Prefaţă

Cartea de faţă cuprinde cincisprezece cuvântări-conferinţe, pe care le-am ţinut la Timişoara, în săli publice, ca invitat al Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi din România "A.S.C.O.R.". Fiind adresate în primul rând tinerilor şi mai ales studenţilor, în cuvântările mele, care acum formează conţinutul cărţii de faţă, am urmărit edificarea ascultătorilor şi orientarea lor, în chestiuni religioase.

Pe când ţineam cuvântările acestea, nu mă gândeam că ele vor putea fi publicate într-o carte. La gândul publicării lor, au ajuns alţii. La acest gând au ajuns unii dintre prietenii mei, care au copiat textul vorbit şi înregistrat pe casete şi l-au scris. Ei s-au interesat şi de posibilitatea publicării conferinţelor mele şi aşa s-a ajuns la cartea de faţă.

Dat fiind faptul că cuvântările mele, de la Timişoara, nu au legătură de fond unele cu altele - fiecare fiind o cuvântare de sine stătătoare - sunt explicabile digresiunile şi repetările, care am dorit să rămână şi în carte. Aceasta, din două motive: întâi, pentru că nu toţi cititorii citesc întreaga carte, şi apoi, pentru că în felul acesta se menţine caracterul iniţial al celor publicate în carte.

Astfel stând lucrurile, cartea poate fi citită de oriunde, iar cititorul poate avea folos şi bucurie din oricare cuvântare citită.

Cărţii i-am dat titlul "Prescuri, pentru cuminecături". Titlul acesta mi-a fost sugerat de poezia "Aluat", de Zorica Laţcu. Am socotit că aluatul cuvântului lui Dumnezeu, pus în "făina gândului", ne dă posibilitatea să pregătim prescuri de gând, pe care apoi să le oferim Domnului Hristos, ca să le binecuvinteze şi să le înmulţească, pentru folosul şi bucuria celor ce vor lua aminte la ele. Cuvântările mele sunt, aşadar, prescuri, pe care eu le ofer lui Dumnezeu şi, prin Dumnezeu, oamenilor, spre înaintare duhovnicească, spre folos şi bucurie. Nu le ofer singur, ci împreună cu toţi cei care au colaborat favorabil, ca de la cuvântările de altă dată, să se ajungă la cartea de faţă, pe care o doresc înmulţitoare de bine şi de bucurie şi pe care o trimitem la propovăduire, ca să fie aducătoare de pace, de bucurie şi de binecuvântare.

Mulţumesc din inimă Editurii Mitropoliei Banatului care a primit să tipărească cuvântările mele. La fel ţin să mulţumesc şi tuturor celorlalţi, care au ajutat ca să existe cartea de faţă. Tuturor le ofer mulţumirile mele şi recunoştinţa mea unite cu rugăciunea către bunul Dumnezeu, ca să le răsplătească pentru osteneala ca şi-au dat.

Binecuvântarea Domnului să fie peste noi toţi, în toate zilele vieţii noastre şi în veşnicie.

Arhimandritul Teofil Părăian