Religia Baha' i, stâlp al Noii Ere
" Credinţa Baha' i ni se prezintă ca fiind forma cea mai pură şi mai elevată a sentimentului religios... Lumea este în confuzie; cheia tuturor problemelor sale se află în mâinile Prizonierului din Akka, Baha' u' llah" [69,1].
Lev Tolstoi
Nu putem vorbi despre păgânismul zilelor noastre fără a aminti de aşa-numita religie " Baha' i" , apărută în sudul Persiei în secolul al XIX-lea.
Baha' ii susţin că toate marile religii au fost descoperiri parţiale ale adevărului şi că deplinătatea cunoaşterii a fost adusă de către Baha' u' llah, Învăţătorul lumii. Ei consideră că religiile nu se resping între ele, că Krishna, Moise, Iisus, Mahomed au fost marii profeţi trimişi de Dumnezeu pentru a pregăti lumea pentru " era nouă" care a început prin venirea lui Baha' u' llah.
Religia Baha' i este întemeiată pe ideea falsă că toate religiile anterioare aveau nevoie de apariţia unui mare profet care să le aducă la desăvârşire. Baha' ii sunt aparent deschişi faţă de toate credinţele, considerând că profetul lor a " definitivat" misiunea celorlalţi maeştri spirituali.
Susţinând că îi încurajează pe creştini să îşi practice credinţa, lărgindu-şi doar orizonturile prin acceptarea ultimului profet, baha' ii deformează complet creştinismul. Creştinii nu aşteaptă venirea unui alt profet, ci aşteaptă a doua Venire a Mântuitorului Hristos.
Pentru a-i convinge pe ceilalţi să cadă în cursele lor, baha' ii ascund faptul că sunt o religie bine organizată. Mulţi oameni sunt înşelaţi de aparenţe şi văd în Baha' i o speranţă pentru un viitor mai bun. Regina Maria a României, una dintre multele personalităţi care au fost păcălite de sloganurile pacifiste ale Baha' i-ului, afirma următoarele: " întristată de lupta continuă dintre credincioşii diferitelor confesiuni şi obosită de intoleranţa lor reciprocă, am descoperit în învăţăturile Baha' i adevăratul spirit al lui Hristos, atât de des tăgăduit şi greşit înţeles, unire în loc de luptă, speranţă în loc de condamnare, dragoste în loc de ură şi multă încurajare pentru toţi oamenii." [11, 63]
Iată că avem aici o înţelegere a mesajului lui Hristos radical diferită de cea pe care o propovăduieşte Biserica, de cea pe care au apărat-o Sfinţii Părinţi şi de cea care se găseşte în paginile Sfintei Scripturi. Hristos nu i-a acceptat pe aşa-zişii “profeţi" ai păgânismului şi nici nu a vorbit vreodată despre toleranţa reciprocă dintre religii; dimpotrivă, i-a chemat pe credincioşii tuturor religiilor să Îl cunoască pe El ca Fiu al Dumnezeului celui Viu.
Prezentarea Baha' i-ului aşa cum a făcut-o Regina Maria este secretul care a făcut posibilă trecerea unui număr mare de oameni de la propria religie spre Baha' i. Urmaşul lui Baha' u' llah, Abdul Baha, susţinea chiar că " omul care duce o viaţă în conformitate cu învăţăturile lui Baha' u' llah este deja un baha' i, chiar dacă nu a auzit niciodată de Baha' i." [11, 61].
Venirea Marelui Profet a fost prevăzută în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către Bab (" Poarta spirituală" ), o personalitate şiită considerată drept reapariţia miraculoasă a celui de al 12-lea imam musulman, dispărut cu o mie de ani în urmă. Acest Bab, reformând religia islamică, a elaborat o nouă religie: el a deformat diferite învăţături din Coran, a redus ritualul şi a modificat unele prevederi juridice şi sociale. În anul 1844 Bab s-a declarat înainte-mergătorul Unuia mai mare decât el, care urma să împlinească profeţiile tuturor marilor religii şi să inaugureze o Nouă Eră în istoria lumii.
După uciderea lui Bab (în anul 1850), în anul 1863 unul dintre discipolii săi, Mârza Husayn Ali (1817 -1892) s-a autodeclarat cel prevestit de Bab şi şi-a luat numele de Baha' u' llah (" Slava lui Dumnezeu" ). Folosindu-se de ideile lui Bab, el s-a preocupat de răspândirea noi religii. A scris mai mult de o sută de volume, principala sa carte fiind " Cartea certitudinii" , în care sunt expuse ideile de bază ale Baha' i-ului.
Învăţăturile spirituale şi sociale ale lui Baha' u' llah sunt următoarele:
" 1. Căutarea independentă a adevărului eliberată de superstiţii şi de tradiţii.
2. Unitatea speciei umane (care este principiul fundamental al credinţei).
3. Unitatea tuturor religiilor.
4. Abolirea oricărei forme de prejudecată: religioasă, rasială, naţională sau de clasă.
5. Armonia dintre ştiinţă şi religie.
6. Învăţământ universal şi obligatoriu.
7. Egalitatea în drepturi între bărbaţi şi femei.
8. Adoptarea unei limbi auxiliare universale.
9. Abolirea extremelor de bogăţie şi de sărăcie.
10. Distribuirea egală a resurselor naturale care sunt nu numai proprietatea ţărilor ce le deţin, ci a întregii umanităţi.
11. Rezolvarea conflictului dintre muncă şi capital prin participarea muncitorilor la gestiunea întreprinderilor.
12. Loialitate şi ascultare faţă de Stat, abţinerea de la politica partizană.
13. Instituirea unui tribunal mondial pentru rezolvarea conflictelor internaţionale.
14. Dezarmare generală (în limitele necesare pentru a menţine ordinea).
15. Realizarea unei păci permanente şi universale, scopul suprem al întregii omeniri" [70,1].
Dat fiind numărul mare de asemănări dintre religia Baha' i şi fenomenul New-Age, strânsa legătură dintre ele se dovedeşte destul de uşor. Iată câteva din aceste asemănări:
1. omenirea care nu a putut fi " spiritualizată" prin religiile anterioare va intra datorită religiei Baha' i într-o nouă eră de maturitate spirituală, în care se va desăvârşi;
2. Baha' u' llah este un model ideal al Noului Mesia, Maitreya;
3. aprecierea faţă de religiile anterioare este superficială, pentru că acestea nu au reuşit să aducă pacea mondială (" În ceea ce priveşte religia, Scrierile Baha' i proclamă că scopul ei este promovarea armoniei şi unităţii şi că dacă ea devine sursa urii şi dezbinării este mai bine să nu ai nici o religie. (...) Învăţăturile Baha' i abandonează imaginile tradiţionale ale lui Dumnezeu care au fost adaptate capacităţii omenirii în stadiul mai timpuriu din dezvoltarea sa." [63, 7]). Altfel spus, mai bine să fii ateu decât să ai credinţă în Hristos, dacă această credinţă te face să consideri rătăcite celelalte credinţe;
4. atât în religia Baha' i cât şi în ideologia New-Age găsim tentative de justificare a noilor credinţe prin găsirea de corespondenţe în textul Sfintei Scripturi (se încearcă găsirea unor profeţii despre Baha' u' llah atât în Vechiul cât şi în Noul Testament: " aflaţi că întoarcerea lui Hristos a doua oară nu înseamnă ceea ce cred oamenii, ci mai degrabă înseamnă venirea Celui promis, care trebuie să vină după El..." [15,251])
5. atât în religia Baha' i cât şi în Mişcarea New-Age omul este privit ca rezultat al unei evoluţii duse la extrem (" În lumea existenţei omul a traversat grade succesive până a atins împărăţia umană. În fiecare grad al progresiei sale a dezvoltat capacitatea de avansare spre viitoarea poziţie şi condiţie. În împărăţia mineralului, el a atins capacitatea de a promova în gradul vegetalului. În împărăţia vegetalului el a trecut pregătirile pentru lumea animalului, iar de aici a intrat în gradul său, în împărăţia umană." [63,9])
6. se pune accentul pe faptul că ştiinţa vine să susţină noile idei religioase, despărţirea anterioară datorându-se viziunii înguste pe care au avut-o vechile religii. (" Nu se poate zbura numai cu o aripă. Dacă va încerca cineva să zboare numai cu aripa religiei, va ateriza în mlaştina superstiţiei, şi dacă va încerca cineva să zboare numai cu aripa ştiinţei va sfârşi în hârtoapa pustie a materialismului" [11,62]). Nu este greu a prezenta oamenilor care au o pregătire ştiinţifică sumară o serie de argumente care sprijină teorii absurde, şi astfel credincioşii Baha' i sunt înşelaţi şi cu argumente pretins " ştiinţifice" cărora nu le pot sesiza superficialitatea;
7. datorită interdependenţei dintre planul politic, cel social şi cel religios implicarea în sfera politică este serioasă (Comunitatea Baha' i este recunoscută ca organizaţie neguvernamentală cu statut consultativ la U.N.E.S.C.O. şi U.N.I.C.E.F.; încă din 1948 colaborează cu O.N.U., având sediu permanent la New York şi la Geneva);
8. scopul politic este instaurarea unui guvern mondial căruia statele să i se supună, oamenii de pretutindeni fiind cetăţenii aceleiaşi " ţări" ; nici un sacrificiu nu este prea mare pentru ca unitatea să fie realizată. (" De vreme ce v am creat pe toţi din aceeaşi substanţă se cade să fiţi un singur suflet, să umblaţi cu aceleaşi picioare, să mâncaţi cu aceeaşi gură, să trăiţi în aceeaşi ţară, ca din adâncul fiinţei voastre, prin faptele şi actele voastre să iasă la iveală semnele unităţii şi esenţa detaşării" [63,4]).
Comparaţia de mai sus dovedeşte (deşi baha' ii nu recunosc aceasta) cât de bine se integrează Comunitatea Baha' i în marea reţea New-Age.
Răspândirea credinţei Baha' i are loc încet dar sigur. Astăzi sunt în întreaga lume peste cinci milioane de baha' i, răspândiţi în peste o sută de mii de localităţi. Enciclopedia Britanică din 1992 preciza că la vremea respectivă religia creştină era răspândită în 254 de ţări şi islamul în doar 172 de ţări, în timp ce credinţa Baha' i se răspândise 214 ţări. De atunci şi până astăzi, datorită unui misionarism intens, teritoriul în care s-au propovăduit ideile baha' i a crescut considerabil.
Campania de promovare a religiei Baha' i este atrăgătoare. Se rostesc cuvinte mari: dragoste, înţelegere, credinţă. Ar fi de dorit ca cei care până la citirea acestor pagini aveau o părere bună despre Baha' i, considerând-o drept o credinţă care nu atinge cu nimic învăţătura creştină, să conştientizeze cursa care li s-a întins. Să îşi dea seama că nu este de ajuns ca mass-media să vorbească elogios despre caracteristicile unei grupări spirituale pentru ca aceasta să fie vrednică de laudă Şi să înţeleagă că dezinformarea specifică zilelor noastre constituie una dintre armele cele mai eficace pe care vrăjmaşul diavol le foloseşte pentru a-i înşela pe oameni.