Precuvântare

Totdeauna la noi românii, şi, evident, nu numai la noi, credincioşii au simţit nevoia, în efortul lor spre desăvârşire, de a avea un duhovnic care să-i îndrume spiritual. Nu e vorba doar de duhovnicul care să spovedească şi să împărtăşească, ci de "maestrul spiritual", "directorul de conştiinţă" cum ar spune apusenii, în stare să conducă conştiinţa fiecăruia, neîncălcându-i libertatea, ci oferindu-i sfaturi, dându-i exemple şi rugându-se lui Dumnezeu pentru el şi cu el (Costion Nicolescu, Să ne protejăm duhovnicii, în "Alfa şi Omega", supliment al ziarului "Cotidianul" de vineri, 16 august, 1996, p. 1). Nevoia aceasta s-a manifestat mai cu putere după ieşirea noastră din lunga perioadă de dictatură a celor fără Dumnezeu, când lumea, şi mai ales tinerii, n-au putut, decât cu greu şi în taină, să apeleze la duhovnici. Iată de ce în condiţii de libertate, setea duhovnicească se manifestă acum cu putere, impresionând şi înmărmurind chiar pe toţi cei care urmăresc fenomenul religios.

Unul din duhovnicii noştri - şi nu sunt mulţi aceia care, pe bun merit, pot fi numiţi astfel - s-a pus la dispoziţia credincioşilor doritori de îndrumare spirituală. Acest duhovnic este, fără îndoială, părintele Teofil Părăian de la mănăstirea "Brâncoveanu" - Sâmbăta de Sus. Cu mult sârg şi dăruire de sine, la aşezământul călugăresc de care şi-a legat viaţa, dar şi pretutindeni în ţară unde este solicitat, el împărtăşeşte din cunoştinţele adunate, din înţelepciunea împrumutată de la alţi duhovnici, din experienţa dobândită pe parcursul anilor, din darul primit de la însuşi Dumnezeu, tuturor celor care i se adresează. Unii din cei care l-au solicitat cu mult sârg şi cărora el le-a răspuns cu deosebită dragoste sunt studenţii timişoreni constituiţi în asociaţia purtând numele prescurtat de ASCOR. Pe parcursul anilor din urmă, aceşti zeloşi studenţi pe care părintele Teofil i-a vizitat des şi cărora le-a vorbit precum nimeni altul, i-au adunat cuvântările rostite, transcriindu-le de pe casetele audio, şi acum le-au încredinţat editurii Mitropoliei Banatului spre imprimare.

Imprimăm deci, în volumul de faţă, cuvântările adresate de părintele Teofil studenţilor care au participat la taberele de muncă şi rugăciune organizate la Schitul Poşaga, cu nădejdea că răspundem unor reale nevoi duhovniceşti. În felul acesta, cei care l-au ascultat direct pot să remarce ceea ce au auzit pe viu, alţii, care nu s-au bucurat de acest privilegiu, vor putea să afle şi ei lucruri care să le îmbogăţească sufletul. Ca unul care îl cunosc pe părintele Teofil de mulţi ani, mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să contribui cu cât de puţin la publicarea acestei cărţi menită să răspundă unei nevoi profunde a tinerilor noştri, în aceeaşi măsură tuturor credincioşilor atât de doritori să urce treptele scării ce duce spre cer.

Nicolae
Mitropolitul Banatului