Nicolae Steinhardt

365 de întrebări incomode

(adresate de Zaharia Sângiorzan)

3. O definiţie a poeziei de totdeauna

E simplu, aplicăm definiţia dată de Mircea Eliade culturii: contactul permanent cu misterele.

4. Satul românesc

Mai păstrează unele valori, deşi se prezintă şi el grav contaminat şi corupt.

Dovadă această declaraţie a unei bătrâne maramureşene, la Şurdeşti, lângă biserică. Era întrebată de un grup de vizitatori străini – prin tălmaci – cum trăieşte, dacă nu duce lipsă de cele necesare traiului. Răspunde venerabila săteancă aşa: cu ce câştigăm, cu ce ni se dă, cu ce furăm, cu ce ne pică, ne descurcăm.

Teribil răspuns, care arată cât de jos am cuborât, în cât de adânci straturi a pătruns spiritul şmecheresc.

26. Etic şi estetic

38. Mihail Sadoveanu

Să vă relatez trei scene autentice:

62. Modele pentru tineri

Noica, desigur. Şi, dintre bătrâni, Anton Dumitriu (deşi a făcut prostii gogonate, dar prostii, nu neruşinări). Apoi, cred, Eugen Simion şi Eugen Ionescu, neapărat: inteligenţă şi caracter! (din prea-plin). Vintilă Horia, cel din Spania. Virgil Nemoianu, de la Washington. Şi desigur, alţii, nu-i ştiu pe toţi.

69. Orgoliul din umilinţă

Să vă citez fraza (ultra nostimă) a unui episcop francez: “En fait d’humilité, je défie n’importe qui!”

Lăsând gluma la o parte: desigur există primejdia naşterii orgoliului din umilinţă; desigur. Noica îmi zicea: fă şi tu ca monahii care în post îşi puneau o picătură de ulei în cartofi sau varză. Ca să nu se trufească, ca să se smerească, să-şi dea “ticăloşia” în vileag

Astfel de “cedări” sunt salutare, profilactice.

72. Ideea faţă de mit

Să luăm un exemplu culinar. Ideea este reţeta. Mitul este torta încă nescoasă din cuptor. Opera de artă e torta garnisită şi frumos aşezată pe farfurie.

82. Morala iezuiţilor

Eu nu sunt un adversar al iezuiţilor. În polemica lor cu janseniştii, sunt întru totul de partea lor. Cazuistica a fost o lucrare liberală şi generoasă. O condamnă numai cei care nu-s informaţi. Dostoievski, cred, nu pe ei i-a avut în vedere, ci spiritul totalitar în sine – şi inchiziţia, născocire a dominicanilor, nu a iezuiţilor! Să nu uităm că în cazul Galilei, iezuiţii sunt cei care i-au luat apărarea şi au propus o foarte judicioasă soluţie a ipotezelor ştiinţifice.

92. Două principii pentru artist

Nu există fireşte reţete care să stea la îndemâna artistului, însă există două principii sine quibus non:

93. Suferinţa

Numai aşa este suferinţa adevărată şi autentică: dacă e deznădăjduită şi inexplicabilă, absolut de neînţeles.

96. Trăim azi sub teroarea mediocrităţii?

Da, da, da, de trei ori da. Nu teroarea KGB, nu teroarea poliţienească, nu, ci dubla teroare: a preţului de cost şi a neiertătoarei, vigilentei, neobositei mediocrităţi. Mediocrii au alcătuit liga lor de neînvins al cărei scop e să bareze drumul oricărui cât de mic talent. Ăsta e “tăvălugul”, de care s-a tot vorbit în occident.

115. Prăbuşirea valorilor morale ale ţăranului român

Din câte văd la Rohia şi în Maramureş, din stilul de viaţă a rămas destul de mult. Dar valorile morale sunt prăbuşite. Şmecheria şi aici îşi întinde acum stăpânirea. Morala a fost înlocuită cu: “descurcă-te!” Iată noua lege: descurcă-te! O fi stângismul boala copilăriei comunismului. O fi imperialismul faza finală a burgheziei. Un lucru e cert! că faza finală a marxismului e şmecheria generalizată.

125. Cele şapte păcate capitale

Mai adaug o a opta: dragostea cu sila

137. Ideile au un destin sau o vârstăistorică?

Răspunde Musil: ideile trăiesc atâta vreme cât se crede în ele, câtă vreme de bucură de credit. Apoi pier, dau faliment ca şi băncile care şi-au pierdut creditul.

Totul e credinţă. Ideile au aşadar şi ele viaţă, viaţă limitată, vârstă moarte.

Spengler şi Toynbee au expus problema pe larg.

Eu unul cred că aceasta chiar este adevărata istorie: evoluţia ideilor. Nu cred că ideile sunt un produs al materiei şi economiei, ci, dimpotrivă, ordinea socială şi economică este o consecinţă a ideologiei.

186. Capodopere din literatura religioasă românească

Mă repet: Ortodoxie şi românism de Dumitru Stăniloae, O fotografie veche de 14 ani [Eliade], Potirul lui Crainic, câţiva Psalmi ai lui Arghezi, De la noi la Cladova. Să nu-i dispreţuim pe Lascarov-Moldoveanu, pe Stere Diamandi. Popa Tanda e o mică izbândă a literaturii religioase. Cruciada copiilor a lui Blaga şi Anno Domini de Ion Marin Sadoveanu sunt piese religioase. Religioase sunt: Moartea lui Fulger şi Creanga de aur.

În închisoare s-au scris multe şi frumoase poezii religioase – unele de o mare frumuseţe (Crainic, Gyr, Mandinescu…)…