Impozitul pe prostitutie si costurile sociale ale acesteia

Unul din motivele legalizãrii prostitutiei este si acela al impozitelor care vor umple vistieriile statului. S-au început sã se poarte în mass-media chiar si discutii privitoare la sensul pe care ar trebui sã îl ia acesti bani. Totul nu este decât o mare minciunã, ce caracterizeazã de altfel întreaga campanie de sustinere a legalizãrii prostitutiei.
În primul rând, este improbabil cã statul va avea capacitatea de a percepe impozitele potrivit volumului activitãtii din bordeluri. Care client, bãrbat cu o anumitã pozitie socialã, va accepta sã i se taie chitantã? Sau cum va putea fi urmãritã si gestionatã activitatea prostituatelor care, prin natura ei, este ascunsã si secretã. Existã oare astãzi, în România, o politie atât de competentã si incoruptibilã încât sã poatã supraveghea si controla o afacere profitabilã si ilicitã prin natura ei?
În al doilea rând, statul va cheltui imense sume de bani pentru lupta împotriva infractionalitãtii pe care o aduc bordelurile în sânul societãtii (afaceri murdare, droguri, trafic de influentã si femei etc.). De asemenea, statul va cheltui în plus pentru medicalizarea celor care s-au îmbolnãvit în urma proliferãrii bolilor sexuale si pentru resocializarea femeilor care vor pãrãsi sistemul prostitutiei.
Cine va câstiga oare banii rezultati din aceastã adevãratã industrie a sexului care se doreste astãzi legalizatã în Parlamentul României? Este vorba, mai întâi, de patronii bordelurilor, pestii, si cei din asa-zisa lume interlopã. O altã parte a banilor, nu nesemnificativã, va ajunge în buzunarele oamenilor politici corupti, a structurilor de putere care trebuie sã asigure siguranta si linistea desfãsurãrii activitãtilor ilegale (trafic de femei, consum de droguri, realizarea de materiale pornografice sau destinate santajului etc.) ce însotesc functionarea bordelurilor. Atât politistii, medicii sau cei îndrituiti prin lege sã asigure un control al functionãrii bordelurilor vor avea partea lor.

INAPOI LA CUPRINS