4

Parasit-ai sfintele fapte calugaresti de desavarsire; slujirea ta catre Dumnezeu s-a prefacut intr-o rusinoasa fatarnicie. Cand sufletul a cazut in pacat de moarte si i s-a facut acestuia locas, nu se mai afla in el loc pentru adevarata slujire a lui Dumnezeu. Tristetea si moleseala au pus stapanire pe tine; puterea barbatiei s-a ofilit; pornirea spre bine s-a zdruncinat; inima s-a lipsit de binecuvantata pace si de linistea din care se nutreste si prinde aripi monahul in mersul sau catre Dumnezeu. Gandurile desarte si pacatoase, starea de descurajare, care vine odata cu ele, si-au gasit adapost in sufletul tau, asa cum salasluiesc in casele parasite gadinele si pasarile de prada. O singura faradelege ti-a pradat toate faptele bune. Pentru ca cine va pazi toate legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile, ne invata Scriptura. Cand tulpina plantei este retezata de coasa, florile si frunzele ei se ofilesc.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>