Legalizarea prostitutiei – falsul mod de a rezolva problema prostitutiei

Prostitutia foloseste mii de fete si de femei si obtine profituri enorme pentru crima organizatã din tãrile post-comuniste. În plus, în fiecare an, câteva sute de mii de femei sunt comercializate ilicit pentru prostitutie, din tãrile est-europene în centrele industriei sexului de pretutindeni în aceastã lume. Metodele folosite sunt extrem de opresive si incompatibile cu standardul mondial al drepturilor omului. Comertul cu sex este o formã de sclavie contemporanã si toate sursele anuntã dezvoltarea si expansiunea sa în secolul al XXI-lea.
Prostitutia nu trebuie legalizatã. Legalizarea acesteia exprimã faptul cã statul impune reglementãri sub care femeile se pot prostitua. În Olanda, unde douã treimi din femeile aflate în sistemul prostitutiei sunt imigrante si jumãtate din acestea apartin traficului cu imigrante ilegale, legalizarea a condus la cresterea prostitutiei si a traficului din cadrul sãu. În concluzie, reglementãrile permit ca, în anumite conditii, sã fie posibile exploatarea si abuzul asupra femeilor. În câteva state est-europene existã ''zone de tolerantã'', în alte state se fac propuneri pentru legalizarea prostitutiei.
Majoritatea argumentelor în favoarea legalizãrii se bazeazã pe încercarea de a distinge între prostitutia de bunãvoie si traficarea fortatã. Luând în considerare conditiile grave de exploatare în industria sexului, aceste delimitãri nu sunt nimic altceva decât abstractiuni valabile în dezbateri academice. Ele sunt, oricum, lipsite de importantã si sens pentru femeile aflate sub controlul pestilor ori al traficantilor.
Cu sigurantã, industria sexului nu face diferente între participarea ''liberã'' si ''fortatã'', iar studiul meu aratã faptul cã bãrbatii care cumpãrã femei si copii în sistemul prostitutiei nu observã diferenta, tratându-i cu aceeasi agresivitate. Legalizarea si reglementarea încearcã redefinirea prostitutiei ca o formã de muncã, denumitã cu ajutorul termenilor ''prestare de servicii specifice''. Redenumirea acestei activitãti poate curãta imaginea prostitutiei, dar nu poate pune capãt violentei si exploatãrii. Nu face decât sã permitã infractorilor si membrilor organizatiilor crimei organizate sã-si anunte transformarea în oameni de afaceri, care actioneazã în câmpul legii, si sã lucreze mânã în mânã cu statul pentru a comercializa corpurile femeilor.
Prostitutia este o formã gravã a discriminãrii sexuale. Legalizarea acestei violente asupra femeilor pune restrictii asupra libertãtii acestora si a drepturilor lor de cetãtene. Dacã femeilor li se permite sã devinã obiecte legale de uz, ele capãtã o cetãtenie de rangul doi. Democratia este, astfel, subminatã.
Corpurile si emotiile femeilor trebuie sã le apartinã lor însesi. Acestea nu trebuie sã fie vândute sau cumpãrate. Industria sexului urmãreste si utilizeazã femei tinere, de obicei sub 25 de ani, adesea fete pânã la 20 de ani. Dacã un stat permite prostitutiei sã prospere, o anumitã parte a fiecãrei generatii de femei tinere se va pierde. Prostitutia produce grave vãtãmãri ale trupului si ale mintii. Femeile care supravietuiesc bãtãilor, violurilor, bolilor cu transmitere sexualã, drogurilor, alcoolului si abuzului emotional, ies bolnave din sistemul prostitutiei, traumatizate si, adesea, mult mai sãrace decât au intrat.
Monstruozitatea comertului cu sex se întinde de-a lungul întregii lumi, dar singura cale de a actiona este dezvãluirea violentei si a exploatãrii asa cum sunt ele si crearea unor remedii corespunzãtoare. Legalizarea va folosi numai traficantilor si pestilor si vor fi compromise si femeile în mod individual si statutul femeilor, pe o perioadã lungã. Cum spunea o supravietuitoare a sistemului prostitutiei: ''Legalizarea nu va pune capãt abuzului, va face abuzul legal''. (4)

INAPOI LA CUPRINS