FRICA
DE PĂCAT
de Ioan Alexandru
[Cuvânt de încheiere la mormântul
Părintelui Nicodim Măndită, 1990.]
Vreau să vă spun ceva despre frica
de păcat. Dacă n-am avea păcat, toate lucrurile ar merge bine. Dar de ce facem
păcat? Cum poate să ne fie frică de păcat? Dacă avem frică de Dumnezeu.
In Vechiul Testament spune că frica de Dumnezeu aduce întelepciune. Deci: începutul
întelepciunii este frica de Dumnezeu. Dar ce înseamnă asta? Va rog să credeti
că dacă ti-e frică de cineva nu vrei să-l vezi. Il ocolesti. Eu sunt profesor
la universitate si aveam multe probleme în privinta mea, că ce predam nu le plăcea
la profesori, si stiu că mai marii mei, când îi vedeam, îi ocoleam, că mi-era
frică de ei.
Frica de Dumnezeu - si ca atare frica de păcat - e cu totul
altceva. Mi-e frică de Dumnezeu, nu în sensul că mi-e groază, ci mă tem să nu-L
pierd. Uite, eu vă spun, atât de mult îmi iubesc sotia, încât mi-e frică de ea.
De ce? Mi-e frică să n-o pierd.
Atât de mult îl iubesc pe Iisus Hristos,
dacă putem spune asta, încât mi-e frică de El să nu-L pierd. Există o frică sfântă
si există o frică lasă, o frică păcătoasă. Nouă trebuie să ne fie frică de păcat,
ca atare si frică de Dumnezeu, pentru că-L iubim si nu vrem să-i pierdem dragostea.
Mai bine o zi în curtite Tale, decâî mii printre străini (Ps. 83, 11).
Ce înseamnă asta? Când tie îti lipseste sotioara, sau cea iubită sau copilasul
tău, nu fierbi de dor după ei? Nu vrei să fie prezenta lor vesnică?
Noi
nu putem trăi fără Hristos. Si de aceea ne e frică de El, că nu vrem să-L pierdem.
Aceasta-i frica curată. Si când vom avea dragoste de Hristos, dragostea adevărată
alungă frica, stiti foarte bine. Există o singură putere, cum există un singur
vânt teribil, care retează cedrii Libanului, vântul de miazănoapte.
Există
un vânt teribil al lui Dumnezeu, si aceasta-i iubirea care renaste. Si aceea singură
alungă frica din inima noastră. Deci nu frica de păcat e primul lucru, ci frica
de a nu pierde dragostea lui Dumnezeu din inima noastră. Da. Să ne umplem de dragostea
Lui, si fiind plini de dragostea Lui nu ne mai biruie nici viata asta, nici moartea,
nici frica de om, nici ticălosiile lumii acesteia, ci suntem oameni liberi si
senini, asa cum sunteti fiecare dintre dumneavoastră.
Sunteti niste oameni
fericiti. Asa cum părintele acesta sfânt, la mormântul căruia glăsuim astăzi,
în puterea cuvintelor sale spunea că oamenii se împart în patru categorii. Uitati,
si noi aici si în fiecare dintre noi sunt patru dihănii.
Părintele ne
atrăgea atentia: "Fiti atenti că în fiecare dintre noi - v-a spus fiecăruia si
stiti - există patru oameni, si numai unul este bun". Asa cum există opt
feluri de lacrimi, spun Sfintii Părinti, si numai un fel e bun, celelalte pot
fi păcătoase, dar unu-i curat, unu-i din iubire fată de Dumnezeu. Asa si-n noi
sunt patru dihănii. Una-i bună si-i în luptă permanentă cu celelalte, Si acestea
le numea cele patru stări ale fiintei omenesti.
Vă spun aceste patru
sfări. Vi le aduc aminte, că le stiti mai bine decât mine. Anume:
- Există
Starea diabolică. în fiecare dintre noi sunt momente, dar mai ales există starea
diabolică a unui om posedat de duhuri. Există starea diabolică, si diabolismul
stă într-un act de mândrie si de apostazie, de negare a lui Dumnezeu. Aceasta
este starea diabolică a fiintei omenesti.
Am trăit si noi într-o stare
diabolică a nefericitului de conducător, care s-a dus, nefericitul de el, infestat
de o ideologie asiatică si criminală, a lui Marx, a lui Lenin si a acestor monstri,
pentru care ieri-alaltăieri te băga la puscărie. Dar care toti ati stiut că sunt
niste monstri.
O ideologie atee. O ideologie negătoare de Dumnezeu. O
ideologie care si-a permis să scrie "Biblia hazlie". O ideologie care a zis
că Hristos este mitologie. O ideologie a unor monstri care spânzurau preotii si-i
îngropau de vii, si au zis: "Să terminăm cu preotii si cu tăranii, si s-a terminat
cu crestinismul pe fata pământului".
Iată că ei, care aveau acest
gând, l-au văzut pe Lenin spânzurat de-o funie de otel în Bucuresti, acest mare
asiat ateu care a venit peste neamul acesta si care avea acest plan: "Să distmgem
bisericile si tăranii, si am terminat cu Hristos". L-am văzut cum a plecat
el din Bucuresti, si cum pleacă toti din istorie si cum vine Hristos în locul
lor.
De două mii de ani, tineti minte, de două mii de ani toti tiranii
care s-au luptat cu Hristos, toti nu stiu unde să-si afle mormântul si toti au
pierit si vor pieri, tineti minte, până la sfârsitul veacurilor.
Deci
starea diabolică. Omul diabolic. Am trăit între acesti demoni. Dostoievski îi
numea demoni. A scris o carte despre ei. Sunt oameni îndrăciti. Oameni care fierb
de mânie. I-am văzut si eu. Care te amenintă, care te scuipă. Si eu am fost scuipat
în fată, si copiii mei de omul diabolic. De această diabolie, de acest om stăpânit
de duhurile satanice.
Există în continuare. Acestia care omoară acum
în continuare. Iau ciomagul si-ti dau în cap. Sunt între noi. Sunt în fiecare
din noi. "Iuda sunt eu", zice un mare scriitor francez. Si-n noi este un
Iuda.
Omul diabolic există ca latent în fiecare dintre noi. Să nu vă
închipuiti că acela-i diavol si eu sunt înger! Nu. în fiecare dintre noi este
această pornire. Eu vă citez ce spune părintele.
- Apoi există starea
dobitocească. Starea de dobitoc. Starea animalică. Animalul din noi.
Mă uitam si eu cât sunt de animal, când mi-e foame. Când mi-e cutare. Cât sunt
de urs si viperă.
El asemăna starea aceasta cu ursul si cu vipera. Zice: "Postesc toată iarna. Ursul posteste,e un mare postitor iarna, dar când iese la
plimbare primăvara, tot oameni sfârtecă si pe cine si-a pus laba tot nu scapă".
E o stare animalică care stagnează omul în starea asta. Acum 20 de ani
a fost animal si după 20 de ani n-a crescut deloc duhovniceste, tot animal a rămas.
Măcar că posteste ca si ursul, dar când îi cade un om în mână îl sfârtecă.
Suntem în stare dobitocească. Stare animalică. Stare pătimasă. Stare de a te împreuna
cu nevasta altuia, de-a rupe, de-a mânca, de-a da cu coatele.
Am fost
în piată. Numai o clipă a lipsit să nu mă dau la un borcan de smântână: "N-am
mâncat smântână de mult! Ce-ar fi? E vineri, dar mi-e grozav de poftă, as mânca
un borcan de smântână". Ispită. Dar vă spun, animalul din noi. Vă dau pildă.
Sigur că nu am luat. Am luat niste cirese si am terminat.
Dar imediat
se trezeste, de ce nu?, animalul la viata sexuală. Fiecare dintre noi suntem constienti
că viata sexuală din noi e o putere teribilă de a te împreuna cu oricine. Ca o
scroafă si ca un porc. Fiecare dintre noi. E o stare animalică. Părintele ne-a
explicat-o si eu vă spun ce-a spus dânsul.
Deci există starea diabolică
în noi, există starea animalică, există o a treia stare: starea omenească.
Si zice el, starea asta omenească este aproape la toti oamenii si ea putin acceptabilă.
Care plâng când află că copiii lor n-au reusit la examen. Iar dacă-i merge fiului
meu bine, ceilalti treaba lor: "Al meu a reusit la examene!" Eu asta eram
înfricosat când m-am dus la examene la copilasii mei să văd dacă-s pe listă: "Măi
copile, daca-i iesit, să nu cumva să te arati spre lacrima celui care n-a reusit!
Ascunde-te mai degrabă si vino acasă si arată-ti bucuria acasă. Să nu cumva să
triumfi acolo, când ceilalti plâng că n-au reusit!"
Copii cu nouă
si ceva cădeau la examene, pentru că tiranii acestia au pus mâna si pe învătătură.
Ne-au luat Biserica, ne-au luat cartea lui Hristos din mâna noastră si până la
urmă au vrut să ne ia sufletul. Si asta era directia, de a ne face dobitoace si
diavoli pe toti. De a rămâne în stârile de dobitoci si de diavoli. "Dacă-i merge
fiului meu bine, ceilalti treaba lor".
Ei. Starea omenească este
a avea gesturi omenesti. Cum zice: si păgânii fac asa. Dacă faci bine celui care
ti-a făcut bine, si păgânul face la fel. Iubesti pe cel ce te iubeste, cel care
te-a invitat la masă, îl inviti si tu si ai relatii, iar de ceilalti nu te priveste.
Asta-i o stare omenească, dar tot o stare insuficientă.
Si mai există
ultima stare, si sunt sigur că asta stăpâneste în inimile dvs., cu precădere ale
tuturor care ati venit aici, că altfel nu veneati, si care este cea mai puternică
în noi, si care o râvnim cu totii pe ascuns s-o avem: starea duhovnicească.
Starea duhovnicească, fratilor, care are o singură lege si care-i foarte simplu
de tinut minte. Anume: să iubesti pe vrăjmasul tău. Actul cel mai teribil din
istoria omenirii, care a schimbat toată istoria si care numai Iisus Hristos l-a
adus si în virtutea căruia spunea un mare poet indian, Tagore: "Viitorul apartine
crestinismului, pentru că singur Iisus Hristos a rezolvat problema iubirii fată
de vrăjmasi".
Ce atitudine trebuie să am eu fată de vrajmasi? Singura
atitudine colosală care a schimbat lumea si care-i radical nouă - toate celelalte
le găsiti si în Vechiul Testament, le găsiti si în budism s.a.m.d. - o singură
lege colosală si unică: iubirea fată de vrăjmasi.
Fată de această stare
stă sau cade fiecare dintre noi. Se zice că plecăm cu două boccelute la viata
de dincolo: cu faptele noastre nemernice si cu cele bune. Dar ni se va pune la
Judecata de apoi o singură întrebare: "Ai iubit îndeajuns?" "Eu?" "L-ai
iubit pe acela care te-a scuipat în fată? L-ai iubit pe cel care te prigonea si-ti
lucra toate chestiunile si te dusmănea? Pe acela care l-au omorât acum? Pe criminali
si pe toti/i-ati iubit?"
Mi-aduc aminte de un duhovnic, care trăieste
aici, si care a fost condamnat. Si fratele său a fost omorât de un om. Si când
a iesit din închisoare a dat fată-n fată cu cel care i-a omorât fratele. Stiti
ce-a făcut acest părinte care trăieste? A mers la el si i-a zis:
"Fratele
meu. Tu ai omorât pe fratele meu si în locul fratelui meu esti tu fratele meu!"
- si l-a sărutat pe obraz. "Te iubesc ca pe fratele meu!"
Asta schimbă
lumea. Asta schimbă lumea. Un singur lucru, părinte Nicodim Măndită, nu-i asa
că-i asa? Dumneata ai spus: omul duhovnicesc.
Valoarea noastră stă sau
cade fată de această atitudine. Bărbati frati, de ce vă urâti unul pe altul, doar
sunteti frati? spunea Sfântul Stefan, citându-l pe Moise, în predica lui din Faptele
Apostolilor. "Bărbati, doar sunteti frati, de ce vă urâti unul pe altul?"
Ia gânditi-vă, dacă această lege, această stare duhovnicească ar fi o
realitate în România, mai apăreau monstrii acestia (minerii în 1990) cu săbii,
cu ciocane si cu nicovale si cu fierăstraie si cu topoare să ne omorâm unii pe
altii?
Nu ne iubim. Iubirea lui Hristos este departe de noi. Starea duhovnicească
a României este dezastroasă. După 40 de ani de ură, după 40 de ani de cultivare
a stării demonice, a stării dobitocesti, a fost cultivat dobitocul si diavolul
din noi si în cel mai bun caz, asa-zisul umanism, care si el e o porcărie fără
margini.
Fără Hristos nu există umanism. Dinte pentru dinte. Cum zicea
una: "Fiului meu să-i meargă bine, iar ceilalti n-au decât să crape!"
"Să moară capra mea, dar să moară întâi a vecinului!" Asta-i umanism?
România boleste de nedumnezeire spun Sfintii Părinti. Suntem săraci cu duhul.
O, de-am fi constienti că suntem saraci cu duhul! Starea de duhovnicie a tării
noastre este dezastruoasă. Omul duhovnicesc din noi este mort, si de aceea ne
omorâm unii pe altii. Si de aceea nu suntem capabili să rezolvăm acest dezastru
din mijlocul nostru.
Asa este situatia din România. Suntem în situatia
aceasta de a ne da în cap unul altuia. De-a pomeni în fiecare seară relele pe
care le face celălalt, iar scârboseniile dinlăuntrul nostru nu ni le aducem aminte.
Când va înceta odată acest om al păcatului si al dezastrului din mine?
Când va începe omul duhovnicesc să prindă oleacă de temeinicie în inima mea, în
lacrimile mele si în viata mea?
Ajuta-ne, Doamne, ca animalul din noi,
dobitocul din noi, diavolul din noi si chiar omul din noi să moară si să crească
chipul duhovnicesc al lui Hristos. Singurul model după care omul îsi poate modela
caracterul. Singurul adevăr din lume, cum zice Eminescu, care este Iisus Hristos,
al cărui chip desăvârsit este modelul suprem după care se formează firea fiecăruia
dintre noi, dacă primim dragostea Lui jertfitoare de sine în inima noastră. Amin.
DESPRE AVORT SI ANTICONCEPTIONALE
Sarut
mana, maicuta mea,
Viata este un
dar de la Dumnezeu
Cuvant al poetului
IOAN ALEXANDRU
ANTICONCEPTIONALELE
(de Pr. NICOLAE TANASE)
Efectele
secundare ale mijloacelor anticonceptionale
Urmarile
avortului
Marturii ale unor femei
care au facut avort
Marturia unei
femei care nu a facut avort
Pacat
si pedeapsa
Departe de crima avorturilor
- o intamplare zguduitoare
Mare
urgie va veni, mai ales din cauza desfrâului si a avorturilor
Despre
crima avorturilor- concluziile medicinei contemporane
"Nu-mi
puteti ucide copilul!" - un exemplu de mama adevarata
Avorturile
sunt un pacat infricosator - vedenia parintelui Paisie (Muntele Athos)
"Nu
omori pe unul din acestia ce ii ai?" - despre moda avorturilor
Cum
canoniseste biserica pacatul avortului
Sfaturi
ale Parintelui Cleopa despre avort
Frica
de pacat
Despre pacatul avortului
Cuvant
de incheiere
Interviuri cu parinti
cunoscuti despre avort
Dialog
cu Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu despre păcat si spovedanie
Părintele
Paisie de la Sihla - despre canoane
Dialog
cu Părintele Arsenie Papacioc - despre canonisirea femeilor care si-au lepădat
pruncii
Interviu
cu părintele Macarie de la Mânăstirea Pasărea
Despre
CANOANE