Iesirea din prostitutie

Acest stress datorat violentei, umilintei, socurilor psihice la care sunt supuse femeile de pesti sau clienti va distruge complet vointa femeii, resursele fizice si psihice, fãcându-o incapabilã sã se mai lupte pentru a-si revendica vreun drept ca fiintã umanã, a se elibera din prostitutie. Experienta este atât de traumatizantã cã femeii nu-i mai rãmâne ca orizont existential decât sã-si cedeze trupul spre exploatare.
Citãm acelasi studiu ''Prostitution in Five Countries: Violence and Post-Traumatic Stress Disorder'', realizat de Melissa Farley, Isin Baral, Merab Kiremire si Ufuk Sezgin, în 5 tãri ale lumii, în 1996. Au fost chestionate 475 de persoane implicate în prostitutie.



Din acest tabel rezultã cã peste 90% din persoanele chestionate doresc sã pãrãseascã prostitutia, însã nu pot face lucrul acesta din urmãtoarele motive:

· teroarea la care le supune pestele-patron în cazul în care ar fugi si care, prin intermediul lumii interlope, o poate urmãri, vâna, violenta grav sau chiar omorî;
· lipsa oricãrui adãpost, casã ori loc sigur. Asa cum reiese din tabelul de mai sus, cel putin 70% afirmã cã au nevoie de o casã, dar aceasta nu înseamnã cã restul de 30% ar avea unde sã locuiascã;
· lipsa scolarizãrii, cele mai multe femei fiind aruncate în prostitutie la vârsta de 13-14 ani;
· femeile care se prostitueazã, chiar în situatia în care li s-ar oferi un loc de muncã, au nevoie mai întâi de un tratament fizic si psihic în clinici specializate, pentru a putea fi reintegrate în viata normalã;
· este vorba de tratamente de dezintoxicare, alcool, droguri (care le ajutã în depãsirea experientelor traumatizante), tratarea afectiunilor grave de care suferã: B.T.S., boli interne etc.
· greutatea reintegrãrii într-o viatã normalã, dupã socurile psihice pe care le-a avut, stres posttraumatic, dar si datoritã refuzului societãtii de a le asimila, de a le recunoaste acelasi rang de demnitate umanã, acelasi statut social;
· lipsa unui sprijin afectiv, sfãtuire personalã sau asistentã legalã, prostituatele fiind, în general, complet singure, lipsite de cunostinte, de oameni care sã le priveascã altfel decât ca pe o marfã.

CONCLUZII:
Femeile intrate în prostitutie sunt în majoritatea lor victimele unor abuzuri sexuale în copilãrie sau mai târziu;
Sunt constrânse sã se prostitueze pentru a supravietui economic si, de multe ori, pentru a sustine pe cineva din familie care îi cere sau îi impune sã se prostitueze;
Adesea sunt victimele unor capcane sentimentale puse de oameni specializati în asa ceva (pestii) sau a unor asociatii de multe ori cu alte scopuri afisate decât prostitutia;
Sunt lipsite de casã, educatie, orizont social sau familial.

Chiar dacã existã femei care sã spunã cã aleg prostitutia pentru cã le place sã facã sex si vor sã câstige bani din acest lucru, numãrul lor nu este semnificativ. Ele nu si-au dat seama încã pe deplin de efectele pe care prostitutia le va avea asupra sufletului si trupului lor. (7) Se poate însã ca femeile care afirmã aceasta sã încerce a-si recãpãta o minimã demnitate a alegerii libere a acestei asa-zise profesii de prostituatã. Este greu de acceptat pentru cineva faptul cã practicã cea mai degradantã ''profesie'' din lume sau cã ocupã pozitia celui mai de jos statut social care poate fi gândit. Dispretuite de societate, exploatate de patronii-pesti, privite ca o marfã de clienti, bãtute, chinuite peste putinta imaginabilului, aceasta este soarta pe care trebuie sã o accepte. Odatã intratã în sistem, femeia care se prostitueazã nu mai poate da înapoi, nu-si poate da demisia. Va fi aruncatã însã în afara sistemului atunci când nu va mai fi bunã de nimic. Prea bolnavã, uzatã atât de mult biologic si psihic, prea vârstnicã, femeia care se prostitueazã va fi oricum aproape de sfârsitul vietii sale. Un raport fãcut în Canada cu privire la prostitutie si pornografie spune cã, în cazul femeilor prostituate, rata mortalitãtii este de 40 de ori mai mare decât media nationalã. (7)

INAPOI LA CUPRINS