15

"Din ochii mei izvorasc lacrimi, caci departe de mine este Mangaietorul, Cel ce-mi imbarbata inima. Feciorii mei cu totii au fost dati pieirii, caci dusmanul a avut biruinta. Gandurile sfinte care linistesc inima, o imbarbateaza si o invioreaza umpland-o de inveselitoarea speranta a mantuirii s-au indepartat de la mine. Darul Sfantului Botez a amutit in mine; intristatu-L-am pe Duhul Sfant, L-am mahnit cu pacatul meu de moarte. Apropiatu-m-am de tot ce este de potrivnic si vrajmas lui Dumnezeu si acestea au patruns si lucreaza in mine. Umplutu-m-am de intuneric, umplutu-m-am de sminteala. Rugaciunea imi este furata de risipirea mintii; gandurile la patimi desfranate mi-o spurca si mi-o nimicesc. Vrajmasul s-a pornit asupra mea cu inversunare. Vars siroaie de lacrimi ca dintr-un izvor si ele nu-mi aduc folosul pe care mi-l aducea inainte putinii stropi de lacrimi. Amare sunt lacrimile mele! Nepatimirea pierduta trebuie plansa cu lacrimi amare. Intinaciunea - pecetea pe care o lasa caderea in pacat - trebuie spalata de pe suflet cu lacrimi amare. Pacatul de moarte, trecut in cartea voievodului ceresc, trebuie sters cu lacrimi amare. Nevinovatia, dragostea sfanta varsa lacrimi de bucurie. Vin la picioarele Celui ce S-a rastignit pentru mine, cu lacrimi amare, cu inima infranta, cu saracia mea. Primeste-ma, Doamne al meu, asa cum ai primit lacrimile desfranatei; pret, pe care fericita Maria l-a varsat pe picioarele Tale. Tu, Atotputernice si Atotbun, prefa pacatoasele si amarele mele lacrimi in mir binemirositor si bineprimit de Tine. Ridica de pe cantarul Tau drepta Ta osanda si manie; pune pe acest cantar al Tau iubire de oameni, neasemuita putere a lacrmimilor Tale, puterea neasemuita a sangelui Tau. Ti ai varsat pentru noi nepretuitul Tau sange; ai platit rascumpararea noastra. Cu lacrimile Tale ti-ai aratat dragostea pe care ne-o porti; ai pecetluit aceasta dragoste cu sangele Tau atotputernic, dumnezeiesc, ai curatat pacatele intregii lumi.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>