Plangerile unui monah
Autor: Sf. Ignatie Brianceaninov
<< capitolul anterior     capitolul urmator >>

6

"Asa si-a irosit fiica Sionului toata stralucirea!" Luatu-ti-s-a toata frumusetea sufletului tau, juruit lui Hristos, frumusetea cea duhovniceasca. Gandurile cucernice in care iti statea mintea ca intr-un foisor de nunta s-au risipit; risipitu-s-au sfintele simtaminte care iti invaluiau inima si in care isi gasea pace si desfatare. Le cauti, dar nu le gasesti. S-au risitpit departe, nu se stie unde, locul lor fiind luat de ganduri pacatoase, lumesti, de simtaminte patimase. Singur te-ai lipsit de o inalta, imparateasca vrednicie! Ai cazut in starea jalnica de rob! Amara este neputinta pe care o aduce in suflet pacatul de moarte; din pricina ei si a slabiciunii, orice intalnire cu gandul ademenitor, nelegiuit, dracesc inseamna infrangere pentru suflet.
<< capitolul anterior     capitolul urmator >>