Părintii tăi sunt persoanele care te pot ajuta cel mai mult să întelegi ce este familia crestină si cum poti ajunge să ai o astfel de familie. Părintii pot fi cei mai buni prieteni ai tăi. Atât as avea de spus la capitolul despre părinti.

Numai că tu mi-ai putea răspunde că în acelasi timp părintii pot fi si cei mai mari dusmani ai familiei pe care îti doresti să o întemeiezi. Întrebarea este: ce sunt de fapt părintii, prieteni sau dusmani? Si răspunsul este că de cele mai multe ori părintii sunt în acelasi timp si prieteni si dusmani. În unele privinte sunt prieteni, în altele nu.

De aceea îti voi scrie mai multe despre acest subiect. Si de această dată ti-as dori să nu te recunosti în acest capitol (si atunci tu cu ce mai rămâi, cu titlul si cu introducerea?). M-as bucura să stiu că toate cititoarele acestei cărti au parte de părinti crestini, de părinti care le sunt modele în viată. Numai că sunt constient că o astfel de dorintă e utopică. Asa că, dându-mi seama că e de prisos să îi laud pe părintii buni, mă voi referi la cazurile mai neplăcute.

Sunt părinti care se sacrifică o viată întreagă pentru copiii lor. Îmi aduc aminte că, atunci când eram mici, tata spunea că nu îi place carnea, că îi plac numai zgârciurile sau măduva din oase. Sau că nu îi plac dulciurile. Eu mă bucuram în sinea mea, gândindu-mă că ne revine o portie mai mare. Nu îmi trecea prin cap că tata renunta sistematic la dulciuri pentru ca noi să avem mai multe. Au trecut anii, au apărut problemele (si unele chiar foarte mari) cu tatăl meu. Multe dintre ele provenind de la o întelegere uneori contradictorie a învătăturilor crestine. Dar oricât de tare m-am supărat pe tatăl meu, nu am putut uita cât de multe făcea pentru noi când eram mici, si cât de multe a făcut în anul de după moartea mamei.

Mare păcat fac părintii care nu îsi lasă copiii să se căsătorească cu cine vor. Si totusi, oare niciodată nu au dreptate?

Ba da. Există multe situatii în care părintii îsi dau seama că fata cu care vrea să se căsătorească fiul lor nu e o fată de calitate. E o fată cu moravuri usoare care vrea să se mărite urmărind anumite avantaje materiale. Ce să facă părintii? Să îl lase pe tânăr să cadă în plasa ei? Nu ar fi deloc bine. De obicei părintii se aruncă într-un război total împotriva potentialei nurori. Dar atitudinea lor nu este convingătoare. Tânărul va simti că dragostea sa este atacată si se va arunca în bratele seducătoarei fete cu si mai mult elan (la fel face si fata ai cărei părinti încearcă să o despartă de iubitul care i-a sucit mintile).

Dacă părintii nu se amestecă, gresesc. Dacă sunt prea insistenti, iarăsi gresesc. O astfel de situatie este un examen pentru relatia părinte-copil. Dacă părintii au stiut să câstige încrederea copiilor lor, atunci vor sti să îi ajute să înteleagă ei singuri ce consecinte are greseala pe care vor să o facă.

Părintii sunt dornici ca fiii sau fiicele lor să aibă parte de o viată cât mai fericită. Si după ce vreme de douăzeci de ani te sacrifici pentru binele fetei tale, când vezi că ea a căzut în cursa unui tip dubios ti se frânge inima. Te simti umilit, te simti călcat în picioare. Ti se pare că misiunea ta de părinte a esuat. Faptul că fiica ta vrea să se mărite cu un tip dubios exprimă foarte bine "lumina" din inima ei.

Proverbul "Spune-mi cu cine esti prieten ca să stiu cine esti!" poate fi înteles si ca "Spune-mi cu cine vrei să te căsătoresti, ca să stiu cine esti!"; de fapt, "Spune-mi cu cine vrei să te căsătoresti ca să stiu cum întelegi tu viata, ca să stiu ce fel de om esti, ca să îmi dau seama cât de curat este sufletul tău!"

În filmul "Gladiatorul", împăratul păgân Marc Aureliu a dat o replică superbă fiului său, pe care îl considera nevrednic pentru a-i urma la tron, ceva de genul: "esecul tău ca fiu este esecul meu ca tată..." Adică "nu numai tu esti de vină că ai ajuns aici, de vină sunt si eu că nu te-am educat cu mai multă pricepere..."

Asta era valabil cu sute de ani în urmă. Dar astăzi, când tinerii nu prea dau importantă sfaturilor primite de la părinti, când tinerii caută plini de teribilism să se rupă de linia pe care încearcă să îi crească părintii lor, întâlnim situatii în care oricât de buni pedagogi au fost părintii, totusi copiii au ajuns pe drumuri gresite. Faptul că fiica ta se mărită cu un tip dubios nu înseamnă neapărat că nu a fost educată cum trebuie.

Am impresia că nu îti place ceea ce scriu (stii de ce am impresia asta? Încerc tot timpul să mă pun în pielea cititorilor, si acum textul mi se pare cam plicticos.).

Poate că te-ai fi asteptat să scriu numai despre cât de nesuferiti sunt părintii care se amestecă în vietile copiilor lor. Dar gândeste-te că peste câtiva ani vei fi si tu mamă. Si te-ar durea sufletul să vezi că fiul tău vrea să ia de nevastă o fată pentru care destrăbălarea e idolul preferat. Oare fetele desfrânate nu au dreptul să devină sotii? Dacă toti părintii si-ar împiedica fiii să ia în căsătorie astfel de fete nu înseamnă că ele sunt predestinate să ducă o viată de păcat? Nu, în nici un caz. O asemenea fată se poate lăsa de prostul ei obicei, îsi poate îndrepta viata. Poate deveni un alt om. Si dacă un tânăr întelege încercarea prin care a trecut, si vrea să o ia de sotie, nu are decât să se lupte cu toate contraargumentele părintilor si să îsi împlinească visul.

Să vorbim putin despre un astfel de caz (extrem de rar, pentru că prostituatele de astăzi nu mai vor să se pocăiască; îsi practică meseria cu dezinvoltură).

Cum ar fi ca peste douăzeci de ani fiul meu să se îndrăgostească de o fată care înainte de a se apropia de Biserică a trăit multă vreme în acest păcat? Răspund sincer: dacă nu cumva îsi va dori să fie preot (asa cum spune acum, la trei ani, dar are tot timpul să se răzgândească), nu m-ar deranja să am o noră de acest fel. Ce spun că nu m-ar deranja, m-ar bucura să am o asemenea noră. Pentru simplul fapt că un convertit e o dovadă vie a existentei lui Hristos. Convertitii nu pot duce o viată superficială, o viată "căldicică". Ei au trăit păcatul cu toată fiinta lor, si după ce se apropie de Biserică trăiesc credinta ca un foc care îi mistuie.

Nu sustin că nora ideală ar fi o convertită. Dar spun că decât o noră cumintică, care vine la Biserică numai din obisnuintă, care nu cunoaste în inima ei dragostea de Dumnezeu, as prefera o noră care, după ce si-a spălat păcatele prin pocăintă, duce o viată bineplăcută lui Dumnezeu, o viată de sfintenie. Dacă fiul meu ar vrea să ia o sotie fără credintă în Dumnezeu, dar care pozează în fată cuminte (si care poate are si ceva bani de la tăticu'), toti s-ar grăbi să o aprecieze: "Ce dacă nu merge la biserică, lasă că o să meargă ea..." Am mai precizat că oamenii consideră că numai prostituatele curvesc, ceea ce fac fetele cu iubitii lor înainte de nuntă e ceva obisnuit, lesne de trecut cu vederea de către societatea noastră modernă.

Ce să faci, să tii sau să nu tii cont de părerea părintilor tăi atunci când te vei măria?

Dacă ei au avut o familie fericită, dacă stii că îti dau sfaturi din propria experientă si nu din cărti, ascultă-i. Dacă părintii tăi trăiesc credinta crestină, adică nu sunt crestini numai cu numele, atunci ai gresi mult dacă nu i-ai asculta.

Pe copiii care nu ascultă sfaturile bune date de părinti, Dumnezeu îi lasă să sufere din această cauză, ca să-si dea seama că au gresit.

Dar în egală măsură îi si răsplăteste pe copiii care refuză sfaturile proaste date de părinti. Da, părintii dau si sfaturi proaste, si tu stii asta. Mă refer la părintii necredinciosi, care vor pentru copiii lor o fericire strict pământească.

Nu vreau să fiu vulgar, dar nu putini tati si-au mustrat băietii pentru că nu si-au luat o noră mai voluptoasă: "Nu stii ce pierzi..." De parcă fericirea ar sta în numărul pe care îl poartă fata la sutien.

Ar trebui să spun câteva cuvinte si despre educatie, despre "cei sapte ani de acasă". Nu voi scrie un capitol separat, pentru a nu lungi cartea.

Există o problemă reală în ceea ce priveste educatia primită acasă. Tinerii sunt educati mai mult de televizor. Părintii au din ce în ce mai putin timp pentru ei. Rolul părintilor este de a avea grijă de un copil ca de un copac: crengile uscate să fie smulse. Atunci când părintii nu vor să facă asta, tinerii cresc având în suflet crengi uscate. După căsătorie, lipsa educatiei îsi spune cuvântul. Un tânăr care nu a fost educat cum trebuie are mici sanse să fie un sot bun. Pentru că se crede "buricul pământului", si nu vrea să îsi respecte sotia.

Mă gândesc ce va fi când copiii mei vor fi la liceu. Stiu că lucrurile merg din ce în ce mai rău, că lumea nu merge deloc spre mai bine. Din punct de vedere moral decăderea e clară.

Încearcă să îti dai seama cât de importantă e pentru oameni educatia primită acasă. Si cât de trist e când unii sunt lipsiti de această educatie. În familiile pe care le vor întemeia nu va fi prea multă liniste.

Nu vreau să termin capitolul despre părinti înainte de a-ti mai spune un lucru: nu vreau să rămâi cu impresia că toti părintii crestini dau numai sfaturi bune copiilor lor în privinta căsătoriei. Unii bărbati regretă că nu au luat o sotie mai tăcută, altii mai harnică, altii mai cine stie cum. Părintii cred că dacă nu au fost în stare să îsi aleagă pentru ei perechea potrivită, vor fi în stare să aleagă perechi potrivite pentru copiii lor.

Poate că fiul meu va vrea să ia de sotie o fată urâtă. Nu stiu dacă m-as putea abtine totusi să nu îi sugerez să caute una si credincioasă si frumoasă. Ar fi bine să încerc să nu îi caut nod în papură. Si nu îmi doresc să îi caut. Dar îmi dau seama că există în mine tendinta de a-i arăta cu degetul fata care mi s-ar părea potrivită pentru el. Chiar dacă m-as limita numai să îmi spun preferintele, as arăta prin aceasta că nu înteleg cum e dragostea. Dragostea are ceva inexplicabil, ceva neconventional. Si o fată urâtă îi poate aduce în viată mai multă bucurie decât cea care mie mi s-ar părea frumoasă.

Si acesta ar fi alt subiect: ce drept am eu să îl conving pe fiul meu că o fată e mai frumoasă decât alta? Frumusetea are niste criterii fixe numai asupra unor criterii generale, dar rar nuantele sunt foarte importante. Ceea ce pot face este să îi atrag atentia în cazul în care fata respectivă e vulgară, sau în cazul în care mi se pare falsă; sau în alte cazuri, nu cred că e timpul să mă gândesc la ele acum.

Sper ca tu să ai iscusinta să stii ce îti este de folos în ceea ce priveste sfaturile părintilor legate de acest subiect. Poti să vorbesti cu părintele tău duhovnic despre eventualele obiectii ale părintilor lui.

"Si dacă nu am duhovnic... ?"

Dacă nu ai, sunt convins că nu stii ce înseamnă duhovnicul pentru un tânăr. Asa că voi scrie un capitol si despre acest subiect.

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata