înseamnă că cel pe care îl vei lua nu va avea anumite puncte slabe. Îti voi da un singur exemplu: marea majoritate a mireselor radiază de bucurie când ies din biserică cu sotii lor. Cele care nu sunt fardate strident sunt frumoase, ca toate miresele. Si totusi, după câtiva ani bucuria de a fi lângă sotii lor se spulberă. De ce? Pentru că dragostea pe care le-o purtau s-a ofilit. Unul dintre motive: mama soacră, celebra artizană a ruinării familiilor. (Există si soacre bune, si nu putine. Socrii mei ne ajută să aranjăm casa; acum, în timp ce scriu, ei zugrăvesc sufrageria din casa noastră. Si din astfel de fapte se vede dragostea. În fiecare an, de Pasti si de Crăciun, mama soacră găteste si pentru noi. Venim de acolo cu plasele încărcate. Nu e asta o dovadă de dragoste? Nu e asta o dovadă că mai sunt si soacre bune? Chiar dacă până la nuntă nu se împăca cu gândul că fata ei va lua un absolvent de Teologie, în timp, s-a schimbat).

Când fata s-a măritat, nu s-a gândit că bărbatul ei se va lăsa influentat de mamă si se va rupe de sotie. Totusi, există destui bărbati de acest gen. Cred că ei s-au căsătorit prematur, la sase luni, nu la nouă! Ar fi trebuit să mai stea putin acasă, să mai mănânce niste grisulet cald până le mijea barba. Si abia apoi să îsi pună problema căsătoriei. Fata s-a măritat nu cu un bărbat, ci cu o cârpă. Ea nu si-a dat seama că dragostea pe care iubitul ei o are fată de mama sa nu este o dragoste firească, ci este un sentiment bolnăvicios, care îl face usor de păcălit si de manipulat.

Când am vorbit despre bărbatii care se căsătoresc "prematur", nu am făcut-o pentru a te pune în gardă, ci pentru a-ti sugera că poate că există si în sufletul tău anumite excrescente care ti-ar face rău în căsnicie. Poate că acum nu esti constientă de ele, dar timpul te va ajuta să le descoperi. Si, după ce vei scăpa de ele si Dumnezeu te va ajuta să îti găsesti un sot, vei fi multumită că l-ai primit cu sufletul curat.

Deci, ai grijă: când vrei să te măriti, ia-i un interogatoriu alesului, dă-i un test grilă, si vezi dacă e în regulă. Iar glumesc. Nu stiu dacă cineva ar putea inventa un test ideal. Pentru că problemele apar de acolo de unde nu te astepti. Vreau să simti mâna de prieten pe care ti-o întind prin textul pe care tocmai îl citesti. Nu te mint. Sunt convins că dacă tu te pregătesti cum trebuie, Dumnezeu îti va trimite un sot de nota 10.

Să trecem acum la un alt motiv pentru care Dumnezeu nu te-a ajutat să îti găsesti perechea potrivită. Poate că nu îti dai seama cât de multe sunt responsabi-litătile vietii de familie. Unele prietene de-ale mele au încercat să se mărite cât mai repede pentru a scăpa de tensiunile de acasă, si pentru a-si găsi linistea în propriul cămin. Se asteptau ca, iubind si fiind iubite, să aibă parte de o viată lipsită de greutăti. Dar asa ceva e imposibil: dragostea nu te trimite într-o lume imaginară, ci doar te ajută să înfrunti greutătile inerente. Multi tineri au fost amăgiti de imaginea ideală a vietii de familie, asa cum apare prezentată în unele filme de dragoste mai vechi. Unii s-au căsătorit din dragoste, dar când s-au lovit de anumite greutăti au dat înapoi, descurajati. Au încercat să dea vina pe celălalt, si în cele din urmă au ales calea divortului. Dar de vină nu era celălalt: pur si simplu viata e plină de greutăti de care nu te poti ascunde. Fugi de unele, dai de altele mai mari. Numai cu ajutorul credintei în Dumnezeu le poti sta împotrivă. (Sau nu, afirmatia poate părea extremistă. Le poti sta împotrivă si fără să ai credintă, dar sufletul devine din ce în ce mai aspru; te lipsesti de sansa de a cunoaste roadele încercării prin care ai trecut.)

O altă posibilă cauză a faptului că nu ai găsit cu cine să te măriti: poate că nici nu ai căutat cum trebuie. Sunt fete care umblă numai cu privirea în pământ, si asteaptă să le pice un mire din cer. În loc să se uite la oamenii din jur, asteaptă ca Dumnezeu să le trimită un sot potrivit. Dar Dumnezeu nu ne impune să iubim pe nimeni: libertatea este o trăsătură a dragostei. Dacă ne refuzăm dreptul de a alege, si Îl lăsăm pe Dumnezeu să aleagă în locul nostru, riscăm să ne căsătorim în urma unei idei gen: "Dumnezeu vrea să fiu sotia lui cutare, asa că mă supun..."; idee care după ani de neîntelegeri se transformă în "Diavolul m-a pus să te iau de bărbat, nu Dumnezeu..."

Sunt întru totul de acord cu faptul că Dumnezeu stie cel mai bine cine este sotul potrivit pentru tine, si că e bine să Îl rogi să te ajute să îl găsesti. Dar Dumnezeu nu îti va impune: "Ia-l pe cutare." El te lasă să te îndrăgostesti de el, descoperindu-i frumusetea: îti rezervă tie dreptul de a spune că ai găsit ceea ce căutai, si mai mult decât atât. Nu e bună nici atitudinea contrară, să cauti disperată un sot în toti bărbatii pe care îi vezi. Eu am trecut pentru scurtă vreme prin ispita de a-mi căuta cu disperare sotie, si nu mi-a fost deloc bine. O astfel de atitudine nu duce decât la deznădejde, sau la căsătorii pripite.

Unele fete, văzând că nu îsi găsesc mire, ajung la concluzia disperată: "Poate că Dumnezeu vrea să mă călugăresc. Dar nu am nici un pic de chemare pentru monahism. Si totusi, altfel nu văd de ce nu m-a ajutat să am o familie..." Dumnezeu nu e un tiran care să se bucure văzând cum tinerii fără chemare se îndreaptă spre mănăstire, sau cum în loc să ducă o viată duhovnicească stau si se autocompătimesc, gândindu-se la ce familii frumoase ar fi putut avea.

"Dar am citit în cărti, sunt vreo trei exemple de fete care voiau să se mărite si au avut descoperire de la Dumnezeu că trebuie să se călugărească..."

Nu îmi place când, discutând cu cineva, persoana respectivă îmi aduce ca argument o idee numai pentru că a citit-o în vreo carte. În facultate am purtat mai multe discutii contradictorii din cauza faptului că aveam colegi care, citind mai putin, tineau cu dintii de ideile lor si nu erau dispusi să mai asculte si alte argumente (acesta e si unul dintre izvoarele habotniciei: oamenii citesc putin, si nu vor să aibă o viziune de ansamblu).

Si totusi, cum e cu fetele care au avut descoperire de la Dumnezeu să se călugărească, desi ele ar fi vrut să se mărite? Trebuie precizat că au fost doar câteva cazuri de acest gen în toată istoria Bisericii. E absurd să generalizăm astfel de exceptii (si chiar dacă fetele respective s-au călugărit, au simtit că se împlinesc pe această cale care la început li s-a părut străină; deci Dumnezeu nu le-a îndrumat pe un drum gresit).

Nu te speria deci. Dacă nu a apărut încă persoana pe care o astepti, nu e timpul pierdut. Nu te obligă nimeni să te călugăresti. Au fost si fete care s-au călugărit de bunăvoie, numai pentru că au rămas dezamăgite de faptul că nu au avut pretendenti la căsătorie. Ele însă nici în mănăstire nu si-au găsit linistea (doar mănăstirea e câmp de luptă, iar nu pension pentru fete mari).

De ce Dumnezeu nu te-a ajutat până acum să te măriti? Poate că motivul real nici măcar nu îti trece prin cap (mie nici atât). Dar toate au un rost. Timpul te va ajuta să îti dai seama de acest lucru.

"Răbdare, răbdare, răbdare", spunea un părinte celor care erau grăbiti să vadă luminita de la capătul tunelului. Repet si eu: răbdare. Si vei vedea că această răbdare îsi are rostul ei.

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata