Clientii bordelurilor ajung sã trateze femeile ca pe niste prostituate

Poate cel mai grav lucru în chestiunea prostitutiei este cã, prin posedarea femeii ca prostituatã, prin folosirea ei ca obiect sexual, instrument de obtinere a plãcerii, se produc grave mutatii în sufletul, în psihologia sau în mintea bãrbatilor. Acestia prin obisnuintã si asociatie vor ajunge sã transfere comportamentul pe care-l manifestã în raport cu prostituatele cãtre femeie în general. Aceasta va conduce la o mentalitate masculinã dominatã de ideea de posesiune, de valorizare a femeii si a raporturilor cu aceasta numai prin prisma sexului, sau oricum, lipsã de respect fatã de aceasta. Nu poate fi consideratã o întâmplare practica relatiilor sexuale caracterizate de aberatii, violentã, chiar si în familie, relatii pe care bãrbatul ajunge sã le impunã femeii în numele iubirii lor. Nu este o întâmplare cã stabilitatea familiilor în societatea modernã este atât de micã (pânã la 70% este rata divortialitãtii în state ca: Franta, Germania sau Statele Unite); cã femeile sunt, în general, tot mai mult nemultumite de comportamentul bãrbatului (sot sau prieten), care le priveste mai ales sub aspect sexual, si care, când se plictiseste sexual de ele, le neglijeazã sau chiar le pãrãseste. Prostitutia ca institutie, reglementarea ei ca profesiune, înseamnã un grav atentat la demnitatea femeii, mai ales în ceea ce înseamnã raporturile ei cu bãrbatul. Se valideazã astfel ideea cã femeia este în primul rând un instrument de satisfacere a plãcerii bãrbatului. Când spunem aceasta nu ne referim numai la femeia care se prostitueazã, ci la femeie în general.
Prin legiferarea exploatãrii femeii ca prostituatã nu se face decât sã se sugereze si sã se valideze la nivelul mentalitãtii sociale cã femeia are ca functie satisfacerea sexualã a bãrbatului. Aceastã idee-fortã, cu toate cã nu este formulatã, în contextul relatiilor interumane actioneazã în sensul creãrii unor atitudini anormale ale bãrbatului în raport cu femeia. Femeile se vor împãrti în douã clase. Unele, constatând degradarea lor în raporturile cu bãrbatul, se vor segrega în asociatii feministe pentru sustinerea drepturilor femeii. Celelalte vor accepta acest tratament, uneori acceptând chiar practicarea unor aberatii sexuale, pentru a-si putea pãstra bãrbatul (sexul oral este doar una dintre ele), bãrbat care deja si-a schimbat mentalitatea în urma experientelor sexuale pe care le-a avut cu prostituatele din bordeluri. Nici bãrbatul nu va scãpa din aceastã capcanã a sexului liber, el devenind un adevãrat handicapat, incapabil sã aibã o relatie sincerã, curatã, nedominatã de fantasme sexuale cu femeia din fata sa, colegã de serviciu, prietenã sau sotie. Dacã relatia sa de dragoste se va reduce la ineditul unei experiente sexuale (de multe ori degradantã prin perversitatea ei), atunci relatia sa cu femeia de care se va îndrãgosti va fi valorizatã din aceastã perspectivã. Pe termen lung, un asemenea criteriu este dizolvant pentru orice relatie intimã între doi oameni care se iubesc.

Dacã existã o categorie de femei ''disponibile'' pentru profitul si plãcerea bãrbatilor, acest lucru nu face ca celelalte femei sã fie protejate, ferite de hãrtuire, violentã, viol, torturã si crimã. Si stiti de ce ? Pentru cã bãrbatii le vor trata pe femei ca pe niste prostituate. Ei vor hãrtui, poseda sau violenta femei pentru cã pot face acest lucru. Nici o femeie sau o categorie aparte de femei nu este scutitã. Nu pierdeti din vedere faptul cã violenta împotriva unui anumit grup încurajeazã violenta împotriva altora.(8)

CONCLUZII:
Tinând cont de cele spuse mai sus, legiferarea prostitutiei nu poate însemna decât legiferarea nedreptãtii sociale, a violentei, a abuzului si exploatãrii sexuale, a încãlcãrii demnitãtii umane; legiferarea crimei, a uciderii sufletului si a trupului, a unor fete care nu au decât vina nedreptãtirii lor de cãtre o societate bolnavã.
Aceste fete care ajung mai târziu sã fie stigmatizate ca prostituate au avut, înainte de invadarea rãului în viata lor, o copilãrie, gingãsia unui suflet tânãr care cu bucurie si cu mirare privea lumea si viata. Au fost asemenea cu fiicele si cu surorile noastre.
Am putea oare sã acceptãm ca surorile sau fiicele noastre sã practice vreodatã meseria de prostituatã?
Dacã întrebarea ne jigneste, atunci trebuie sã recunoastem cã, validând prostitutia ca meserie, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practicã prostitutia ca fiinte de rangul al doilea; fete ce apartin unei lumi subumane, vrednice de dispretuit, de exploatat si de folosit ca o marfã sau instrument de satisfacere a plãcerii bãrbatilor.
Statul, ca si oamenii care valideazã prostitutia ca meserie, nu pot fi numiti nici crestini si nici mãcar produsul unei civilizatii a dreptului si a echitabilitãtii, ci doar garanti ai ipocriziei, ai violentei, ai încãlcãrii drepturilor celor mai elementare si a demnitãtii umane.

INAPOI LA CUPRINS