11

Toti cei care pasiti pe calea vietii pamantesti, toti cei care strabateti taramul de la pantecele mamei care v-a nascut pana la groapa si mormant, pana la infricosatoarele porti prin care fiecare om intra in nemasurata si tainica vesnicie, "priviti si vedeti daca este vreo durere ca aceasta care ma copleseste". Nu ma intristez pentru pierderea avutiilor si privilegiilor pamantesti, nu ma las doborat de durerea prigoanelor purtate impotriva mea, de defaimarile si ranile venite de la oameni; nimic din ceea ce este vremelnic nu slujeste drept pricina vaietelor mele, a istovirii inimii mele. Sufar, ma chinuiesc, fiindca m-am indepartat de Dumnezeu prin cadere in pacat. L-am tradat pe Domnul, stau respins departe de fata Creatorului meu, cufundat in bezna morala, predat demonilor. Mainile si picioarele imi sunt legate; lucrarea sfanta imi este luata, luat imi este insasi darul de a ma dedica ei. Zac vatamat, in neputinta, in prapastie. O prapastie care mi se arata in chip tainic, dar foarte deslusit: abisul iadului. Beau paharul amaraciunii, paharul smereniei. Paharul pe care mi L-a umplut Dumnezeu, in dreapta Sa manie.

<< capitolul anterior

capitolul urmator >>