5

Inainte de a fi cazut in pacat, vrajmasii nevazuti ti-au adus tulburare in suflet, atingandu-l numai pe dinafara, clatinandu-l doar la suprafata. Ei nu patrunsesera in inima, aceasta fiind insemnata de mana lui Dumnezeu, n-au putut sa te ia in stapanire, i-ai defaimat si i-ai respins, standu-le impotriva. Le-ai cedata in ceasul nevegherii sale, al negrijii fata de tine, li te-ai supus de bunavoie, le-ai facut pe plac; le-ai urmat indemnurile ademenitoare, aducatoare de moarte. Te-ai facut robul lor; te stapanesc si te mana din urma, prin hatisuri si prapastii, prin maracini si pietre ascutite; te-au legat, te-au inlantuit, nu ai putere sa li te impotrivesti. Domnul, cel ce vede inainte tot si carmuieste peste tot, a vrut sa te umileasca, din pricina multelor tale pacate. Orice gand bun, orice intentie buna este inabusita de pacatul care te-a luat in stapanire.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>