Despre Sai Baba - sau " Urmarea lui Lucifer"

" Adevărul meu e inexplicabil şi impenetrabil. Nu este nimic ce eu nu pot vedea, nu este nici un loc căruia eu să nu-i ştiu drumul, nici o problemă pe care să n-o pot rezolva. Suficienţa mea este necondiţionată" [46,127].

- Satya Sai Baba -

În centrul amalgamului de credinţe specifice Noii Ere stă figura impunătoare a Noului Mesia, Maitreya, Marele Învăţător care aduce lumii adevărata cunoaştere.

La prima vedere se observă o contradicţie între sloga­nul clasic new-age-ist " Do it yourself" - " mântuieşte-te prin pro­priile puteri" , şi ideea unui nou Învăţător. Dacă în Era Vărsătorului cunoaşterea se dobândeşte nemijlocit, rolul unui alt Mare Maestru este destul de neclar. Neclară este şi atitudinea pe care ar trebui să o avem în faţa unui astfel de maestru: dacă toţi suntem scântei din Dumnezeu, de ce să ne plecăm la picioarele unuia care este egal cu noi?

Dilema a fost aparent soluţionată: Maitreya nu va avea nevoie de un cult sofisticat, dar învăţăturile sale vor trebui urmate pentru că arată calea cea mai scurtă spre iluminare. Caracteristicile mai importante ale personalităţii aces­tui " Învăţător" sunt următoarele:

1. Va susţine că este reprezentantul divinităţii şi că are misiunea de a propovădui religia care va aduce iluminarea în masă a omenirii;

2. Va pretinde că aduce pacea mondială şi că tensiunile religioase şi sociale se vor sfârşi;

3. Va cere de la oameni să îi urmeze învăţăturile (ame­ninţând că cei nesupuşi vor avea de suferit);

4. Va face minuni ca să dovedească că are putere absolută;

5. Va lovi cu toată puterea în învăţăturile Bisericii (ca­re " nu au schimbat lumea în bine" ) şi va aduce argumente din Sfânta Scriptură pentru a justifica faptul că venirea sa a fost profeţită de Însuşi Hristos.

Până acum nu s-a stabilit precis cine este acest Mai­tre­ya. O figură proeminentă care să primească recunoaştere universală încă nu a apărut. Istoria secolului XX este plină însă de mai mulţi " maeştri" care s-au autointitulat sau au fost numiţi de alţii Mari Învăţători. Particularităţile aces­tor " aleşi" au fost extrem de variate, şi deşi mesajele lor aveau pretenţia universalităţii, fiecare s-a mulţumit cu pro­pria ceată de discipoli.

Trebuie subliniat faptul că între aceşti prooroci ai lui antihrist se află şi micii " învăţători locali" , chiar dacă unii dintre ei se învăluie într-o aură de " smerenie" . Sau chiar dacă nu îşi arogă dreptul de călăuze, câtă vreme împărtăşesc celor­lalţi adevărurile supreme, călăuze sunt; şi comunităţile pe care le-au întemeiat îi recunosc ca atare.

Foarte periculoşi sunt " învăţătorii" de bun simţ – căci există şi din aceştia. Ei nu vor să atace Biserica, ci vor să ex­tragă din învăţăturile ei tot ceea ce li se pare folositor. Nu vor să fie cinstiţi de discipoli, fiind conştienţi de propriile lor slăbi­ciuni. Nu impun nimic cu forţa, ci respectă libertatea ce­lorlalţi. Nu duc o viaţă de desfrâu şi din punct de vedere moral au o viaţă ireproşabilă. Tot ceea ce li se poate reproşa este erezia, îndepărtarea de învăţăturile creştine. Şi chiar dacă erezia nu este conştientizată ca atare, ei nevrând să stea sub osânda Bisericii, rătăcirea lor îi face unelte ale diavo­lu­lui. Dar astfel de oameni " de bun simţ" sunt foarte rari şi nu ne vom opri asupra lor. Ci îi vom căuta pe maeştrii înşelăciunii.

Mişcarea Teozofică, precursoare a fenomenului New Age, care a atacat creştinismul tradiţional şi a defor­mat învăţă­turile Mântuitorului, a propus şi un nou Mesia, pe celebrul Krishnamurti. Acesta a fost înfiat de la vârsta de 13 ani de către Annie Bessant, urmaşa doamnei Elena Petrovna Blavatsky la conducerea Societăţii Teozofice. Annie Bessant vedea în tânăr pe viitorul " Educator al lumii" , reîncarnare a marilor maeştri spirituali ai trecu­tului. Dar în anul 1919, la vârsta de 31 de ani, fiind covârşit de responsabilitatea de Mesia, Krishnamurti a rupt relaţiile cu teozofii, afirmând că " nici o religie, nici o sectă nu dă posibilitatea atingerii adevărului" [36,73].

Acesta a fost un mare eşec în producţia de maeştri spirituali chemaţi să revoluţioneze lumea. Krishnamurti nu a fost primul pus în această ipostază mesianică, ci doar unul din şirul de " mari iniţiaţi" . Dar lui i s-a făcut o reclamă serioasă şi în prima parte a secolului XX impactul său a fost mai mare decât al rivalilor săi. Spre deosebire de Krishnamurti, care a dus o viaţă destul de cumpătată, ultima parte a secolului trecut ne-a obişnuit cu tot felul de maeştri care trăiesc în lux exorbitant şi duc o viaţă plină de patimi, fiind veneraţi de mari mulţimi de oameni. Acuzaţiile care li se aduc, pe bună dreptate, nu sunt luate în seamă de către discipolii care se refugiază în adevăruri transce­dentale precum: " Guru-ul meu se află dincolo de bine şi de rău, deci tot ceea ce face este perfect." [29,81]. Dar perfecţiunea aceasta este relativă...

O tentativă luciferică de afirmare a propriei mesianităţi a avut-o Satya Sai Baba, cel care a reuşit ca prin puteri diavoleşti să îşi convingă semenii că este Marele Învă­ţă­tor; şi este venerat ca atare. Numele Satya Sai Baba în­seamnă: " Adevăratul Tată divin şi Mamă divină" (Satya înseamnă adevăr, Sai - Mamă divină, iar Baba - Tată divin). Sai Baba se consideră încarnarea simultană a lui Shiva şi a corespondentului său feminin, Shakti.

Puterile demonice incontestabile i-au apărut de la vârsta de 14 ani, în urma unei zile în care a zăcut în stare de inconşti­enţă, după care a început să pretindă că este re­încarnarea unui mistic indian, anume Sai Baba din Shridi. Comportamentul straniu i-a determinat pe părinţii săi să îl supună unui tratament special de exorcizare, dar au renun­ţat la acest tratament deoa­rece era extrem de dur.

Din punct de vedere creştin se poate afirma că diag­nosticul pus de părinţi (posesiune demonică) este cel potri­­vit. Aşa se pot explica puterile magice pe care le manifestă Sai Baba. Căci el nu este un simplu iluzionist, un simplu farsor. El are puteri asemănătoare cu cele pe care le găsim în viaţa Sfântu­lui Mucenic Ciprian, acolo unde este descris ceea ce făcea acesta câtă vreme a fost vrăjitor, până să primească botezul creştin: " ştia felurite năluciri drăceşti; se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a face stricăciune în răsaduri, grădini şi câmpii, a aduce vătămări şi răni asupra oamenilor (...). Pe unii îi învăţa să zboare prin văzduh, pe alţii să plutească cu luntre prin nori, pe alţii i-a făcut să umble pe ape" [57, 6].

Despre Sai Baba se spune că poate să apară în mai multe locuri în acelaşi timp, că citeşte gândurile oame­ni­lor, că vindecă bolnavi, că materializează obiecte. Datori­tă acestor minuni înşelătoare numărul discipolilor săi creşte. Unele dintre aceste false minuni sunt chiar filmate şi prin vizionarea lor mulţi oameni încep să creadă că Sai Baba este ultimul Mare Învăţător trimis de Dumnezeu.

Mai mulţi clerici ortodocşi au afirmat despre Sai Baba că este doar un iluzionist. Că el nu materializează celebra vibhuti (cenuşa sfântă pe care o împărţea pelerinilor), ci că printr-un truc reuşeşte să simuleze că cenuşa îi apare în mod miraculos în palme (când de fapt cenuşa provine dintr-o pungă ascunsă sub veşmintele sale). Fără a pune la îndoială cuvântul lor, vom preciza că şi dacă în cazul cenuşii " sfinte" Sai Baba ar recurge la iluzionism, totuşi există anumite elemente care arată precis că ceea ce face Sai Baba depăşeşte puterile unui iluzionist. Citirea gân­du­rilor, de exemplu, este ori un dar pe care îl au creştinii cu viaţă sfântă, ori o putere magică specifică vrăjitorilor şi celor asemenea lor.

Ceea ce se ştie cu siguranţă despre Sai Baba este că în loc de a fi un model spiritual - aşa cum pretinde - este un om plin de vicii. Faptul că foloseşte în scopuri personale banii pe care îi primeşte pentru a-i folosi în acţiuni cari­ta­bile este aproape nesemnificativ. Ceea ce mărturisesc foştii săi discipoli este de-a dreptul uimitor. Sai Baba este un homosexual care sub pretextul purificării centrilor ener­getici întreţine raporturi sexuale cu discipolii apro­piaţi. Nemulţumindu-se doar la raporturile fizice, el folo­seşte secreţiile seminale ale acestora în ritualuri oculte, considerate sursă a puterilor lui " supranaturale" .

Acest gen de ritualuri sunt clasice în vrăjitorie. Sai Baba este în realitate un vrăjitor modern care, pentru a sluji mai bine diavolului, pretinde că este reprezentantul lui Dumne­zeu. El nu se sfieşte să afirme că venirea sa în lume a fost profeţită de Însuşi Hristos: " Afirmaţia lui Hristos este sim­plă: «Cel care m-a trimis pe mine va veni din nou». Apoi a arătat un miel: «Acesta este doar un simbol. Mielul face Baa, baa. Anunţul acesta a fost întru aşteptarea lui Baba. Numele lui va fi adevărul», a declarat Hristos. Satya în­seamnă adevăr. «El va purta o robă roşie de culoarea sânge­lui. El va purta o coroană de păr». Mielul este semnul şi simbolul dragostei. Hristos nu a declarat că el se va întoarce. El a spus: «Cel care m-a trimis pe mine va veni din nou». Acel Baa, baa este acest Baba şi Sai. Acesta poartă o coroană de păr şi o robă roşie. Acest Baba a venit. El nu este numai în această formă, dar este în fiecare din noi ca unul ce locuieşte în inimă... El este acolo cu roba lui de culoarea roşie." [46,127].

Megalomania acestui fals " Învăţător" (care umblă îmbră­cat într-o robă roşie şi care afirmă că până şi părul său bogat apare în profeţiile făcute de Hristos) este fără margini. El citea­ză deformat cuvintele Mântuitorului, sperând că astfel îşi va spori autoritatea. Narcisismul său este de-a dreptul paranoic, orice psihiatru recomandând internarea grabnică a unui om care spune despre sine lucruri precum: " Eu sunt Dumnezeu. Puterea mea divină este fără limite. Nu există vreo forţă naturală sau supra­naturală care să mă poată opri. (...) Misiunea mea este să previn întâmplarea acestor lucruri (a holocaustului nucle­ar) prin restabilirea armoniei şi a legii spirituale a lui Dumnezeu. Să restabilesc un Dumnezeu, o religie, o lim­bă care să îmbrace întreaga umanitate" [46,126]. Sau: " Mă întrupez din eră în eră, ca să-i ocrotesc pe oamenii virtuoşi (...), pentru a institui moralitatea şi virtutea pe o temelie trainică" [29,82]. La citirea unor astfel de afirmaţii apare ca un reflex întrebarea: totuşi, cum de Sai Baba este luat în serios? Creduli­tatea oamenilor este mare şi lucrarea diavolului este greu de observat pentru cei lipsiţi de discernământ. Pentru cei care cred că numai orientalii lipsiţi de studii universitare pot să venereze un astfel de guru, reproducem mărturia unui psihiatru din San Diego: " Nu există nici o îndoială în mintea mea că Sai Baba este divin. Eu însumi sunt complet uimit auzindu-mă zicând un asemenea lucru, eu care sunt un om raţional, un om de ştiinţă. Cred că Sai Baba este o încarnare a lui Dumnezeu... Ce ciudat, că doar în urmă cu câteva zile eram încă aşa de sceptic. Ieri am trăit mai multe mira­co­le... Baba îmi permite să văd de aproape această putere minunată... Sunt martorul în carnea mea a unei experienţe ului­toa­re, de o mie de ori mai surprinzătoare decât basmele cu zâne pe care le povesteam celor patru copii ai mei... după ce-am văzut măreţia lui Sai Baba, nu pot decât să accept deplin ceea ce zice" [24,63]. În prima etapă a racolării se susţine că " Baba nu pro­pagă un nou cult sau o nouă religie, dar urmăreşte să întărească şi să dezvolte credinţa omului indiferent de credinţa căreia îi aparţine" [46,129] (extras din materialul publicitar al Centrului de studii şi cercetări spirituale Sai Baba - filiala română). Dar admiratorii fanatici îşi pără­sesc propria religie pentru a rămâne " smeriţi" adoratori ai Marelui Guru. În ashram-ul lui Sai Baba oamenii vin cu evlavie să îl vadă, şi fără să apuce să spună vreun cuvânt aud cuvinte precum: " Pleacă, fratele tău s-a vindecat" , sau " Du-te aca­să, problema ta s-a rezolvat" . Căci " Eu sunt totalitatea" [46,127].

Sunt destui oameni care nu pot lua în serios astfel de afirmaţii delirante. Dar vrăjmaşul ştie să profite de orice poartă îi este deschisă: când pare stupid ce spune Sai Baba, atunci ne aduce în faţa ochilor Meditaţia Trans­cedentală. Pare plictisitoare aceasta, ne călăuzeşte spre o grupare care face vindecări cu bioenergie. Dacă nu ne simţim bine aici, ne trimite la cine ştie ce formă de yoga, la cine ştie ce maestru. Şi oferta este foarte mare. Aproape toţi falşii învăţători au încercat şi încearcă să propovăduiască o pace care nu seamănă deloc cu pacea pomenită de Evanghelie, deşi pentru a atrage discipoli încearcă să pozeze în mari sfinţi; unii dintre ei însă nu rezistă prea multă vreme a-şi ascunde adevăratele feţe şi se arată ca nişte diavoli cu faţă umană. Vom încheia referirea la " maeştrii" spiri­tuali apăruţi în zorii Noii Ere oprindu-ne asupra unuia dintre cei mai monstruoşi lideri spirituali pe care i-a cunoscut istoria.

Capitolul anterior | Capitolul urmator
Inapoi