14

"Stapanul a toate a strivit ca in teasc pe fecioara, fiica lui Iuda", a strivit sufletul meu predat Domnului cu credinta in El; "pentru aceasta plang mereu", plang si suspin cu plangere pe care eu insumi nu mi-o pot explica si n-o inteleg. Duhul meu tanjeste si se chinuie. Isi simte saracia si nimicnicia. Cu ingaduinta Domnului, cetatea mea s-a naruit, schimbatu-si-a infatisarea in rau, frumusetea i-a fost slutita, schimonosita, luatu-i-s-a nepatimirea. "Datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei; sa ma bata peste obraz ca sa nu ma trufesc." Ingerul acesta urmareste un scop: acela de a ma pierde. Dar in ceea ce face si netinand seama de ce face, este ingaduinta lui Dumnezeu, telul sau nepatruns, intelept si bun.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>