13

Vrajmasul nu m-a scapat din ochi multa vreme, de cand m-am nascut, de cand am primit botezul, pizma si ura nedomoilte il indemnau sa ma tina sub supraveghere, neobosit. Pandea ceasul in care, din usuratate, sa-mi pierd vegherea de sine, prudenta. A tot asteptat acest ceas, pana cand a si venit, mester fiind vrajmasul in pierzania oamenilor, m-a lovit de-a binelea si sigur.

Acum, cand ma aflu prins de vrajmas, cazut in robia lui, el ma pazeste din nou, ca sa nu fug din prinsoare, sa nu-mi scutur jugul; greu si rusinos jug! Taria mea s-a slabanogit, bratele si-au pierdut puterea, nu ma pot ridica din cadere, nu ma pot slobozi din captivitate. Port imbracaminte de carne care ma face totodata greoi si neputincios; zac in ea ca si cum as fi legat, tinut in temnita; vrajmasul meu este un duh sprinten, se misca precum fulgerul; vesmantul lui, care ii tine loc de orice arma, este tesut din fel de fel de apucaturi, cunostinte, puteri; vrajmasul ma pazeste asemenea unui leu care racneste la prada sa, neajutorata. Nu sunt in stare sa ma impotrivesc lui; adaug pacatelor vechi pacate noi, ma desfatez, silit, in patimi. Domul m-a dat pe mana chinuitorilor.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>