Cuvântul al saselea

Cum aceluia care se roagă cu mintea din adâncul inimii până la durere, acea durere a lui îi aduce simtământul si gustarea bunătătii si dulcetii Domnului, care este însemnată, pentru a spune astfel, în acelasi timp în omul cel dinlăuntru cu o evlavie profundă neîncetată, provocată de cuvintele lui Dumnezeu si de spusele Sfintei Scripturi ?i de orice cuvânt duhovnicesc.

Binecuvintează, părinte!

Cercetează neîncetat, smeritule monah, cercetarea sfântă a rugăciunii inimii din adâncul inimii tale, până când inima ta va deveni în întregime rugăciune, asa cum fierul devine una cu focul atunci când este tinut în foc. Stăruieste încă si mai mult în această rugăciune a inimii, până când se face rană înlăuntrul tău, acolo unde se lucrează rugăciunea. Deoarece această rană pe care o primesti cu voie înlăuntrul tău prin rugăciunea cu multă silintă - martor pe Dumnezeu îl am - îti va deveni un izvor duhovnicesc de dumnezeiască evlavie, din care va izvorî totdeauna evlavia, ori de câte ori vrei, fără nici o silintă. Iar când, cu harul lui Hristos, ajungi la această stare duhovnicească, atunci gusti în taină bunătatea Domnului. "Gustati, si vedeti că bun este Domnul", spune proorocul, adică gustând în chip tainic, dar simtit, Harul Domnului tău, vei lua cunostintă si vei întelege în chip vădit că Domnul tău Iisus Hristos, pe care îl cauti, este dulce foarte si mai mult decât oricare dulceată.

Cugetă acum, smeritule monah,dacă din putinul Har pe care îl gusti în chip tainic ai înteles cu adevărat că Domnul nostru Iisus Hristos este atât de dulce sufletului tău, inimii tale, cugetului tău si sinelui tău lăuntric întreg, încât nu poti să descrii, nici măcar cât de putin, dulceata Lui. Oare, când sufletul tău iese din trup si se urcă în fapt câtre Domnul si Dumnezeul lui si gustă dm bunătătile acelea, pe care ochi pământean nu le-a văzut, ureche trupească nu le-a auzit si inimă necurată nu le-a cugetat, atunci, spun, când se va desfăta în chip vădit cu toate acelea, pe care nu este cu putintă omului să le povestească, văzând fată către fată pe Creatorul si Domnul lui,Cel negrăit si necuprins cu gândul, ce fel de bucurie si desfătare duhovnicească va trăi sufletul acela? Amin, amin, spun tie, iubite frate, că ori de câte ori va cugeta cineva la acest lucru, în chip tainic dar adevărat, gura lui va rămâne fără glas, precum pestele, si nu poate nimic însăila despre ce simte. Dar noi să revenim din nou la cele despre care doream să vorbim.

Asadar, de trei ori fericite lucrător al Evangheliei lui Iisus, atât cât te afli duhovniceste în acea gustare tainică a bunătătii Domnului, atât cât mintea ta este hrănită cu laptele tainic al vederii duhovnicesti, atât cât gândul tău se îmbracă în Domnul ("îmbrăca-se-va gândul meu cu El si eu mă voi bucura în Domnul" spunea proorocul), atât cât inima ta se bucură de mila de negrăit si dumnezeiască a desfătării venite din mângâierea Duhului Sfânt, atât cât, spun, toate acestea continuă să se afle în tine, si mai multe decât acestea, pe care pana scriitorului nu le poate istorisi si prezenta, atunci mintea nu mai este atentă la rugăciune, după cum nu mai este nevoie pentru prietenul apropiat al împăratului să mai ia aminte la oaste când, pătrunzând în împărătie si petrecând împreună cu prietenul său împăratul, se bucură de masa împărătească în pace. Deoarece atunci mintea sa este atentă la această masă duhovnicească pe care i-o oferă dumnezeiescul Har, care o cercetează si îsi manifestă fată de ea o dragoste împărătească cu nemărginită bunătate, spunem, atunci sufletul cugetă numai si numai la Dumnezeu si la Harul lui Dumnezeu si îsi află odihna în starea duhovnicească de care se bucură în chip negrăit în clipa aceea.

Deoarece tu, atunci, prietene duhovnicesc si iubit al lui Dumnezeu, care cu Harul Lui ai ajuns la o asa de înaltă treaptă a vederii duhovnicesti tainice, cugetând la mierea duhovnicească pe care o gustă mintea ta văzând pe Creatorul si Domnul tău Cel viu, esti cuprins de adâncă evlavie si îti afli odihna duhovnicească.

Cugetând atunci si cercetând în sinea ta, cum lucrează Harul lui Dumnezeu în sufletul tău lucrarea nematerială si dumnezeiască si cum primeste mângâiere inima ta de la această lucrare, esti pătruns de adâncă evlavie si îti afli odihna. Cugetând atunci la veselia pe care o trăieste înlăutrul său fata inimii tale de la bucuria duhovnicească, care a fost din belsug revărsată asupra ei de Harul lui Dumnezeu, începi să versi nesfârsite lacrimi si îti afli odihna. Cugetând apoi la veselia simtită, pe care o trăieste fata trupului tău de la bucuria lăuntrică a Harului dumnezeiesc, care a inundat inima ta, esti cuprins de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci la bunătatea Domnului tău, esti pătruns de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci că Domnul si Dumnezeul tău este nemărginit de milostiv si iubitor de oameni, esti pătruns de evlavie dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci că Domnul si Dumnezeul tău este Atoatetiitor si Atotputernic, esti cuprins de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând atunci că împărătia Domnului tău este împărătia tuturor veacurilor si stăpânirea Lui este peste tot neamul si neamul, esti cuprins de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând apoi că numele Domnului tău, pentru robii Săi, este sfânt si preadulce, iar pentru demoni este înfricosător si preaamar, esti cuprins de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că Domnul tău este mare si lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru (în noi adică, cei care cunoastem puterea Lui dumneze iască), în muntele cei sfânt al Lui, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că Domnului tău îi înaltă cântări îngerii, că Domnul tău este slăvit de arhan gheli si lăudat de toate puterile dumnezeiesti ale cerurilor, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că Domnul tău păseste pe Heruvimi si zboară pe aripile vânturilor si umblă deasupra norilor în chip minunat, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că, privind Domnul tău spre pământ, îl face de se cutremură, te minunezi de puterea Lui si îti afli odihna pătruns de evlavie. Cugetând că măretia Domnului tău este mai presus de toare cerurile, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând cum stă Domnul tău pe tronul cel sfânt al Lui si că tronul Lui este în veac si în veac, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că tronul Domnului tău este în cer si slava Lui este sus în ceruri, esti pătruns de evlavie dulce-dulce si îti afli odihna. Cugetând că toate au fost făcute prin cuvântul Domnului tău si că Domnul tău a poruncit si s-a făcut, esti pătruns de evlavie si îti afli odihna. Dar, pe scurt să spun, când sufletul tău ajunge să se împace cu Dumnezeu prin inima înfrântă de rugăciune, atunci evlavia te inundă de la sine neîncetat si Dumnezeu este slăvit totdeauna în toate minunile Sale si în toate făpturile Sale.

Deoarece în toate acestea si în celelalte, pe care le las, ca să fiu scurt, sufletul tău se hrăneste, mintea ta se îndulceste, inima ta tresaltă si se bucură trupul tău, precum se hrănesc, se îndulcesc, se bucură si tresaltă robii recunoscători ai împăratului de bogătia cea multă, de măretia împărătească si de trofeele strălucitoare ale împăratului.

Asadar, după măsura dulcetii cu care te îndulcesc lucrurile minunate si dumnezeiesti ale Hristosului tău, tot asa izvorăste din inima ta evlavia, deoarece dulceata aceasta premerge evlaviei, după cum umbrirea Harului dumnezeiesc premerge dulcetii. Iar pogorârea Harului dumnezeiesc este prevestită de zdrobirea inimii. Si astfel pătruns de evlavie, te învrednicesti de vederea cea adevărată, care se petrece o dată cu răpirea mintii la cele tainice si de neînteles, după cum spune dumnezeiescul nostru părinte Isaac Sirul. Iar Dumnezeului nostru slava si puterea în vecii vecilor. Amin.