Interviu cu părintele Macarie
de la Mânăstirea Pasărea

• Părinte Macarie, ce canon dati femeilor care au făcut avorturi?
Nu se poate da un canon prea scurt; e un păcat prea mare! Si apoi, ei se împietresc, nu mai simt... "A - zice -, mi-a dat părintele, dar..." - si de-aia nu le-am dat prea scurt canonul. Mi-a dat cel mai bun rezultat Tatăl nostru. Le dau să spună de douăzeci si cinci de ori pe zi Tatăl nostru.
Acum, se întâmplă să fie diferite persoane, căzute în diferite forme. A venit aici un mos - am auzit că a murit - de la Brănesti. A avut o viată - zicea el asa - liberă. Făcea păcate. Si Dumnezeu l-a adus aici. M-am uitat la el... A primit ceea ce i-am dat; i-am dat de o sută de ori pe zi Tatăl nostru. Dar a primit cu atâta dragoste... Era cam surd - zicea cu voce tare, si-i supăra pe cei din casă. "Nu mai zice asa" - i-am spus. "În taină să zici". Trei ani de zile a dus-o mosul meu asa de bine, si i-am dat Sfânta Împărtăsanie. A fost o minune: s-a lăsat de toate relele, s-a căit - plângea mosul ca un copil.
Deci, Tatăl nostru repetat. Metaniile nu prea le fac, să stiti. Am dat si metanii, dar nu prea au dat rezultate - "n-am făcut, că n-am putut" - spun. De aceea m-am oprit la Tatăl nostru. Nici nu este asa de mare... I-a salvat pe multi Tatăl nostru.
Si să stiti, totul este să le pară rău. Însă unii preoti îi opresc mai mult. Eu nu i-am oprit mai mult. Dacă au trecut de zece ani de zile, eu le-am cam dat, să stiti.

• Dar sunt si unii preoti care le dau mai putin?!
Ei, se poate să fie; acum, depinde de cazurile luate în parte. Nici prea mult; dacă a început să o ia pe o linie bună, eu cred că nu-i bine să-i tinem prea mult departe de Sfânta Împărtăsanie. Dacă îl prinzi asa, începe să mai facă si alte fapte bune. Dacă îl lasi, se socoteste părăsit, si atunci nu mai vine.

• Dar când vine, de exemplu, o femeie care mărturiseste că a făcut păcatul cu cincisprezece ani în urmă, cu douăzeci de ani în urmă, îi socotiti anii care au trecut ca ani de căintă, sau...?
Nu prea îi socotim ani de căintă. Îi dăm canon, dar n-o oprim de la Sfânta Împărtăsanie; n-o oprim. O punem la o probă de măcar un an de zile, sau mai putin, să vedem cum merge: se ia de rugăciune, se ia de biserică? Noi punem în centru Biserica; nu-i Biserica, n-ai făcut nimic! Îndreptarea este în Biserică, să stiti. Deci, să meargă la biserică să se roage si să nu lipsească de la Sfânta Liturghie.
Si spovedania, măcar la sfintele posturi.

• Foarte multe dintre aceste femei cad în deznădejde când îsi dau seama ce-au făcut. Le dati un cuvânt de mângâiere?
Nu prea am avut cazuri din astea; sau poate că n-au venit la mine... Nu. Sigur că au, asa, o remuscare cumplită, însă...

• Există scăpare, deci; există izbăvire?
Da, da, da... Sigur, le dăm curaj! Dar ce păcat nu e iertat, dacă e pocăit?! Nu există! Toate se iartă la Mântuitorul, dar numai să facem ceva pentru ele si să arătăm că ne pare rău că le-am făcut; si să ne îndreptăm.

• Unii duhovnici mai dau drept canon să facă milostenie, să aibă grijă de copii...
Eu nu prea le-am dat, că nu prea au posibilităti materiale. Sunt rare cazurile în care se poate. Am lăsat să facă la voia lor; dacă au avut, da. Dar toată baza am pus-o pe rugăciune. Pe rugăciune, post chiar, - să respecte posturile sfintei Biserici. Unii le dădeau ajunare; eu nu le-am dat, fiindcă nu fac, si de ce să-i băgăm la altele? Am avut unii care făceau ei singuri; si pe-ăstia i-am oprit chiar, pentru că erau exagerati. Făceau ajunare de trei zile, de nu mâncau deloc; si nu prea era bine, că mai si munceau. Si i-am oprit; le-am dat canon să se oprească atunci când i-am văzut că o iau prea, prea departe. Să fie un lucru moderat, am zis - în toate, desigur. Au venit la mine: "Taică părinte, iar ne merge rău; nu am mai ajunat." - "Bine, dar să tii socoteală de ce-am spus eu" (...) - am văzut că nu-i mergea bine cu sănătatea, si tot tinea ajunare.
Sigur, sunt păcate care, e-adevărat, se ispăsesc prin lucrul ăsta - pentru că persoana respectivă avea si probleme grele în familie -, însă să nu fii prea exagerat. I-am oprit; când am văzut că sănătatea e-n pericol, nu i-am lăsat. "Da, ajunarea este foarte bună, dar este mult trei zile pe săptămână, bre, mata' esti bătrână". Dar rezista si când se ducea la câmp, că era de la tară. Mă miram.
Adică, trebuie să fie ceva moderat; asa le-am dat. L-a ajunat nu prea m-am orientat..., că nu prea te-ascultă. Cel putin, asa văd eu. Nu le recomand decât să postească postul nostru bisericesc.

• N-aveti multe cazuri, totusi, de femei care vin la mânăstire si care au făcut acest păcat, nu?
Nu, nu avem. Ele se duc mai repede pe la parohii, să stiti.
Eu, să stiti că, dacă au trecut zece ani, le dau Sfânta Împărtăsanie. Dacă e să le dau canon, le dau să se roage. Să se roage si să se căiască de ce-au făcut. Si dacă primesc, le dau si metanii. Dar nu prea primesc. Eu m-am împiedicat de lucrul ăsta, să stiti. Să le pară rău, să facă milostenie pe cât pot si, sigur, să nu lase sfânta biserică. Si cred că nu gresesc. Trebuie să-i ajutăm, săracii...

• Tocmai pentru că e un păcat foarte răspândit; cei mai multi dintre tineri se amăgesc, spunându-si că dacă îl face toată lumea, înseamnă că nu e asa de grav...
Nici nu le iau în socoteală. Am văzut una de-asta, pe la Căldărusani, un inginer cu sotia: "I-am făcut marinari" - mi-a zis ea, râzând. Deci, era necredincioasă. E lucru grav aici, să stiti. Cum s-o conving pe ea de gravitatea gestului ei?! Dumnezeu o fi adus-o la credintă, stiu eu… Ei, e un păcat, un păcat mare; dar dacă se căiesc, gata, sunt iertati. Cel putin, eu am credintă. Unii dau mai mult, douăzeci de ani. Eu, nu prea; când mi-a trecut de zece ani, le dau Sfânta Împărtăsanie.

• Dar pe cele care au făcut multe avorturi?
Ei, bine că ati amintit lucrul ăsta; pe acestea le tin mai mult. Unele femei au peste zece, douăsprezece cazuri de avort. Si atunci, pe acestea le tin mai mult - Domnul să le ajute, sărăcutele! - că-i mai greu aici, să stiti. Repetarea asta fără limită... Să nu-l mai facă. Asta ar fi; să nu meargă mai departe. Dacă pun capăt, există sansă de iertare.



 

 




DESPRE AVORT SI ANTICONCEPTIONALE


Sarut mana, maicuta mea,
Viata este un dar de la Dumnezeu
Cuvant al poetului IOAN ALEXANDRU
ANTICONCEPTIONALELE (de Pr. NICOLAE TANASE)
Efectele secundare ale mijloacelor anticonceptionale
Urmarile avortului
Marturii ale unor femei care au facut avort
Marturia unei femei care nu a facut avort
Pacat si pedeapsa
Departe de crima avorturilor - o intamplare zguduitoare
Mare urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului si a avorturilor
Despre crima avorturilor- concluziile medicinei contemporane
"Nu-mi puteti ucide copilul!" - un exemplu de mama adevarata
Avorturile sunt un pacat infricosator - vedenia parintelui Paisie (Muntele Athos)
"Nu omori pe unul din acestia ce ii ai?" - despre moda avorturilor
Cum canoniseste biserica pacatul avortului
Sfaturi ale Parintelui Cleopa despre avort
Frica de pacat
Despre pacatul avortului
Cuvant de incheiere



Interviuri cu parinti cunoscuti despre avort

Dialog cu Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu despre păcat si spovedanie
Părintele Paisie de la Sihla - despre canoane
Dialog cu Părintele Arsenie Papacioc - despre canonisirea femeilor care si-au lepădat pruncii
Interviu cu părintele Macarie de la Mânăstirea Pasărea
Despre CANOANE

Extrase din cartea "CANON DE POCAINTA CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS PENTRU PRUNCII AVORTATI"