Iată o întrebare pe care am auzit-o de la putine fete care voiau să se mărite. Această întrebare mi se pare fundamentală, si fericiti sunt cei care au înteles însemnătatea ei.

Fetele îl asteaptă pe Făt-Frumos, dar nu se gândesc cum să devină Ilene Cosânzene. "Cum să nu stie, stiu: se fardează, îsi vopsesc părul, poartă fuste scurte..." Da, dacă Făt-Frumos e personajul din reclama cu masina căreia nu îi poate rezista nici o fată, pregătirea e bună.

Eu am vrut să mă refer la Făt-Frumosul care aduce nu un sac de bani, ci la Făt-Frumosul care aduce împlinire în viată. Există pentru fiecare dintre noi o persoană care ne poate aduce mai multă bucurie decât cea de care au parte eroii povestilor.

Cred că în orice poveste de dragoste el este Făt-Frumos si ea este Ileana Cosânzeana. Chiar dacă el are o burtă impunătoare sau ea are o celulită "de toată frumusetea", fiecare este pentru celălalt un personaj de poveste.

Si totusi, în timp ce Cosânzenele lumii acesteia au o multime de retete pentru a fi cât mai atrăgătoare, celelalte Cosânzene nu stiu ce au de făcut pentru a fi de nota 10.

Cred că nu voi gresi spunând că de nunta pentru care te pregătesti, de aceea vei avea parte. Te pregătesti scurtându-ti fusta până la limită, vei fi tratată ca atare. Te pregătesti în post si rugăciune, vei fi tratată ca atare.

Prin acest capitol nu vreau să fac o distinctie între cele care se pregătesc tinând cont de cele materiale si cele care se pregătesc tinând cont numai de cele duhovnicesti. Ci încerc să diferentiez între cele care se pregătesc cum trebuie si cele care fac contrariul.

Nu cred că este de ajuns ca o fată să se pregătească de nuntă spunând numai acatiste si paraclise. Nu cred că Dumnezeu vrea ca singura directie pe care trebuie să meargă tinerii care vor să se căsătorească este pregătirea duhovnicească. Oamenii nu au numai suflet, au si trup. Si cine îl neglijează greseste mult.

Voi încerca acum să punctez directiile în care avem de lucru: pregătirea trupească, pregătirea sufletească, pregătirea duhovnicească. Ele se află într-o relatie strânsă, se află în interdependentă.

Dacă prin pregătire duhovnicească e destul de usor de înteles la ce anume mă refer, prin pregătirea sufletească e nevoie de nuantări. (Sufletul nu este separat de duh, duhul este partea cea mai înaltă a sufletului.) Prin pregătirea sufletească mă refer la două aspecte: îmbunătătirea relatiilor cu semenii, îmbunătătirea comunicării cu acestia, si acumularea unor anumite cunostinte. Terapiile moderne care îmbunătătesc comunicarea între oameni generează pe bună dreptate o anumită retinere a crestinilor fată de ele. Oamenii sunt priviti numai ca fiinte sociale, comunicarea are ca scop doar adâncirea conditiei de "animal" social.

Totusi, nimic nu ne opreste ca, având retinere fată de aceste terapii, să întelegem si partea lor pozitivă. Un tânăr se pregăteste de nuntă. Îi va trece lui oare prin cap că vor fi momente în care se va certa cu sotia sa? Poate că da. Dar speră că astfel de momente vor fi cât mai scurte. Ce ar fi putut face altceva?

După nuntă observăm că mirajul de a fi lângă persoana iubită a trecut: am obtinut fructul dorit. Dacă până la nuntă lăsăm de la noi, fiindu-ne teamă că dacă o vom răni va pleca de lângă noi, după nuntă intervine o anumită obisnuintă cu celălalt. Nu mai alergi după el, îl ai lângă tine. Si atunci, într-o anumită situatie în care înainte de nuntă ai fi lăsat de la tine, simti nevoia să ridici vocea, să îti aperi părerile lăsând mânia să se apropie de inimă. De la tensiuni mici se poate ajunge la tensiuni mari. Si dacă intri în jocul mâniei îti este foarte greu să iesi.

Ce se poate face? După ce tensiunile au început, e normal să încerci să le opresti. Dar si mai bine ar fi fost dacă ai fi reusit să le eviti la timp.

În viata familiei crestine există alte reguli decât în viata celorlalte familii. În familia crestină nu este important să te impui, să fii deasupra celuilalt. În familia crestină domneste legea iubirii: nimic nu este mai important decât a duce lupta cea bună împotriva mândriei, a patimilor si a poftelor.

Greseste sotul, sotia îl iartă plină de întelegere. Greseste sotia, sotul o iartă. ("Dar la tine în familie asa e?", poate m-ai întreba. Eu nu mă propun ca model, si nu îti scriu o carte despre mine. Chiar dacă eu mi-as scoate ochii cu Claudia în fiecare zi, asta nu înseamnă că trebuie să nu fiu constient de modelul pe care trebuie să îl am în fata ochilor. Oricum, tind spre acest model. Si îmi pare rău că nu lupt totdeauna cum trebuie. De altfel, aproape la fiecare spovedanie mărturisesc că am gresit fată de ea. Sunt si momente în care mă plâng părintelui pentru micile ei greseli. Dar mai târziu îmi pare rău că am văzut minusurile ei si nu m-am îngrijit de ale mele.)

Fiecare zi din viata noastră de până la întâlnirea cu celălalt se va reflecta mai apoi în relatia noastră cu el. Esti o fire prea posomorâtă? Se va vedea aceasta mai încolo. Esti o fiintă irascibilă? Se va vedea. Esti o fiintă închisă în tine? Se va vedea si aceasta. Puterea dragostei îl poate face pe cineva închis în sine să devină cât se poate de sociabil. Dar după nuntă trăsăturile sufletesti care au fost acoperite de timp ies la iveală. Trebuie dusă o luptă sustinută împotriva lor.

Uite, cazul meu. Faptul că am rămas fără mamă de la o vârstă foarte fragedă m-a făcut să fiu supărat ori de câte ori mi se părea că nu mi se acordă destulă atentie. Si zgâriam. (Si încă mai zgârii uneori.) Faptul că m-am apucat de yoga mi-a răcit foarte tare inima, si m-a făcut o fiintă mai putin sociabilă (oricum, inima mi s-a împietrit de la moartea bruscă a mamei mele). Ei bine, aceste răni ale sufletului meu s-au reflectat în relatia cu sotia mea. Rănile s-au vindecat greu.

Mândria nu iese usor din suflet. Unul singur dintre preotii pe care i-am întrebat ce să fac ca să scap de mândrie mi-a spus că o să scap usor: "Îti iese prin piele....", a zis în glumă. Dar ori am avut eu pielea prea bătucită, ori nu stiu ce s-a întâmplat, că de mândrie nu am scăpat. Cele mai mari reprosuri pe care le am fată de mine în relatia de familie este că încerc uneori să-mi impun punctul de vedere în fata sotiei, desi nu am dreptate, si că nu am destulă întelegere fată de problemele pe care le are ea. Din afară e foarte simplu să judeci un om, dar dacă îl cunosti mai bine îl vezi altfel.

"Ei, si? Dacă vă iubiti, nepotrivirile se trec cu vederea!" E adevărat, se trec, dar s-ar putea renunta la anumite obiceiuri, la anumite atitudini. Când ne-am căsătorit credeam că, iubindu-ne mult, vom renunta fiecare la ceea ce îl deranjează pe celălalt. Si încă mai cred. Ceea ce nu mai cred este că dragostea schimbă foarte repede. Înainte credeam că e de ajuns să înconjuri pe cineva cu multă dragoste si că schimbarea va veni de la sine. Dar nu este de ajuns dragostea. E nevoie si de vointă. Ori oamenii nu îsi dau seama întotdeauna că defecte care li se par mici pot părea mult mai mari în ochii celor de lângă ei. Claudia nu a reusit să mă convingă cât de important este să nu mai fiu cu capul în nori. Sau mai bine-zis m-a convins, dar de îndreptat nu m-am îndreptat. De exemplu, una dintre ultimele mele isprăvi este că m-am dus să duc copilul la bunici neavând copilul cu mine. Avusesem o întâlnire importantă (prezentasem un material la un simpozion teologic), si stiam că după întâlnire urma să îmi duc copilul la bunici. Dar, vorbind cu un prieten despre simpozion, m-am suit în metrou fără să îmi iau copilul. Abia când trebuia să cobor din metrou mi-am dat seama că nu am "corpul delict".

Mi se pare că am toate motivele să mi se treacă cu vederea o asemenea greseală. Dar pe Claudia greselile de acest gen o întristează. I se pare că nu acord destulă importantă familiei. Desi eu fac mari eforturi pentru a fi un sot si un tată cât mai bun.

Din câte am vorbit cu alte sotii, greselile mele sunt firesti, sunt usor de trecut cu vederea. Dar pe Claudia o rănesc. M-am chinuit vreo doi ani să o conving să îmi accepte astfel de greseli. Dar nu am prea reusit. Singura solutie care mi-a rămas este să încerc să fiu si mai atent, ca să evit să mai gresesc. Din afară s-ar putea spune că nu m-am impus în fata ei. Dar nu cred că asa ar trebui să mă impun.

Cum să te pregătesti pentru nuntă?... Cred că renuntând la tot ceea ce stii că ar dăuna echilibrului familiei din care vei face parte.

Uite, să luăm exemplul unui betiv. Când nu bea e băiat bun, săritor, are o sumedenie de calităti. Si o fată se îndrăgosteste de el. Are dreptul betivul să se căsătorească cu ea? De ce nu?

Are acest drept, numai că dacă porneste în viata de familie biruit de patima betiei, foarte greu se va mai lăsa de ea. Un betiv care nu divortează de sticla sa nu poate fi un sot bun. În clipa în care un betiv are de gând să se căsătorească ar trebui să se lepede de năravul lui.

Si totusi, betivii se căsătoresc. Găsesc întotdeauna fete care să aibă încredere în puterea dragostei lor, fete care să spere că îi vor schimba. Dar acest vis se termină repede. La prima bătaie încasată, sotia îsi dă seama că s-a pripit măritându-se. Dar e prea târziu.

"Bine că eu nu sunt betivă...", te-ai putea gândi. Dar sigur nu esti? Cred că fiecare dintre noi avem sticla noastră de care suntem atasati, si ne este foarte greu să ne despărtim. Poate că îti place să te îmbraci extravagant, poate că esti obsedată de bijuterii, poate că esti obsedată de... Eu nu pot sti de ce esti obsedată. Dar dacă esti sinceră cu tine îti poti da seama care e sticla ta. E bine să încerci să îti cureti sufletul de patimi. Asta e cea mai bună pregătire pentru nuntă. Cu cât sufletul tău va fi mai curat, cu atât sotul pe care ti-l va trimite Dumnezeu va fi mai bun.

Dar cum ar fi tu să te pregătesti să fii o sotie de nota 10 si să iei un sot de nota 5? (De nota 10 nu ai putea fi, întotdeauna mai rămâne ceva de îndreptat; dar măcar la 10 minus tot merită să ajungi...)

Cu cât sufletul tău devine mai curat, cu atât discernământul tău e mai fin, cu atât ti se dezvoltă simtul de a deosebi binele aparent de binele real, cu atât simti mai usor diferenta dintre virtutea artificială si cea dobândită cu multă greutate.

Vreau totusi să întelegi că s-ar putea ca tu să nu fii constientă de patima care te stăpâneste. Uită-te la oamenii obsedati de bani, si spune-le că suferă de patima lăcomiei. Ar sări ca arsi, părându-li-se că tupeul tău a depăsit orice limită. Dar de fapt tu doar ai constatat o realitate (desi nu stiu cât de folositor este să constatăm astfel de realităti). La fel s-ar putea ca si tu să fii stăpânită de vreo patimă. Încearcă să îti dai seama dacă e asa sau nu, si dacă e asa, aleargă la spovedanie.

Cel mai bun antrenament pentru a avea o căsnicie împlinită este să te lupti cu propriile patimi. A fi pregătită pentru a întemeia o familie este la fel cu a fi bineplăcută lui Dumnezeu. E unul si acelasi lucru.

Totusi, nu încerca să transformi spovedania într-o afacere cu Dumnezeu. "Vezi, Doamne, eu mă spovedesc, trimite-mi si mie un sot de nota 10."

Ca să închei referirea la pregătirea psihologică pentru căsătorie îti spun că nimeni nu stie mai bine decât tine care îti sunt punctele slabe. Gândeste-te ce ti se pare că trebuie îndreptat. Judecă-te sincer, judecă-te fără să te menajezi, si dă-ti seama ce trebuie să se schimbe în personalitatea ta.

Cine iubeste cu adevărat nu are bucurie mai mare decât să o bucure pe persoana iubită. Gândeste-te că te vei mărita, si omul pe care îl vei avea lângă tine merită toate eforturile tale.

Ca să continui referirea la pregătirea spirituală pentru căsătorie, as putea spune multe. Dar nu stiu dacă e cazul. Cea mai bună pregătire pentru nuntă este curătirea sufletului. Ai în jurul tău destule cărti care să te lămurească în această problemă, cărti scrise de oameni cu viată sfântă si de sfinti ai Bisericii.

Cât priveste pregătirea trupească, două aspecte ne interesează în mod special: frumusetea fizică si sănătatea.

"Cine mă iubeste, mă iubeste asa cum sunt..." e o vorbă care poate dovedi si o anume modestie, când e spusă de cineva care nu consideră că e nevoie să socheze prin vreo anumită frizură sau prin cine stie ce aspect exterior, dar si o anumită lipsă de preocupare fată de propria înfătisare.

Crestinii nu dispretuiesc trupul. Cine crede că e de ajuns să aibă sufletul curat, dar neglijează trupul, dovedeste că nu e destul de iscusit pentru a face fată vietii de familie. Cine s-a căsătorit dispretuind trupul în numele unei asceze exagerate, a negat rostul trupului. Nu rostul fundamental, de a fi templu al Duhului Sfânt, ci unul dintre rosturile de o importantă mai mică, dar care nu e bine să fie trecute cu vederea.

Mă voi referi la un singur aspect. O fată are celulită. Se poate multumi cu această stare de fapt, sau se poate lupta împotriva ei. Făcând gimnastică, de exemplu.

Personal nu sunt de acord cu fetele care îsi pierd vremea în săli de fitness, încercând să ajungă la dimensiunile unor fotomodele. Ele ajung atât la aspectul fizic al fotomodelelor, cât si la mentalitatea acestora, de idolatrizare a trupului. Nu stiu dacă am dat cel mai bun exemplu cu celulita, poate că este o boală si ar fi fost mai potrivit să nu mă refer la ea aici.

Dar în măsura în care nu sunt de acord cu fetele care imită fotomodelele, nu sunt de acord nici cu fetele care, trăind în lume, îsi neglijează trupul. Mă refer de exemplu la fetele care din prea multă credintă nu se piaptănă! Sau la băietii care se spală mai rar. Atitudinea lor este habotnică: trăiesc în lume, si nimeni nu este obligat să adulmece "parfumul" transpiratiei lor.

Consider că fiecare tânăr trebuie să aibă mare grijă de sănătatea sa, gândindu-se că va avea mare nevoie de ea în viata de familie. Tu vei fi mamă. Cu cât organismul tău va fi mai sănătos, cu atât mai bine le va fi copiilor pe care îi vei aduce pe lume.

Ca bărbat îti spun că îmi pare rău că nu sunt mai solid. Bărbatii au nevoie si de putină fortă fizică. Există treburi casnice (cum ar fi bătutul covoarelor), la care ai nevoie de o oarecare conditie fizică. Aflându-mă într-o mănăstire am primit ascultarea de a scoate cuie. După un sfert de oră mi s-a făcut atât de rău încât am zăcut în pat.

Mă poti întreba: "dar tu nu stiai că te vei căsători? Ai făcut ceva pentru a-ti îmbunătăti conditia fizică?"

Da, am făcut. (Nu sunt de părere că metaniile sunt un fel de gimnastică, de aceea nu am făcut niciodată metanii pentru a fi mai sănătos; metaniile le-am făcut numai ca rugăciune a trupului). Înainte de a mă căsători am mers de câteva ori în sala de fortă a Universitătii Bucuresti. Toti făceau acolo exercitii, unii cu haltere mici, altii cu haltere mari. Eu făceam numai cu bara care, fiind de fier, e destul de grea. La un moment dat, cum stăteam pe spate, a venit cineva să mă întrebe dacă nu vreau să îmi aseze greutătile. (Credea că nu stiu să le pun.) Mi s-a făcut foarte rusine, si m-am lăsat de antrenamente.

Nu stiu dacă am făcut bine că am renuntat. Îmi era si putin teamă să nu îi smintesc pe altii care stiau că sunt de la Teologie (am făcut parte din conducerea Ligii Studentilor din Universitate, asa că mă stia destulă lume, si nu voiam să smintesc pe nimeni). Putini si-ar fi dat seama că eu vin acolo numai pentru a avea un trup mai sănătos, si cei mai multi s-ar fi gândit: "ia uite, dacă până si teologii sunt preocupati să pună fibră pe ei, dacă si ei vor să fie "macho", înseamnă că noi suntem pe drumul cel bun".

Dar culturismul pe care îl practicau ceilalti era cu totul altceva fată de banalele mele exercitii prin care încercam să îmi îmbunătătesc conditia fizică. Repet sfatul în ceea ce priveste sănătatea, fă tot ce poti ca să te mentii în formă. Adică nu tot ce poti, tot ce e bine.

Pe mine m-a impresionat o scrisoare a Sfântului Nectarie din Eghina care îsi povătuia ucenicele să aibă mare grijă de sănătatea lor. Spunea că pentru cei începători în războiul duhovnicesc sănătatea este de mare folos, că ei nu pot duce decât cu mare greutate lupta cu boala.

Nu îti recomand nici să îti cumperi salteaua de masaj Johnson, nici aparatul anticelulită firma cutare (astfel de lucruri sunt scumpe, si nu merită banii; cu acesti bani ai putea face ceva mai bun).

Dar îti recomand de exemplu să mergi la munte. Pe mine m-a surprins si pozitia părintelui Porfirie Bairaktaris, poate cel mai mare făcător de minuni din a doua jumătate a secolului trecut, care încuraja mersul la munte si sporturile care nu sunt violente. La recomandarea doctorului său, părintele însusi mergea pe o bicicletă medicinală.

Cam atât cu pregătirea pentru căsătorie. Mai multe te rog să îti întrebi părintii si mai ales duhovnicul. Nu de alta, dar s-ar putea ca părintii să îti spună si unele bazaconii...

Acum, când mă pregătesc de încheiere, mă mustră constiinta că în carte am făcut prea multe referiri la viata sexuală. De ce nu am făcut mai multe despre la viata spirituală? Pentru că stiam că din universul tinerilor de astăzi raportul dintre textele despre sexualitate si cele despre trăirea crestină e în defavoarea celor din urmă.

Nu îmi imaginam totusi că voi scrie asa cartea. Dacă m-ar analiza aprigii psihologi de factură freudiană, ar fi vai de mine...

Te rog, fă-mi un cadou, lasă-mă să îti vorbesc acum si despre ce e mai viu în inima mea, despre viata în Hristos. Dacă nu m-ai lăsa, ai putea rămâne cu o perceptie deformată asupra modului meu de a privi familia si lumea.

Hai să vorbim si despre credintă...

CARTEA NUNTII
de Danion Vasile

Povestea vulturilor aurii
Sa stam de vorba
Despre mirajul sexualitatii
De ce sa ma casatoresc?
Despre Goana dupa Aurul nuntii sau western-ul maritisului
De ce nu ne ajuta Dumnezeu?
Despre fotomodele si Don Juani
Geniul si femeia de serviciu
Banii vorbesc!
Despre influenta prietenilor
Parintii: prieteni sau dusmani?
Binecuvantarea preotului
Despre vrajitoare si dezlegarea cununiilor
Despre dragostea trupeasca
Scrisoare catre tinerii secolului XXI
"Daca stiam ca o sa ne certam atat..."
Un examen cu multi restantieri
Cuvinte catre cei care vor sa se recasatoreasca
"....dar barbatul este mai egal decat femeia..."
Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?
"Dumnezeu e baiat de cartier..."
Povestea unei casatorii...
Postfata la editia a doua
Rugaciuni
Prefata