Scriu pentru tine. Din moment ce tii în mână această carte e putin probabil să nu fii interesată de continut. Probabilitatea ca tatăl tău sau mama ta să o citească nu este totusi exclusă. Ei nu se vor poticni însă de faptul că nu mă adresez lor.

Si totusi cineva s-ar putea poticni... E vorba despre prietenul tău.

De ce scriu doar pentru tine, nu si pentru el?

Precum se va putea vedea din continutul acestei cărti, nu există aproape nici o diferentă între ceea ce am de spus unei fete si ce as avea de spus unui băiat. Ba chiar încerc din start să precizez că nu sunt de acord cu opinia, des întâlnită astăzi, potrivit căreia băietii au dreptul de a începe viata sexuală înainte de nuntă, iar fetele nu. În măsura în care băietii ar avea acest drept, l-ar avea si fetele.

Si totusi de ce nu mă adresez cu precădere băietilor? Poate si pentru că nu i-am văzut prea interesati de criteriile întemeierii unei familii crestine.

Am fost profesor de religie la o scoală sanitară post-liceală. Tema favorită a elevelor, dintre care unele erau mai în vârstă decât mine, era viata crestină în familie.

Cred că în afară de cuvântul Dumnezeu, cel mai des cuvânt pe care l-am folosit la ore a fost "familie". Si pentru ele (că băieti erau de zece ori mai putini), cel mai important era să le vorbesc despre familie. Cum majoritatea fetelor erau nemăritate, făceam dese referiri la întemeierea unei familii.

Într-un fel prin această carte le multumesc pentru că m-au ajutat să înteleg cât de important este pentru o tânără modul în care se pregăteste pentru întemeierea unei familii. Chiar dacă de obicei această pregătire constă mai ales în a te modela după exigentele lumii acesteia.

Si le multumesc tuturor prietenelor mele care au avut deschiderea de a-mi împărtăsi frământările lor legate de căsătorie. Dar eu nu scriu acum pentru aceste prietene, mai ales că majoritatea sunt deja sotii, ci scriu pentru tine. Mi-e greu să nu stiu cui mă adresez. As vrea să stiu cine esti, pentru că mi-ar fi mult mai usor să mă adresez unei persoane pe care o cunosc. Dar nestiind, între rândurile mele vei găsi câteva care cu sigurantă nu ti se potrivesc. De exemplu, presupunerea că ai deja un prieten. De obicei fetele citesc o astfel de carte la vârsta la care se gândesc la măritis. E oarecum firesc ca la această vârstă să ai un prieten. Îti voi scrie si ce ar putea fi nefiresc într-o astfel de prietenie.

Fiind îndrăgostit de Claudia, la un moment dat mi-a venit să îi cert pe prietenii mei mai în vârstă care nu au fost în stare să îmi spună cât de minunat este să iubesti. Le-as fi reprosat că si din cauza faptului că nu m-au ajutat să înteleg cât de mult te înfrumusetează dragostea, deci si din cauza lor, nu mi-am petrecut studentia alături de Claudia.

Dar întelegând că e prea târziu ca să mai fac observatii de acest gen altora, am înteles si că trebuie să scriu o asemenea carte. O carte care să îi ajute pe tineri să fie mult mai atenti decât am fost eu atunci când vor să îsi întemeieze o familie. Eram în stare să mă căsătoresc cu oricare dintre celelalte prietene pe care le-am avut de când m-am apropiat de Biserică. Si Dumnezeu m-a ferit de fiecare dată. O dată chiar în chip minunat; poate că îti voi scrie mai târziu despre asta.

Să fiu putin mai practic: ce am eu cu tine?

Una si poate cea mai importantă problemă este că esti sora mea în Hristos. Si stii doar că noi crestinii ne rugăm în fiecare zi unii pentru altii, si pentru cei pe care îi cunoastem dar si pentru cei pe care nu îi cunoastem. Din moment ce încerc să te ajut prin rugăciunile mele, de ce nu as încerca să te ajut si prin scrisul meu?

Din clipa în care am început să scriu această carte am avut nădejdea că îti va fi de folos. Îmi doresc să nu mă fi înselat.

Îmi doresc atât de mult să fie cât mai multe familii crestine! În aceste vremuri de cădere si de apostazie fiecare dintre noi avem o mare responsabilitate fată de ceilalti. Cu cât vor fi mai putini crestini, cu atât le va fi mai greu să reziste. Vor rezista, prin harul lui Dumnezeu, dar crucea le va fi foarte grea.

Întemeierea unei familii este lucrul de care depinde în mod covârsitor viitorul tău si al celui cu care te vei căsători si al copiilor pe care îi veti avea. Dar nu numai fată de copiii tăi si fată de sot vei fi răspunzătoare, ci si fată de cei care vor fi influentati de exemplul vostru. Poate că până acum nu te-ai gândit la acest lucru. Ar fi bine totusi să fii constientă de faptul că oamenii sunt într-o legătură foarte vie si se molipsesc unii de la altii si de obiceiuri bune, si de obiceiuri rele.

Am întrebat o elevă care era foarte preocupată să fie cât mai sexy dacă îsi dă seama ce fel de viitor o asteaptă. Mi-a spus că speră că un tip cu bani se va îndrăgosti de ea.

"Bun, se îndrăgosteste, te ia de sotie, si apoi?"

"Apoi rămân sotia lui, si o să am parte de o viată fără griji si fără lipsuri..."

(Există astfel de femei si nu putine. Ce bucurii ar putea simti o fată care s-a măritat pentru bani? Putine. Bărbatul care a luat-o ca pe o marfă se va sătura în cele din urmă de ea. Ar fi într-un fel si vina ei. S-a prezentat ca un produs, va fi tratată ca atare. Ce mărturie va da despre căsătorie o astfel de femeie? Nu mă refer la mărturii scrise; putini oameni scriu cărti care văd lumina tiparului. Dar fără să fie constienti toti oamenii scriu cu cerneala faptelor lor cărti prin care propovăduiesc în tăcere ce au înteles din viată. Faptele exprimă conceptia de viată a omului. Dacă vrei, ele sunt filosofia practică a vietii noastre. Cum ar putea spune o astfel de fată că, prin căsătorie, doi tineri se unesc pentru a merge împreună, pe calea împlinirii, în timp ce ea se mărită pentru bani? O astfel de afirmatie nu ar fi luată în serios de nimeni.)

"Bine, dar îti dai seama că vei avea si destule necazuri?"

"Da, nu mă îndoiesc. Eu am făcut această alegere cunoscându-mi slăbiciunile. Stiu că nu asta e cea mai bună variantă. Dar asta mi se potriveste."

Refrenul acesta de justificare a greselilor prin invocarea neputintelor nu dovedeste însă cunoastere de sine. Dovedeste o falsă cunoastere de sine care se fundamentează pe excluderea lucrării lui Dumnezeu în viata personală. Toti Sfintii puteau spune: "ne vedem păcatele, vedem că suntem iubitori de patimi, deci suntem condamnati să rămânem asa." Dar ei, cu cât îsi vedeau mai bine păcatele, cu atât se rugau ca Dumnezeu să îi lumineze. Si cu cât urcau pe trepte mai înalte, cu atât îsi vedeau păcatele mai bine. Si chiar dacă păcatele unora dintre ei, cum ar fi furtul unei smochine, nouă ni se par neînsemnate, totusi ei le-au văzut ca pe niste ziduri care îi depărtau de Dumnezeu.

La fel ar trebui să vedem si noi neputintele pe care le invocăm atunci când vrem să luăm hotărâri gresite.

"Dar ai vrea ca fiica pe care o vei avea să aibă parte de o căsnicie ca aceea spre care te îndrepti tu?"

"Nu, nu cred. Mi-as dori ca ea să fie mai puternică decât mine. Să aibă parte de o iubire adevărată, de o familie adevărată..."

Cel putin această afirmatie m-a mai linistit putin. Sufletul fetei nu era zdrobit total de patima lăcomiei. Câtă vreme întelege că alegerea ei nu e cea mai bună cred că Dumnezeu are cum să o schimbe. Atunci însă când oamenii sunt mândri de greselile lor, ba chiar ar vrea să le repete si altii, păcatul s-a fixat în inimile lor si iese cu mult mai greu.

Tu ar trebui să alegi o familie despre care să fii sigură că e cea mai bună alegere. Stai si compară toate tipurile de familie, dar gândeste-te si la faptul că peste o vreme vom da socoteală pentru toate faptele noastre.

Sunt convins că si câteva fete care vor să se mărite pentru bani vor deschide această carte. Eu iau acum o piatră si dau în ele: "Nu vă e rusine, faceti umbră pământului... O, de ce nu sunteti voi cu mintea întreagă...", si aici lista de mustrări ar putea continua.

Ce am rezolvat cu asta? Nimic. Ele tot pentru bani s-ar mărita. Cred că a face alegeri de genul acesta înseamnă a fi bolnav sufleteste. Nu pe bolnavi i-as acuza eu. Încerc să îi înteleg si spun că într-o lume atât de îndepărtată de Dumnezeu cum este lumea de astăzi nu este de mirare că au cedat. Trăim o lume în care anormalul este privit ca normal. Am citit de atâtea ori această afirmatie, încât m-am cam plictisit de ea. Cred că ai mai citit-o si tu.

Eu consider că mai important decât a constata aceasta este a încerca să propui o alternativă. Trăim într-o lume din care normalul este aproape exclus. Nu lipsesc nici soriceii de bibliotecă ce răsfoiesc tomurile de literatură religioasă cu pasiunea unui filatelist, făcându-si din acest studiu straniu un hobby. Dar ei se informează asupra normalului din interes pur cărturăresc. Nu au de gând să îl trăiască. E destul de incomod.

Îmi dau seama că încercarea mea de a prezenta criteriile de întemeiere ale unei familii pot stârni ironia unor cititori si cititoare, care ar parcurge rândurile mele numai ca să se delecteze. Le multumesc si acestora pentru atitudinea lor. Pentru că prin ea îmi confirmă cât de diferită e optiunea lor si cât de firesc este ca alternativa pe care o prezint eu să fie cunoscută si de altii.

Această alternativă nu este o creatie proprie. Nu e originală. E ceea ce am primit de la alti prieteni mai în vârstă, oameni cu experientă în problemele familiei. Nu expun aici în detaliu pozitia crestină privitoare la această problemă, desi am încercat să identific această pozitie. Sunt si lucruri care ar putea fi reprosate. Unul dintre ele este că poate voi vorbi prea deschis despre viata sexuală a tinerilor de astăzi. Dar cum tu nu trăiesti acum o sută de ani, mi se pare necesar să fac referire si la mediul care te înconjoară.

"Sunt sexy, sexy, stiu că mă vrei..." e un refren pe care nu cu mult timp în urmă l-ai auzit si tu pe stradă, la metrou, în autobuz. Există o mie de refrene de acest gen, fiecare arătându-ne un alt mod de a ne abate de la întelegerea traditională a căsătoriei.

Lumea aceasta îsi cântă cu putere refrenul ei. La rândul meu, încerc să îti cânt si eu. Dacă ai văzut filmul istoric "Inimă neînfricată", poate îti aduci aminte replica din secventa înmormântării tatălui lui William Wallace, eroul Scotiei. "Cântă cântece proscrise din cimpoaiele lor proscrise..." Asta era una dintre formele de rezistentă a scotienilor în fata invadatorilor englezi. În fata invadatorilor spirituali, care încearcă să ne îndepărteze de tot ceea ce e curat si bineplăcut lui Dumnezeu, mi-as dori să îti cânt si eu un cântec despre frumusetea întemeierii unei familii. Numai că invadatorii de astăzi nu ne dau nici măcar dreptul de a fi proscrisi. Adică ne lasă să ne spunem cântecele fără oprelisti, fiind convinsi că muzica noastră va fi acoperită de a lor. Eu totusi cred că nu e de ajuns să protestăm fată de faptul că ei încearcă să ne modeleze după criteriile lor. Cred că e cazul să cântăm cântecele noastre. Să nu ne poticnim că suntem putini. Pentru că, dacă vom sti să cântăm cum trebuie, unii dintre ei se vor lăsa vrăjiti de muzica noastră. Chiar dacă deocamdată stau departe, vor veni la noi. Si pentru a-i atrage nu este de ajuns să le spunem ce nu ne place la muzica lor. Asa nu vom rezolva nimic. Ci trebuie să le dăm sansa să asculte si muzica noastră.

Te rog, citeste cu atentie cele scrise în această carte. Îmi dau seama că dacă ai pune pe un cântar tonele de minciuni despre familie pe care vrea să ti le inoculeze lumea aceasta si kilogramele de învătături curate pe care le-ai primit despre acest subiect nu e greu să deducem încotro s-ar înclina balanta.

Dar nădejdea mea este la Dumnezeu. El îti vrea binele. El vrea să ai o viată cu adevărat împlinită. Si El te poate convinge de faptul că numai familia crestină te poate bucura cu adevărat, oricât de grea ar fi crucea pe care o ai de purtat.

Uită-te la marii actori sau la oamenii politici. Vezi ce viată de familie au! Vezi câte divorturi, câte subiecte fierbinti pentru articole de scandal! Vezi câtă durere e în inimile lor! Dar ce îti scriu despre ei, vezi câtă durere e în inimile celor care nu au familii crestine!

Si tu îmi poti răspunde acum: "nu văd durere în inimile lor."

Adultii sunt niste fiinte foarte ciudate. Pentru mine a fost un soc să îmi dau seama cât de diferită fată de realitate este imaginea pe care o aveam despre unii dintre ei. Se luptă cu toate puterile să îsi ascundă esecurile si să lase o impresie bună. E atâta teatru!

Nu e plăcut să auzi cum o femeie îsi laudă sotul că e bun, desi sotul o înseală sau face alte păcate. Atâtea minciuni sufocă. O astfel de femeie minte pentru a-si acoperi sotul, dar mai ales pentru a nu fi nevoită să recunoască că a gresit când s-a măritat. Oamenii nu vor să recunoască cât de triste sunt familiile din care lipseste Hristos. Iar când o fac, o fac numai pentru a face apologia concubinajului, nu pentru a mărturisi că regretă că nu au fost în stare să îsi întemeieze o familie crestină.

Poate că tu nu crezi ceea ce îti spun. Poate că tu cunosti familii care nu merg la Biserică, dar în ele domneste linistea. Dar în astfel de familii diavolul însusi e cel care veghează la păstrarea linistii. Dacă între soti ar apărea tensiuni, atunci poate că unul dintre ei si-ar ridica privirea spre Dumnezeu. Or, de acest lucru se teme cel mai tare îngerul întunericului. Si el face tot ce îi stă în putere ca să nu se ajungă la tensiuni. Oricum, aceste cazuri sunt destul de rare. Diavolul îi tine pe multi în brate si fără să le ofere o viată linistită.

Stiu că sunt fete care zic: "nu stim ce va fi după moarte, măcar să ne fie bine pe lumea asta." Fete care ar fi gata să aleagă o viată de familie ca cea despre care tocmai ti-am vorbit. Fete cărora dacă le-ar vorbi cineva despre suferintele vesnice ale celor care trăiesc departe de Dumnezeu ar răspunde: "Nu ne sperie chinurile iadului. Nu ne interesează decât să ne fie bine în lumea aceasta."

Acestor fete cartea mea li s-ar părea plicticoasă. Dar nu puteam scrie o carte despre familia binecuvântată de Dumnezeu care să fie înteleasă de către persoane care nu cred în El. Nu ar fi avut nici un sens. E ca si cum le-as fi cântat la pian surzilor. Surzii ar fi putut aprecia hainele si frizura mea, si poate si aspectul pianului, dar în privinta muzicii nu ar fi avut prea multe de spus.

La baza tuturor explicatiilor mele stă convingerea că prima instantă în fata căruia trebuie să răspundem dacă suntem de părere că e bine să ne căsătorim cu cineva e Dumnezeu. Pe câtiva cunoscuti de-ai mei i-a mirat când, atunci când mi-au prezentat fata cu care voiau să se căsătorească, i-am întrebat, putin ironic:

"Si Dumnezeu ce părere are despre planurile voastre?"

"Nu stiu, de unde vrei să stiu?"

"Crezi că Îi este bineplăcut lui Dumnezeu faptul că ai ales-o pe ea?"

"Nu mi-am pus problema....", au răspuns cei mai multi.

Ar fi bine ca tu să îti pui această problemă în clipa în care te hotărăsti să îti legi viata de cineva. Pentru că dacă nu tii cont de Dumnezeu sunt convins că vei regreta.

Stiu că Dumnezeu nu are un telefon public, la care să sunăm imediat si să primim repede răspunsurile de care avem nevoie. Dar mai stiu si că Dumnezeu nu ne lasă singuri. Dacă mergem pe calea mântuirii pe care ne-a arătat-o Hristos, la fiecare pas El ne va călăuzi. Si ne va vorbi ori prin duhovnic, ori prin gândurile pe care le insuflă în inimile noastre, ori prin părinti, ori prin prieteni, ori prin diferite întâmplări prin care trecem din rânduiala Sa.

Ar fi fost mai simplu ca singura problemă dintre cei doi tineri să fie armonia fizică. Atunci cartea aceasta ar fi avut un sigur capitol. Problemele sunt mai multe, si eu nu mă voi opri aici decât asupra celor mai importante.

Ei, dar introducerea e cam lungă. Să trecem la "fapte"...

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata