Plangerile unui monah
Autor: Sf. Ignatie Brianceaninov
<< capitolul anterior     capitolul urmator >>

2

Plang pentru tine toata ziua; plang pentru tine toata noaptea. Plansul meu nu pretuieste mare lucru. Se intampla insa o mare plangere, al carei pret nu poate fi de nimic egalat: plang ingerii, plang chipurile mucenicilor si parintilor din ceata pustnicilor, plang toti vietuitorii cerurilor, nicicum nu-si ogoiesc plansul. Se uita din cer cu luare-aminte si cu dragoste spre pamant, se bucura de faptele bune ale oamenilor, se intristeaza de pacatele lor. L-ai intristat pe insusi Cel ce te-a facut din nimic si te-a rascumparat cu scump sangele Sau. "Ce folos ai de sangele meu de ma cobor in stricaciune ?", graieste El catre toti gresiti, catre cei care vietuiesc in pacat. Atotsfantul, neatins de stricaciune, se coboara in stricaciune, dandu-se crestinilor imbracati in Hristos si care il au in ei pe Hristos, atunci cand se ating de intinaciunea nelegiurilor.
<< capitolul anterior     capitolul urmator >>