12

Neintelese sunt caile Domnului. In sfanta Sa judecata, Domnul a chibzuit si a dat dreapta hotarare pentru mine: aceea de a fi osandit, ingaduind sa fiu cuprins de focul patimilor, foc vrajmas, sa dau inapoi (cad) din taramul duhurilor, cel de sub cer, templul sufletului meu sa fie parjolit, podoabele sale nepretuite prefacute in cenusa. Fost-au intinse curse inaintea picioarelor mele si eu nu le-am bagat in seama, prinsu-m-am de ele, vrajmasii au tabarat asupra mea, venind din ascunzatorile lor; am fost luat prin surprindere, am fost infrant, am incercat sa fug. Dar Domnul nu mi-a aratat mie mila, predatu-m-a vrajamasului. Pieirea cea de pe urma ma inspaimanta. Lantul zilelor mele s-a prefacut intr-un lant al suferintelor mele. Pacatul sta inaintea mea ca o nametenie de om, cu palosul gol in mana. Ochii lui maniosi scapara de o flacara rosie ca sangele; gura ii este cascata monstruos, scarsneste din dinti. Si nu ma slabeste o clipa, ziua si noaptea.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>