Astãzi este ziua de pomenire a unui fericit cu numele "Fericit". Este ziua de pomenire a Sfântului Macarie. "Macarie" în limba greacã înseamnã "Fericit". Sfântul Macarie a fost fericit în aceastã viatã slujind lui Dumnezeu, si este fericit în viata de dincolo, ca unul care este la Dumnezeu. Îl cinstim ca pe cineva primit de Dumnezeu, fericit de Dumnezeu, fericit prin Dumnezeu.

Când pomenim un fericit cu nume de "Fericit", este firesc sã ne întrebãm cum am putea fi si noi fericiti. Dacã am sluji Mântuitorului nostru Iisus Hristos împlinind cele pentru care Domnul Hristos îi fericeste pe oameni, am putea sã fim fericiti si sã avem nume de fericiti.

Cele nouã fericiri cuprinse în Sfânta Evanghelie de la Matei, Capitolul V, pe care le auzim la fiecare Sfântã Liturghie, sunt un urcus spre bucurie, un urcus spre fericire:

"Fericiti cei sãraci cu duhul". Pentru smerenia lor, pentru lipsa lor de îndestulare, în întelesul cã nu se multumesc cu putin, ci vor totdeauna sã facã mai mult si mai mult, Domnul Hristos îi fericeste si le spune cã "a lor va fi împãrãtia cerurilor".

Îi fericeste Domnul nostru Iisus Hristos pe "cei ce plâng", ca pe unii care vor fi mângâiati. Domnul Hristos nu vrea sã fim în plângere, ci vrea sã fim în bucurie: "Bucurati-vã si vã veseliti, cã plata voastrã multã este în ceruri" – a zis El dupã cele nouã fericiri, fãgãduind fericirea din mângâiere celor care au întristare în lumea aceasta.

Îi fericeste Domnul Hristos pe cei blânzi, spunându-le cã ei "vor mosteni pãmântul"; dacã Domnul Hristos îi fericeste pe "cei blânzi", înseamnã cã toti trebuie sã ne strãduim sã fim blânzi.

Îi fericeste Domnul Hristos pe "cei ce flãmânzesc si însetoseazã de dreptate", adicã pe cei care simt trebuinta de a fi drepti, pe cei care cautã toatã dreptatea („Sã împlinim toatã dreptatea" (Matei 3, 15) cum a zis Domnul Hristos la botezul Sãu). Dreptatea aceasta trebuie sã fie o necesitate a sufletului omenesc; dacã nu este o necesitate, înseamnã cã nici nu o cãutãm.

Fericiti sunt cei milostivi, cã „aceia se vor milui". Îi fericeste Domnul Hristos pe cei blânzi, pe cei milostivi, pe cei binevoitori, pe cei întelegãtori cu lipsurile oamenilor, pe cei care adaugã ceva celor ce nu au (existã si o milostivire sufleteascã si, dacã nu o ai, nu ai nici lucruri de dat).

Îi fericeste Domnul Hristos pe „cei curati cu inima, cã aceia vor vedea pe Dumnezeu". Grija noastrã, ca unii care vrem sã-L vedem pe Dumnezeu, este aceea de a ne curãti inima, de a înlãtura din inima noastrã toate lucrurile pe care nu le binecuvi-teazã Dumnezeu.

Îi fericeste Domnul Hristos pe „fãcãtorii de pace", care se vor chema „fiii lui Dumnezeu"; asadar si noi trebuie sã fim doritori de a înmulti binele, de a înmulti pacea între oameni.

Îi fericeste Domnul Hristos pe cei „prigoniti pentru drep-tate", adicã pe cei care sunt statornici în dreptate, care se silesc pentru dreptate si atunci când au împotriviri, care nu cautã dreptatea cu comoditate, ci cautã dreptatea cu silintã („Împãrãtia lui Dumnezeu se ia cu nãvalã" - Matei 11, 12).

Îi fericeste Domnul Hristos pe cei care, statornici fiind în bine, pot suporta sã fie batjocoriti de oameni fãrã a se clinti din bine, pot sã sufere orice cuvânt rãu (minciunã, neadevãr) spus împotriva lor. Pe acestia Domnul Hristos îi îndeamnã la bucurie: „Bucurati-vã si vã veseliti, cã plata voastrã multã este în ceruri". Este sigur cã Sfântul Macarie, cel cu nume de „Fericit", a fost lucrãtorul acestor bunuri sufletesti care aduc fericirea.

L-a fericit Domnul Hristos pe Apostolul Toma, care a vrut sã se încredinteze de Învierea Mântuitorului, Care a spus cu prilejul acesta: „Fericiti sunt cei ce n-au vãzut si au crezut" (Ioan 20, 29). Deci sunt fericiti cei ce cred, pentru cã dacã nu crezi, nu te silesti prin credintã pentru cele pe care le aduce credinta.

L-a fericit Domnul Hristos pe Sfântul Apostol Petru, care a fãcut mãrturisirea: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16), dupã care Domnul Hristos a zis: „Fericit esti Simone, cã nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatãl Meu, Cel din ceruri". Dumnezeu Însusi i-a descoperit adevãrul cã Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu!

A fericit Domnul Hristos pe ucenicii Sãi, pe ascultãtorii Sãi, când a zis: „Fericiti sunt ochii vostri cã vãd si urechile voastre cã aud. Cãci adevãrat grãiesc vouã cã multi prooroci si drepti au dorit sã vadã cele ce priviti voi, si n-au vãzut, si sã audã cele ce auziti voi, si n-au auzit" (Matei 13, 16-17).

A fericit Domnul Hristos pe Maica Sa preasfântã si pe cei care cunosc cuvântul Evangheliei si se silesc pentru pãzirea lui: când o femeie a ridicat glasul din popor si a zis „Fericit este pântecele care Te-a purtat si fericiti sunt sânii pe care i-ai supt", Domnul Hristos a rãspuns „adevãrat", deci a fericit pe Maica Domnului, si a adãugat: „Fericiti sunt si cei ce ascultã cuvântul lui Dumnezeu si-l pãzesc" (Luca 11, 28).

Si, în sfârsit, a mai avut Domnul Hristos un cuvânt rãmas în Sfânta Evanghelie: „Fericit este acela care nu se va sminti întru Mine" (Matei 11, 6) adicã acela care are siguranta adevãrului cã Domnul Hristos este Mântuitorul nostru.
 

Pe toate acestea sigur le-a împlinit Sfântul Macarie, cel cu nume de „Fericit", si de aceea este fericit.

Cred cã vã mai aduceti aminte cã v-am spus eu o cale spre fericire; anume, o cale care începe cu credinta în Dumnezeu: cel care vrea sã fie fericit trebuie neapãrat sã fie credincios, pentru cã fericirea o dã Dumnezeu. Am zis cã în limba greacã „credincios în Dumnezeu" se numeste „Teopist". Cine are credintã în Dumnezeu, se sileste sã împlineascã voia lui Dumnezeu, se supune lui Dumnezeu si devine „rob al lui Dumnezeu", adicã „Teodul". Cel care împlineste poruncile lui Dumnezeu, pe mãsurã ce le împlineste, Îl cunoaste pe Dumnezeu si devine „Teognost". Cine-L cunoaste pe Dumnezeu, acela Îl iubeste pe Dumnezeu pe mãsura cunoasterii Lui, si devine „Teofil". Si cine este „iubitor de Dumnezeu", pentru cã aceasta înseamnã „Teofil", sigur este fericit, pentru cã iubirea aduce totdeauna fericire. Si acela este „Macarie".

Pentru cã astãzi este pomenit Sfântul Macarie, pe lângã cele ce vi le-am spus, vreau sã mai adaug si faptul cã în alcãtuirea numitã tropar avem prilejul sã vorbim cu Sfântul Macarie si sã zicem: „Locuitor pustiului si înger în trup si de minuni fãcãtor te-ai arãtat, de Dumnezeu purtãtorule pãrintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea, cu rugãciunea, cerestile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce aleargã la tine cu credintã. Mãrire Celui ce ti-a dat tie putere, mãrire Celui ce te-a încununat pe tine, mãrire Celui ce lucreazã prin tine, tuturor, tãmãduiri".

Vorbim cu Sfântul Macarie si spunem despre el cã este locuitor pustiului. Noi nu suntem în pustiu, dar putem sã fim într-un pustiu gândit. Sfântul Andrei al Cezareei spune, în Comentariul la Apocalipsa, cã „unii se retrag în pustia simtitã, altii se retrag în pustia gânditã, iar altii sunt vitejii care se prezintã cu credinta lor oriunde si oricând". Sfântul Macarie a fost în pustia simtitã, a fost locuitor al pustiului. Zicem despre el mai departe cã este „înger în trup", adicã purtând trup, a trãit în lumea aceasta ca un înger: cu gândul la Dumnezeu, slãvindu-L pe Dumnezeu.

Sfântul Macarie a avut si puterea de vindecãtor, a fost si „de minuni fãcãtor"; acestea le-a primit de la Dumnezeu prin post, prin priveghere si prin rugãciune: „Cu postul, cu priveghe-rea si cu rugãciunea, cerestile daruri luând". A primit daruri de la Dumnezeu si de aceea a vindecat pe cei bolnavi, a vindecat sufletele celor ce aleargã la Dumnezeu. Pentru toate acestea aducem mãrire lui Dumnezeu si zicem: „Mãrire Celui ce ti-a dat tie putere (pentru cã nu din putere omeneascã a avut el darul acesta), mãrire Celui ce te-a încununat pe tine (Dumnezeu l-a încununat pe Sfântul Macarie pentru viata lui cinstitã), mãrire Celui ce lucreazã prin tine, tuturor, tãmãduiri" (pe sfinti îi cinstim întotdeauna în legãturã cu Dumnezeu).

Sã-I dãm slavã lui Dumnezeu pentru toate aceste rânduieli de slujbã, pentru toate gândurile sfinte, pentru tot ce ne poate îndruma spre bine si sã avem încredintarea cã având în ajutor astfel de oameni fericiti, putem ajunge si noi la liniste sufleteas-cã. Linistea sufleteascã este cel dintâi semn al faptului cã suntem în legãturã cu Dumnezeu, cã suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu sã ne ajute, prin rugãciunile Sfântului Macarie, sã fim si noi fericiti!