Cuvântul al saptelea
Despre când îl cercetează dumnezeiescul Har pe cel care se roagă cu rugăciunea
mintii lui Dumnezeu din inimă si care sunt semnele duhovnicesti ale acestei
cercetări dumnezeiesti.
Binecuvintează, părinte!
Asadar, iubite frate, când te rogi în taină din adâncul sinelui tău mult timp
să stii că o cercetare dumnezeiască te cercetează în chip nevăzut spre sfintirea
sufletului tău, spre mângâierea inimii tale si spre spri jinirea dumnezeiască
a tuturor simturilor tale trupesti si sufletesti. Deoarece atunci când te cercetează
Harul Preasfintei Treimi - întelegi aceasta, pentru că în numele Sfintei Treimi
spunem "In numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh" - se bucură
de asemenea sufletul tău, se îndulceste cugetul tău, iar din inima ta izvorăste
ca dintr-un izvor nesecat evlavia si ochii tăi varsă lacrimi fierbinti. Atunci
îi spunem cercetare a Preasfintei Treimi.
Altă dată însă te cercetează în chip vădit Harul lui Dumnezeu si Tatăl. Acest
lucru îl întelegi, deoarece esti pătruns de evlavie la rostirea numelui lui
Dumnezeu si Tatăl si se îndulceste duhul tău mai mult si se îndulceste la rostirea
numelui Fiului sau al Duhului Sfânt. Atunci îi spunem cercetare a lui Dumnezeu
si Tatăl. Altă dată poti fi cercetat mai mult de Domnul nostru Iisus Hristos.
Acest lucru îl întelegi deoarece la numele preadulce al lui Hristos si la toate
tainele Lui dumnezeiesti esti pătruns de evlavie si te îndulcesti mai mult,
decât la numele Tatălui si al Duhului Sfânt. Atunci îi spunem cercetare a Domnului
nostru Iisus Hristos. Si altă dată, iarăsi, când te rogi tainic din adâncul
inimii, te cercetează Duhul Sfânt si zboară în jurul tău ca un pommbel. Acest
lucru îl întelegi deoarece la numele Duhului Sfânt esti pătruns de evlavie si
te îndulcesti mai mult decât la numele Tatălui si al Fiului. Atunci îi spunem
cercetare a Duhului Sfânt.
Iar altă dată nu esti pătruns de evlavie si nici nu te îndulcesti la cele trei
nume ale Sfintei Treimi, al Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh, ci fie la
numele Tatălui esti pătruns de evlavie si te îndulcesti mai mult, fie la numele
Fiului, fie la numele Sfântului Duh. Nu pentru că Sfânta Treime nu este de o
fiintă. Departe de noi o astfel de blas femie. Ci pentru că nu esti pătruns
de evlavie si nici nu te îndulcesti la fel uneori. Deoarece atunci când te rogi
Sfintei Treimi nu ajungi cu ochii mintii tale si cu căldura inimii tale la firea
cea una, la fiinta cea una, la puterea cea una a Sfintei Treimi, nici nu chemi
din adâncul inimii tale cu aceeasi evlavie cele trei nume ale Sfintei Treimi,
de aceea nu esti pătruns de evlavie si nu te îndulcesti în aceeasi măsură.
Trebuie, asadar, atunci când aduci Sfintei Treimi rugăciunea ta si închinăciunea
ta, să o aduci cu aceeasi cinstire nemărginită celor trei nume. Să o aduci cu
aceeasi evlavie nemărginită si cu aceeasi căldură a inimii, deoarece numai asa
esti pătruns de evlavie sfântă si te îndulcesti în aceeasi măsură.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt de o Fire si de o Fiintă, deoarece
lumină este Tatăl, lumină si Fiul, lumină este si Duhul Sfânt. Adică Dumnezeirea
este una iar Persoanele sunt trei. Când tu te îndrepti în taină cu nemărginită
cucernicie către Tatăl, atunci esti luminat de Tatăl, de aceea atunci esti pătruns
de evlavie la numele Tatălui. Când te îndrepti tainic cu aceeasi cucernicie
către Fiul, atunci esti luminat de Fiul, de aceea atunci esti pătruns de evlavie
la numele Fiului. Acelasi lucru se întâmplă si cu Sfântul Duh. Iar când vrei
să fii pătruns de evlavie în egală măsură la Numele Sfintei Treimi, trebuie,
asa cum am spus mai sus, să fii cuprins de aceeasi evlavie pentru Sfânta Treime,
să o cinstesti de asemenea cu aceeasi cinste si să o respecti cu acelasi respect.
De aceea strigă cu glas mare Biserica, rugând dumnezeirea cea una a Sfintei
Treimi, si spune: "Si ne dă nouă cu o gură si cu o inimă a cânta si a slăvi
preacinstitul si de mare cuviintă numele Tău, al Tatălui si al Fiului si al
Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin."
Altă dată, când te rogi tainic din inima ta mult timp, te cercetează lin Stăpâna
noastră Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Acest lucru îl întelegi deoarece
esti pătruns de îndată de evlavie sfântă la numele dumnezeiesti ale Maicii Domnului,
la cuvintele ei dumnezeiesti si sfinte si la minu nile ei. Atunci îi spunem
cercetare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Altă dată, când te rogi tainic din adâncul sinelui tău la vreun sfânt, a cărui
viată citesti si cugeti la harul lui, versi lacrimi fierbinti deoarece te cercetează
harul lui, ca împreună luptător si prieten al Domnului. Atunci când te rogi
tainic din adâncul sinelui tău, te cercetează lin toti sfinfii aceia ale căror
nume le chemi cu căldura inimii. De aceea sufletul tău se îndulceste si inima
ta este pătrunsă de evlavie, cercetate fiind de harul lor.
Altă dată iarăsi, când te rogi la fel, de sus, de la dumnezeiescul Har, ti se
întâmplă cercetare tainică, fără să poti întelege de la care sfânt a fost. Faptul
că în ziua aceea a avut loc o cercetare dumnezeiască în sufletul tău îl întelege
si-l cunoaste numai sufletul tău după anumite semne duhovnicesti tainice, care
s-au făcut si se fac însusi sufletului tău, pe care limba a le povesti nu are
putere; dar dacă cercetarea a fost din partea lui Dumnezeu sau a Maicii Domnului
sau a vreunui sfânt, nu poti să întelegi dintr-o dată. Dacă însă iei aminte
la această cercetare dumnezeiască cu inima pâtrunsă de evlavie, cu mintea curată
si cuget treaz, si dacă te rogi în taină, fierbinte si cu smerenie către cel
care trimite cercetarea dumnezeiască, fără să-ti descopere si cine este, atund
ti se descoperă si ti se arată prin vreun semn vădit acela care te-a cercetat
tainic.
Iar descoperirea dumnezeiestii si tainicei cercetări se întâmplă astfel: rugând
tu pe necunoscutul tău binefăcător, începi întâi de la Dumnezeu să-L rogi si
să-I aduci slavă. Când cercetarea este de la Dumnezeu însusi, numele Lui se
înfătisează dulce cugetului tău, ca un fagure de miere din care picură (tainic,
se întelege) miere în inima ta cu aceeasi dulceată. Iar inima picură în suflet
lacrimi ceresti, lacrimi duhovnicesti, lacrimi dulci ca mierea, lacrimi ca zahărul.
La fel picură si ochii tăi pe fata ta lacrimi asemănătoare cu cele dulci curgătoare
din inimă si picurătoare în suflet si cu cele dulci picurătoare în cuget. Atunci,
în clipa aceea, fata ta iradiază raza tainică a bucu riei duhovnicesti. Inima
veselă luminează fata. De la aceste semne cunosti că cercetarea a fost de la
Harul lui Dumnezeu. Iar dacă nu se întâmplă nici unul din semnele acestea la
numele lui Dumnezeu, înseamnă că cercetarea a fost a vreunui alt sfânt.
Si iarăsi rogi tainic cu cugetul tău si fierbinte cu inima ta pe toti sfintii,
începând cu Maica Domnului si con tinuând cu toate cetele sfintilor. Rugându-te
si cercetând cetele sfintilor, când ajunge cugetul tău la ceata acelui sfânt,
care te-a cercetat tainic, numaidecât vine putină mângâiere duhovnicească si
vreun semn vădit, prin care esti înstiintat că acolo este aproape prietenul
tău pe care îl cauti, care te-a cercetat.
Roagă-te fiecărui sfânt din ceata aceea, pe care îl cunosti din viata si din
minunile lui, si numai ce ajungi să spui numele sfântului care te-a cercetat,
si se vădeste sfântul acela printr-o miscare mai lămurită si prin semnele mai
importante ale evlaviei bogate si imediate si ale căldurii duhovnicesti. Deoarece
în ziua aceea, de îndată ce auzi numele sau minunile sfântului care te-a cercetat,
sau numai ce îti trece prin minte pomenirea acelui sfânt, esti pătruns de evlavie
fie în inima ta, fie în ochii tăi, fie îti vine o râvnă duhovnicească de a urma
pe sfântul care te-a cercetat în faptele si în virtutile lui. După ce trece
însă ziua aceea, va pleca de la tine si lucrarea aceea a evlaviei imediate si
căldurii duhovnicesti. Aceasta se întâmplă în felul următor:
Dacă cineva are un prieten sincer, care îl cheamă să vină la el pentru a se
bucura unul de altul duhovniceste, pleacă spre el pentru a se bucura împreună.
Plecând, trece prin piată, unde este multă lume. Acolo vede si alti prieteni
ai săi, pe care îi salută cu fata veselă si se bucură de salutul si de îmbrătisarea
lor, dar continuă drumul cu scopul de ajunge la prietenul său care l-a chemat.
Si când ajunge, aude glasul lui si se bucură de îndată inima lui. Si când îl
îmbrătisează se înmulteste atât de mult bucuria în inima lui, încât începe să
verse lacrimi văzând pe prietenul său cel iubit si bucurându-se de vorbirea
cu el si de împreuna petrecere. Iar când vine ora despărtirii, se întristează
pentru despărtire, dar gândul său îsi află odihna, deoarece s-au bucurat unul
de celălalt. Apoi, iarăsi, după trecerea unui timp sau chiar si mai repede,
îl cheamă un alt prieten, la a cărui chemare răspunde la fel.
La fel se întâmplă si în cele duhovnicesti. Când te cheamă vreun sfânt la bucuria
lui duhovnicească, în ziua aceea se întâmplă cercetarea si mângâierea duhovnicească
a acelui sfânt. După ce trece ziua aceea, trece de la sine si mângâierea duhovnicească.
La fel cu aceasta se întâmplă când te cheamă prin cercetare dumnezeiască oricare
alt sfânt pentru mângâiere duhovnicească. Iar cercetarea aceasta duhovnicească
vine la om atunci când sufletul lui împreună cu trupul sunt muncite; sufletul
este muncit nevăzut de multimea dusmanilor nevăzuti, iar trupul este muncit
de nevointe sau de oamenii răi si tirani. Atunci, oricare sfânt vei chema, te
va cerceta în chip paradoxal, cu apropierea cu care esti apropiat de sfântul
acela, prin împărtăsirea de aceleasi patimi sau încercări pe care le suferă
pentru iubirea Domnului. Mai mult chiar, vei fi cercetat de privirea lină a
Harului Domnului, pentru a slăbi în lupta ta.
Altă dată iarăsi îl cercetează Harul dumnezeiesc la nevoie, fără ca acesta să-L
fi chemat, deoarece Dumnezeiasca Pronie cunoaste când trebuie să-l cerceteze.
Altă dată, omul îl cheamă pe Dumnezeu, dar nu primeste nici un fel de cercetare
dumnezeiască. Acest lucru îl îngăduie Dumnezeu pentru binele omului, deoarece
Dumnezeu cunoaste binele nostru mult mai bine decât îl cunoastem noi însine.
Tu însă, smeritule monah, când îl chemi pe Dumnezeu si nu primesti nici o cercetare,
nu te întrista pentru aceasta, ci aruncă dispret si judecată asupra sinelui
tău, adăugând si faptul că nu esti vrednic pentru o astfel de cercetare dumnezeiască.
Si atunci cercetarea dumnezeiască nu este departe de tine, desi tu nu o simti.
Cercetarea dumnezeiască se întâmplă mai ales în ziua aceea în care este praznic
împărătesc în cinstea Mântuitorului sau a Maicii Domnului, sau ziua de pomenire
a vreunui sfânt, zi în care se întâmplă cercetarea unora în chip tainic, iar
altora vădit; fiecăruia, spun, după iubirea si râvna pe care le arată fată de
cele dumnezeiesti i se face si cercetarea dumnezeiască.
Deoarece atunci când tu, omule, iubesti si ai evlavie mai multă la un sfânt,
atunci sfântul acela totdeauna îsi aminteste de tine si te cercetează nevăzut,
fără să întelegi cercetarea tu, cel care ai beneficiat de ea. Dar te cercetează
mai mult si mai vădit când este ziua lui de pomenire, iar ru arăti râvnă fierbinte
pentru pomenirea lui. La fel si când ai multă credintă si evlavie fierbinte
la Maica Domnului, totdeauna îti va purta de grijă Maica Domnului. Iar dacă
în ziua întristării tale te va cerceta vădit, mai vădit te va cerceta în ziua
în care se face pomenirea ei. La fel si atunci când ai în inima ta frica de
Dumnezeu, Dumnezeu te păzeste totdeauna prin trimiterea îngerilor Săi ceresti,
după cum spune: "Trimite Domnul pe îngerul Său către cei ce-l înfricosează
pe el si-l va izbăvi de ei". In ziua necazului tău te cercetează vădit
cu Harul Lui, dar mai ales te cercetează mai mult si mai vădit în zilele de
praznic, atât din pricina bunătătii Sale nemărginite, cât si pentru că atunci
îi aduci slavă neîncetat. Atunci, prin cercetarea Lui, îti cheamă sufletul la
cina tainică, la odihna tainică, la bucuria duhovnicească.
In ziua aceea sfântă si dumnezeiască în care ti se întâmplă cercetarea, sufletul
tău se bucură tresăltând tainic si bucurându-se împreună cu duhurile tainice,
gustând în chip tainic, prin mijlocirea acelei cercetări, parte din bunătătile
pe care le gustă duhurile ceresti în locasurile tainice nefăcute de mână si
dumnezeiesti ale Ierusalimului de sus, iar trupul tău se bucură împreună duhovniceste
în Ierusalimul de jos, cu fratii tăi ortodocsi, după cum spune: "Aceasta
este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm si să ne veselim într-însa".
Iar Dumnezeului nostru slavă, putere, laudă si măretie în vecii vecilor. Amin.