Cuvântul al treilea
Cum poate cineva să ajungă la calea (metoda) cea mai desăvarsită a rugăciunii
mintii si cum poate să alunge din cugetul lui demonii temerii, care îl înfricosează
foarte tare in timpul noptii, când vrea să se roage sau când doreste să meargă
singur în vreo pesteră sau în vreun loc pustiu pentru a se ruga în liniste.
Binecuvintează, părinte!
Adevăratule lucrător al rugăciunii mintii, dacă doresti să ajungi la măsura
cea adevărată si înaltă a rugăciunii acesteia, ascultă cu atentie ceea ce vreau
să-ti spun în continuare. Uneori, în timpul noptii, mergi singur în locuri neumblate,
în locuri sălbatice, înfricosătoare, în astfel de locuri în care ai crede că
este cuibul si locuinta demonilor. Dar înainte de a merge în astfel de locuri
să te pregătesti pentru un astfel de drum si pentru un astfel de plan al tău.
Constiinta ta să fie linistită si împăcată, să nu te chi nuiască pentru vreun
păcat ascuns al tău. Să fii spovedit. Să te fi împărtâsit cu Trupul si Sângele
Stăpânului si să te fi înarmat cu armele Duhului Sfânt. Astfel fiind pregătit,
atunci când pornesti la drum, mergând singur în noaptea întunecată, cât mai
des însemnează-te cu semnul cinstitei si atotputernicei cruci, având în mintea
ta că mergi (acesta este de fapt adevărul) la un război mare, un astfel de război
în urma căruia nu vei mai apuca Să vezi lumina soarelui, gândind că în noaptea
aceea urmează să mori o dată pentru totdeauna, luptând cu demonii cei sălbatici
si nemilosi ai fricii, pe care fie îi vei birui cu puterea nebi ruită a numelui
Domnului si îi vei alunga din locumta lor, si în felul acesta te vei întoarce
biruitor, fie, mai degrabă,' vei cădea pe câmpul de luptă al acestui război
nevăzut, decât să te întorci învins.
Asadar, frate, după ce te pregătesti asa cum am spus, mergi la acest râzboi
nevăzut cu gândul de mai sus. Căci demonii, întelegând că vrei să mergi împotriva
lor, pentru a-i lupta cu numele Domnului, se vor grăbi să ti-o ia înainte în
chip nevăzut, cu viclenia lor cunoscută. Mai întâi, vor să te înfricoseze, să
trezească în tine o astfel de frică încât să începi să transpiri cu o transpiratie
rece din cauza fricii exagerate si să tremuri de o astfel de groază, pe care
ti-o vor insufla în toate mădularele tale, încât să te pună pe fugă înapoi.
Dacă tu vei lupta însă în asa fel încât nu te lasi biruit de războiul lor, atunci
viclenii demoni vor schimba sălbăticia si felul lor înfricosător în laudă si
într-un fel de îndemn, doar-doar vor reusi în acest fel să te întoarcă înapoi.
îti vor trimite astfel de gânduri în cugetul tău, ca si când te-ar sfătui, amăgitorii,
spunându-ti: "O, omule al lui Dumnezeu, te vedem că ai mare simplitate
si de aceea nu cunosti ceea ce este mai bine pentru tine, că nu este bine să
vii într-un astfel de loc în miezul noptii. Nu-ti este milă de viata ta si nu
te temi ca nu cumva, din cauza nepregătirii tale, să mergi în iad dacă mori
în clipa aceasta? Sau poate că nu stii cine suntem noi, de aceea pornesti împotriva
noastră. Ascultă-ne pe noi, o, omule, si întoarce-te înapoi cât poti de repede,
înainte de a ne mânia împotriva ta si înainte de a vedea în realitate puterea
noastră cea mare. Stai linistit în chilia ta, străduieste-te acolo să placi
lui Dumnezeu, săvârsind tot felul de virtuti, pentru că, să mai stii si asta,
dacă mori acum în războiul cu noi, te vor mânca fiarele pădurii, fără să te
învrednicesti de înmormântare si fără să ti se cânte slujba de înmormântare.
Acestea si multe asemenea lor îti vor pune în fată după ce te vor înfricosa,
ca si când ei ar dori să te determine la un lucru mai bun si la o petrecere
mai folositoare si mai sigură. Tu, însă, iubite rob al Domnului, să nu dai în
nici un fel ascultare sfatului lor, nici bunătătii lor, deoarece scris este:
"Mila păcătosului să nu fie peste capul meu". De aceea, auzind toate
acestea, fă-ti des semnul crucii si, spunând neîncetat în taină "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", mergi împotriva lor,
ca si când ai fi surd si mut, având gura pecetluită. Căci dacă cumva le asculti
"sfatul" si te întorci pe fugă, să stii că vei fi în mare pericol.
De îndată ce vei vrea să te întorci si să fugi înapoi, ti se vor arăta demonii,
în cuget, ca si când te-ar fugări nenumărati tâlhari cu săbii sau ca si când
ar sări asupra ta fiare sălbatice ca să te înghită de viu. Asa încât pericolul
va fi dublu, punându-te în pericol si trupeste si sufleteste. Trupeste vei fi
în pericol deoarece, fugind prea tare de frică sau din lucrarea demonilor care
aleargă în urma ta, sau din cauza întunericului noptii si din cauza neatentiei
mintii si a inimii tale tulburate, poti să cazi si să-ti rupi vreunul din mădularele
tale. Sufleteste vei fi în mare pericol deoarece din fuga ta vor prinde curaj
demonii asupra ta, tu arătându-le astfel că nu poti să le stai împotrivă; si
stiind că de acum înainte ai să te temi si de umbra ta, vor veni asupra ta ca
nebunii. De aceea, o, soldatule al lui Hristos, iesind la un astfel de război
nevăzut, fii treaz si atent, cât poti de mult, pentru ca să nu te prindă în
capcanele lor amăgitorii demoni cu nici un fel de momeală.
Mergând împotriva lor, când îti vor iesi în cale astfel de atacuri, sprijină-ti
întăi inima ta în amintirea lui Dumnezeu, crezând cu tot sufletul că Dumnezeu
vrea să fie prezent în chip nevăzut în acest râzboi ca să vadă lupta ta. Din
această aducere aminte de Dumnezeu vei simti imediat o oarecare mângâiere si
bucurie în inima ta. Deoarece zice: "Mi-am adus aminte de Dumnezeu si m-am
bucurat". Apoi vino în ajutorul trupului tău înfricosat cu nemiscarea si,
aplecându-te putin spre pământ, sileste-ti inima cu rugăciunea, spunând-o din
adâncul inimii tale de cinci-zece ori. Si după aceea, ridică-te si iarăsi îndreaptă-te
linistit direct spre locul acela dinspre care socotesti că vin spre tine săgetile
de foc ale demonilor, adică ispitele fricii, ca niste valuri învolburate nesfârsite.
Mergând într-acolo, împotriva lor, însemnează-te iarăsi des cu semnul cinstitei
si de viată făcătoarei cruci si ia aminte ca nu cumva să deschizi gura si să
scoti vreun strigăt de frică, precum copiii, cerând ajutor cu glas tare. Ci,
tinând gura închisă si spunând în taină si neîntrerupt, cu multă atentie "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă", o dată ia fiecare respiratie
a ta, mergi cu curaj si fără frică împotriva vrăjmasilor tăi, care, vâzând că
te îndrepti astfel spre ei, vor încerca să-ti tulbure din nou cugetul cu nesfârsitele
ispite ale gândurilor de tot felul. Si atât de tare te vor lupta, încât vei
simti aievea, pe fată, războiul înfricosător. Pentru că acesti de moni ai fricii
se năpustesc asupra ta ca niste tauri sălbatici si ca niste bivoli înfricosători,
ca si când te-ar împunge cu coarnele din toate părtile si te-ar călca în picioare.
Tu, însă, iubite frate, în clipele acelea, vino în sprijinul inimii tale cu
frica lui Dumnezeu, spunându-ti: "Acum viata mea se sfârseste, pentru că
ori demonii mă vor omorî, ori că mă voi sili cu rugăciunea până voi muri.
Dacă mă vor birui demonii si mă vor omorî, Dumnezeu va avea grijă de sufletul
meu. Iar dacă voi muri din silinta la rugăciune, Dumnezeu cu atât mai mult va
odihni su fletul meu acolo unde străluceste lumina fetei Lui, deoa rece va socoti
această moarte a mea ca pe o moarte mar tirică.
Astfel venindu-ti singur în ajutor, iubite frate, începe să spui: "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mi luieste-mă", din adâncul sufletului
tău. Spunând această rugăciune din adâncul inimii tale, vei coborî din adâncul
acesta al rugăciunii inimii într-un si mai mare adânc al rugăciunii inimii.
Si cu cât vezi mai aproape de tine peri colul demonilor, cu atât te silesti
mai mult în rugăciune. Silindu-te, silindu-ti inima în rugăciune, înaintezi
din adânc în adânc în rugăciunea inimii, până când vei ajunge la cea mai înaltă
si mai desăvârsită formă a rugăciunii neîncetate si, într-adevăr, adevărat este
cuvântul pe care l-a spus odată un părinte, când a fost întrebat cum a de prins
rugăciunea. Acela a răspuns că a învătat-o de la de moni, si un altul, iarăsi,
a fost întrebat despre aceasta si a spus că a învâtat-o de la copiii necuviinciosi,
care par că spun cuvinte fără înteles, dar care nu sunt fără înteles.
Primul, silindu-si inima la rugăciune pentru a-i alunga pe demonii care îl atacau
neîncetat, asa cum spuneam mai sus, atât de mult a înaintat în rugăciune încât
a ajuns la măsura ei desăvârsită. Si, demonii au fost cei care l-au condus la
aceasta, de aceea a spus că a învătat-o de la demoni. Iar celălalt, văzând copiii
necuviinciosi, s-a temut ca nu cumva să se murdărească inima lui de la vreo
vorbă rea sau de la vreun necuviincios cuget al inimii, de aceea si-a silit
inima la rugăciune atât de tare, încât a descoperit si acesta metoda desăvârsită
a rugăciunii inimii. De aceea spun că amândoi au răspuns corect. Noi însă să
ne întoarcem la cuvântul nostru.
Asadar, iubite frate, aflând desăvârsirea rugăciunii mintii si a inimii în acest
fel, sileste-ti din nou inima la această rugăciune, până când se va întipări
adânc în inima ta rugăciunea ca pe o placă de bronz sau de piatră si până când
va fi alungată toată lucrarea demonilor fricii care te luptau atât de tare.
Atunci vei vedea pe fată puterea rugăciunii, deoarece nu numai că vor dispărea
acele arătări sălbatice si înfricosătoare si chipurile lor, care nu există de
fapt, dar va si străluci în sufletul tău raza si lumina Domnului nostru Iisus
Hristos, încât după aceea vei fi plin de bucurie, plin de mângâiere, plin de
desfătare duhovnicească, lipsit de orice temere, ca si când ai fi înconjurat
de prieteni dragi nenumărati si de păzitori credinciosi. Intr-adevăr, asa stau
lucrurile. Deoarece vor veni acolo în chip nevăzut spre mângâierea ta îngeri
dum nezeiesti, să te păzească si să te încununeze pentru biruinta ta asupra
potrivnicilor. Atunci vei dori să cânti împreună cu profetul David, care spune:
"Domnul este luminarea mea si Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul
este apărătorul vietii mele, de cine mă voi înfricosa? Când se vor apropia de
mine cei ce-mi fac rău, ca să mănânce trupul meu, cei ce mă necăjesc si vrăjmasii
mei, aceia au slăbit si au căzut. De s-ar rândui împotriva mea ostire, nu se
va înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc"
si celelalte ale Psalmului 26; vei dori a le cânta cu nemăsurată bucurie a inimii
tale.
Deoarece cei care se ridicaseră de jur împrejurul tău si voiau să te înghită
sau să te omoare si cei care te chinuiau cu atacurile lor mârsave, aceia au
slăbit si au căzut, nea jungându-si scopul lor, si au pierit, biruiti fiind
de lumi narea rugăciunii inimii, precum piere întunericul noptii o dată cu lumina
zilei si a soarelui.
De aceea, din clipa în care ai biruit pe vrăjmasii tăi cu numele cel puternic
al Domnului, vei iubi atât de mult locul acela de care te temeai si te cutremurai
mai înainte, incat de acum înainte, când vei voi să-ti aduci aminte de el sau
să-l cercetezi, va tresări înlăuntru inima ta de bucurie si sufletul tău va
dori să mergi cât mai des acolo pentru a te ruga tot asa lui Dumnezeu.
Despre aceasta a spus unul dintre părinti următoarele : Un frate oarecare se
lupta mereu cu rugăciunea mintii pentru a ajunge la înăltimea cea mai de sus
si la desăvârsirea ei. Dar nu putea, deoarece înăltimea cea de sus a rugăciunii
mintii este cu neputintă de aflat fără luptă mare si fără ispită înfricosătoare.
De aceea, de multe ori acest frate încerca diferite lupte si strădanii în rugăciunea
mintii, de cele mai multe ori în timpul noptii, când ceilalti frati dormeau.
Uneori mergea singur în timpul noptii de parte de oameni, si acolo ,plecându-si
capul spre piept, se ruga tainic din adâncul inimii, singur cu Dumnezeu.
Făcând acest lucru de multe ori si mergând noaptea în adancul pustiului, s-au
mâniat odată demonii împotriva lui si au vrut să-l sperie, ca să nu se mai roage
în acel fel deoarece nu le plăcea deloc ceea ce făcea fratele si l-au speriat
dintr-o dată, atât de tare încât fratele era să-si dea suflerul din cauza fricii
si a spaimei. Si cu cât treceau clipele, cu atât frica crestea si punea stăpânire
pe el, pentru ca demonii fricii îi apăreau fratelui în imaginatie ca si cand
se năpusteau asupra lui multime mare, cu arme numeroase, ca să-l curete de pe
fata pământului. Aflându-se in această mare încercare si neavând nici un fel
de ajutor omenesc la îndemână, si-a adunat mai cu tărie mintea în inima sa,
lucrând rugăciunea. Plecându-si capul său pe piept, a început să spună: "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă" atât de tare, atât de
silit, atât de adânc, atât de atent, încât niciodată în toată viata sa nu reusise
să-si silească astfel inima cu rugăciunea. Deoarece atunci când facerile sălbatice
si înfricosătoare ale demonilor fricii îl copleseau cu frica în cugetul său,
cu spaima în trup, cu înfricosarea în minte si cu un zgomot asurzitor în închipuire,
atunci si fratele îsi silea peste fire inima sa cu rugăciunea, cu o trezvie
si cu o concentrare la care nu mai ajunsese până atunci. Si într-adevăr, era
de admirat acest frate în războiul său nevăzut si în lupta sa pe fată, deoarece
îsi silea inima la rugăciune până la moarte. Atunci, deodată, puterea lui s-a
pierdut în întregime si a venit în el o putere de sus, umbrit fiind de Harul
lui Dumnezeu, care a alungat pe demoni si numeroasele închipuiri ale lor si
apoi, la sfârsit, i s-a arătat în chip minunat mângâindu-l si bucurându-l nespus.
Deoarece, mai întâi, cu silirea inimii la rugăciune, fratele a aflat desăvârsirea
si capătul de sus al rugăciunii, iar în al doilea rând, atâta bucurie a primit,
atâta mângâiere si atâta curaj si nădejde, ca si când ar fi fost înconjurat
de cete de îngeri dumnezeiesti. Si cu adevărat asa este, pentru că spune: "Ingerul
Domnului îl va înconjura pe cel ce se teme de el...."
Iar Dumnezeului nostru slava, puterea, lauda si închinăciunea, în vecii vecilor.
Amin.