Despre trezvie
Trezvia este o stare sufletească comparată cu starea pe care o are omul când nu doarme, starea de priveghere. Cuvântul trezvie îl găsim în special în volumul IV al Filocaliei și se referă la starea omului care nu doarme. Este altceva decât somnul; este priveghere, luare aminte, așa cum cel treaz știe ce se întâmplă cu sine și în jurul lui. Trezvia are darul de a pune în evidență în special gândurile, înclinările. Este o supraveghere de noi înșine, este starea în care putem să acționăm asupra întregii noastre vieți ulterioare.
Trezvia este în principal luare aminte la noi înșine, la cele ce se petrec în interiorul nostru, la gândurile care ne asaltează, este luare aminte la sugestiile care ne vin, la consecințele lecturilor pe care le facem. Ea se manifestă și prin paza minții, în sensul că luarea aminte se face pentru păzirea minții, pentru înlăturarea din minte a ceea ce este negativ, pentru neprimirea în minte și necontinuarea în conștiință a lucrurilor care sunt aducătoare de neliniște, care duc la dezorientare și devieri.
Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi: privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită. Privegherea și rugăciunea sunt două acțiuni ale sufletului în vederea limpezirii minții, a înlăturării influențelor neodihnitoare și obositoare. În Sfânta Scriptură sunt multe locuri în care suntem chemați la priveghere, respectiv la trezvie, la luare aminte, la cercetarea de noi înșine. Ia aminte la tine însuți, Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când va veni Fiul Omului, Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită sunt cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La fel, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă la cercetarea de noi înșine în Epistola către Corinteni: Luați aminte dacă sunteți în credință, în Epistola către Tesaloniceni, unde vorbește despre a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Căutând în locuri paralele la aceste texte, putem găsi și altele îndemnătoare la trezvie.
Nu se recomandă luarea aminte la păcate în mod special, doar la faptul că ești păcătos.
Trezvia poate fi dobândită prin silință. Știind că ea îți este de folos, te silești să fii cu luare aminte, căci toată această stare de trezvie se reduce la luare aminte, la concentrare, la paza minții.
Toate lucrurile bune care se pot realiza în viața omului își au temeiul în luarea aminte. Trezvia este începutul a tot binele, începutul orientării spre bine. Ea este aducătoare de preocupări mai înalte și în felul acesta chiar și temelie a îndumnezeirii, deși îndumnezeirea nu este o lucrare din partea omului, ci o lucrare dinspre Dumnezeu spre om.
Cred că toate lucurile acestea se fac ca să se creeeze o atmosferă. Dacă ele pot aduce o slăbire nu știm noi foarte bine. Ceea ce știm este că e bine să fim angajați pentru lucrurile superioare printr-o viață cât mai controlată și prin cercetarea de noi înșine, prin rugăciunea care ne pune în legătură cu Dumnezeu, căci toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit în cele din urmă sunt de la Dumnezeu, cum spunem în rugăciunea amvonului. Facem ce putem să facem pentru a ne limpezi mintea și a avea cât mai multă considerație față de ceea ce ne oferă Dumnezeu, în special față de unirea cu trupul și sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, respectiv cu Domnul Hristos.
Arhimandritul Teofil Părăian,
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus
(text publicat in Epifania)