Sãptãmâna trecutã, în 5 iulie, am fãcut pomenire despre Sf. Atanasie al Athonului, cel care a înfiintat cea dintâi mânãstire în Muntele Athos. Cu prilejul acela am amintit unele cuvinte care se spun la Sfântul Munte, unele gânduri pe care le poartã cei de acolo în minte si care sunt îndrumãtoare si pentru viata noastrã. Astãzi, pornind tot de la ceva de la Sfântul Munte, de la icoana fãcãtoare de minuni cea nefãcutã de mânã omeneascã, pe care o pomenim astãzi si care se gãseste la Sfântul Munte, as vrea sã vã spun câteva cuvinte despre altfel de icoane ale Maicii Domnului.

Mai întâi sã pomenim icoana pe care o avem cel mai la îndemânã, icoana fãcutã Maicii Domnului de Sfânta noastrã Bisericã, pe care nu o vedem, dar o auzim – icoana sufletului Maicii Domnului. Cu aceastã icoanã ne întâlnim la dumnezeies-tile slujbe, când se spune: „Pe preasfânta, curata, preabinecu-vântata, mãrita, Stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim". Cuvintele acestea ne pun în atentie unele calitãti ale Maicii Domnului, nu asa, simplu, ca un gând, ci ca o întemeiere de credintã.

Mai întâi ni se spune sã o pomenim pe ceea ce este preasfântã. Noi îi cinstim pe sfintii lui Dumnezeu si suntem îndemnati sã o pomenim pe Maica lui Dumnezeu împreunã cu toti sfintii, dar ca pe ceea ce este mai mare decât toti sfintii.

Apoi spunem despre Maica Domnului cã este curatã: "Pe preasfânta, curata". Este curatã pentru cã nu poate sã fie cineva sfânt fãrã sã fie si curat. Întâi ne gândim la o viatã curatã si apoi ne gândim la o viatã sfântã.

Cine este sfânt si curat, este binecuvântat de Dumnezeu. Noi, despre Maica Domnului spunem cã este preabinecuvânta-tã: "Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata".

Si pentru cã este sfântã, curatã, este si mãritã. Este mãritã ca una care este „mai înaltã decât cerurile si mai curatã decât strãlucirile soarelui", ca una care este „mãrirea a toatã lumea". Spunem despre Maica Domnului cã este „lauda fecioriei, bise-ricã sfintitã si rai cuvântãtor", cã este mãritã ca una pe care n-o poate cuprinde cuvântul si mintea. Este mai presus de minte si de cuvânt. Asa este prezentatã Maica Domnului în cuvintele Bisericii si o mãrim si noi dupã puterea noastrã: "mãrita, Stãpâna noastrã". O stim pe Maica Domnului rugãtoare pentru noi si îndrumãtoare a noastrã si de aceea ne supunem cu mintea Maicii Domnului si o cinstim ca pe ceea ce este Stãpâna noastrã.

Maica Domnului este nu numai preasfântã, curatã, preabi-necuvânatã ci si de Dumnezeu Nãscãtoare. De ce? Pentru cã L-a nãscut pe Fiul lui Dumnezeu care S-a fãcut om, a nãscut un om unit cu Dumnezeu din pântecele ei. Maica Domnului L-a nãscut pe Domnul nostru Iisus Hristos mai presus de minte si de cuvânt, mai presus de fire.

O numim pe Maica Domnului si pururea Fecioarã. Fecioarã înainte de nastere, Fecioarã în nastere, Fecioarã dupã nastere si pururea Fecioarã.

Aceasta este icoana pe care i-o face Biserica prin cuvânt, Maicii Domnului. Dar noi pomenim astãzi o icoanã nefãcutã de mânã. Bineînteles cã si aceastã icoanã fãcutã prin cuvânt este nefãcutã de mânã, dar cea pe care o pomenim astãzi este cea pe care însãsi Maica Domnului a fãcut-o. Este firesc sã ne între-bãm: „Si-a fãcut Maica Domnului si o icoanã prin cuvânt?" Rãspunsul îl gãsim în Sfânta Evanghelie de la Luca, unde se spune cã preasfânta Fecioarã Maria, când a auzit cinstirea adusã ei de cãtre îngerul binevestitor si când i s-a vestit cã este aleasã sã-L nascã pe Fiul lui Dumnezeu fãcut om, a zis: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de bãrbat?" (Luca 1, 34). Prin cuvintele acestea, Maica Domnului si-a arãtat viata ei superioarã, si-a arãtat curãtia ei sufleteascã si trupeascã, nu numai în întelesul cã n-a avut nici un fel de legãturã cu vreun bãrbat, ci mai ales în întelesul cã nici nu s-a gândit la asa ceva: "de vreme ce eu nu stiu de bãrbat". Îngerul binevestitor i-a spus cum va fi aceasta si atunci Fecioara Maria a zis: "Iatã roaba Domnului. fie mie dupã cuvântul tãu!". Este tot o alcãtuire a icoanei: "Nu stiu de bãrbat" si "Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul tãu". Supunerea aceasta fatã de voia lui Dumnezeu este cuprinsã în icoana pe care si-a fãcut-o Maica Domnului siesi.

Mai cunoastem un cuvânt al Maicii Domnului, cel de la Nunta din Cana Galileii, unde s-a arãtat binevoitoare fatã de cei care nu mai aveau vin si mijlocitoare pentru ei la Domnul nostru Iisus Hristos. Si aceasta face parte din icoana Maicii Domnului cea nefãcutã de mânã, dar fãcutã din cuvânt, din întelegere. Si a mai zis ceva Maica Domnului, împlinindu-si icoana: "Faceti orice vã va spune" (Ioan 2, 5). Este singurul cuvânt adresat oamenilor de Maica Domnului, cuvânt care îndreaptã gândurile oamenilor cãtre Domnul Hristos si aratã smerenia Maicii Domnului.

Mai departe, tot din icoana cea nefãcutã de mânã omeneascã a Maicii Domnului, este ceea ce numim noi „cântarea Maicii Domnului". Sunt cuvintele de preamãrire a lui Dumnezeu spuse în casa Sfintei Elisabeta de cãtre Maica Domnului: "Mãreste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, cã a cãutat spre smerenia roabei Sale. Cã, iatã, de acum mã vor ferici toate neamurile. Cã mi-a fãcut mie mãrire Cel Puternic si sfânt numele Lui. Si mila lui în neam si în neam spre cei ce se tem de El" (Luca 1, 46-50). Si în aceste cuvinte o vedem pe Maica Domnului în legãturã cu Dumnezeu, preamãritoare de Dumnezeu si cu smerenie în fata lui Dumnezeu.

Aceasta este icoana fãcutã de Maica Domnului însãsi, prin cuvintele care ne-au rãmas în Sfânta Evanghelie.

Mai este o icoanã nefãcutã de mânã omeneascã, fãcutã din cuvinte: icoana pe care i-a fãcut-o îngerul binevestitor si icoana pe care i-a fãcut-o Duhul Sfânt prin Sfânta Elisabeta. La Bunavestire, îngerul binevestitor s-a prezentat în fata Fecioarei Maria si a zis: "Bucurã-te, ceea ce esti plinã de har, Domnul este cu tine. Binecuvântatã esti tu între femei" (Luca 1, 28). Cuvintele acestea ne-o prezintã pe Maica Domnului cinstitã de înger, cinstitã si de Dumnezeu, Care l-a trimis pe înger. Si a mai zis îngerul: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Este vorba de Sfânta Treime, care si-a gãsit locas în Maica Domnului. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, puterea Celui Preaînalt te va umbri – Tatãl ceresc te va umbri – si Sfântul care se va naste din tine – Domnul Hristos –, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Asa cã, în icoana nefãcutã de mânã omeneascã, dar fãcutã de îngerul binevestitor, Maica Domnului este sub puterea Duhului Sfânt, sub puterea Tatãlui ceresc si sub ocrotirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Icoana aceasta fãcutã de înger este completatã – si tot nefãcutã de mânã rãmâne – prin Duhul Sfânt, Care i-a insuflat Sfântei Elisabeta cuvintele: "Binecuvântatã esti tu între femei" spuse si de îngerul binevestitor, dupã care Elisabeta a adãugat "si binecuvântat este rodul pântecelui tãu. Si de unde mie aceas-ta, ca sã vinã la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42-43).

Iatã trei icoane nefãcute de mânã omeneascã: una, fãcutã de sfânta noastrã Bisericã - "Pe preasfânta, curata, preabinecu-vântata, mãrita, Stãpâna noastrã, de Dumnezeu Nãscãtoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sã o pomenim"; una fãcu-tã de îngerul binevestitor - "Bucurã-te, ceea ce esti plinã de har, Domnul este cu tine. Binecuvântatã esti tu între femei.", "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema" si una fãcutã de Duhul Sfânt prin Sfânta Elisabeta – "Binecuvântatã esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tãu. Si de unde mie aceasta, ca sã vinã la mine Maica Domnului meu?".

Sã ne cercetãm pe noi însine cât ne gândim si cum ne gândim la Maica Domnului; dacã avem în vedere aceste trei icoane nefãcute de mânã omeneascã, sau ne dorim numai sã vedem vreo copie sau chiar icoana originalã datând din 1863, pe care o pomenim astãzi si care e nefãcutã de mânã omeneascã.

Dumnezeu sã ne ajute sã ne luminãm mintea cu lumina cunostintei de Dumnezeu si sã ne cercetãm pe noi însine si în aceastã laturã a vietii noastre, în privinta cinstirii pe care i-o aducem sau nu i-o aducem Maicii Domnului.