| [ drumul
sufletului dupa moarte ] |
 |
|
|
DUMNEZEU ESTE TOTUL ÎNTRU TOATE SI ÎNTRU NIMENI, NIMIC
M-am pomenit astă vară cu un grup de teologi catolici de prin Franta. Si
discutând noi asa, m-au întrebat despre treptele rugăciunii si despre energiile
necreate ale Duhului Sfânt.
După ce le-am vorbit de treptele rugăciunii, am trecut la energiile necreate.
Si m-au întrebat:
- În ce constă, părinte, energiile necreate?
- Fiti atenti! După Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin: "Dumnezeu este
totul întru toate si întru nimenea nimic".
- Cum este asta, părinte?
- De acum gânditi-vă voi.
- Ori este totul întru toate, ori în nimeni nu-i nimic. Că dacă în nimeni
nu-i nimic, cum este totul întru toate?
- Atâtia teologi ati venit la mos Costache. Cine v-a adus aici? Arătati-mi
voi de aici drumul si cum este totul întru toate si întru nimenea nimic? Sunteti
atâtia teologi! Un prost aruncă o piatră într-o baltă, si nu pot s-o scoată
o mie de destepti. Voi s-o scoateti... Nu s-au priceput.
Si le-am dat a doua temă pentru a deschide usa discutiei, cu teologia energiilor
necreate. "Dumne-zeu din toate tuturor se cunoaste si din nimic nimă-nui".
- Si asta-i încuiată din amândouă părtile! au zis ei.
- Treaba voastră, dacă vreti să discutăm lucruri asa de înalte!
Au stat si s-au gândit:
- Cum vine asta, măi? "Tuturor din toate se cunoaste si din nimic nimănui"
si iarăsi: "Dumnezeu este totul întru toate si în nimeni nu-i nimic".
Se uitau unul la altul.
- Măi fratilor, eu nu stiu carte. Vorbesc si eu ce stiu. Mie mi-a dat mila
lui Dumnezeu memorie, să tin minte prin câte cărti am trecut. Dar, fiindcă
ati venit atâtia teologi, ce să vă fac? Cu două doctorate, cu trei, mămucută,
ce era aici!
De abia acum v-am dat cheia. Să descuiem cuvântul. V-am spus că "Dumnezeu
este totul întru toate si în nimeni nu-i nimic". Hai să pornim de aici.
Aici este o taină mare. Care?
Trebuia să le explic cum, pentru că lor li-i ciudă că n-au energiile
necreate ale Duhului Sfânt. Că a fost discutia cea mare cu Varlaam si Achindin,
în secolul XIV, cu problema isihastă, pentru că nu se pot descurca în cele
mai grele probleme ale teologiei fără acestea.
Uite cum este: În lumea minerală, adică lu-mea care n-are viată ca: soarele,
luna, stelele, pă-mântul, pietrele si tot ce există ca lume minerală,
Dumnezeu este totul întru toate ca si Creator, că El le-a făcut cu una din
energiile Sale, cu puterea Sa cea atotlucrătoare, si întru nimenea nimic după
fiintă, că de fiinta Lui nu se atinge lumea minerală.
Toate le-a creat prin cuvânt: El a zis si s-au făcut; El a poruncit si s-au
zidit. Dar nu se atinge de fiinta Lui, puterea Sa cea creatoare. Asa-i totul
întru toate ca si Creator al lumii văzute si nesimtitoare, si întru nimenea
nimic după fiintă. De fiinta Lui nici heruvimii nu se ating, nici serafimii.
Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibilă mintilor rationale din cer si de pe
pământ.
În lumea vegetală, adică tot ce-i verde sub cer: păduri, codri, munti,
dumbrăvi, câmpii, văi, dealuri, grădini, recolte; tot, tot, tot ce este,
care creste si scade si înverzeste, Dumnezeu este totul întru toate ca dătător
de suflete fără de simtiri, viată a firii, si întru nimenea nimic după
fiintă.
- Asta cum este?
- Iată cum este: Copacul care îl vezi că creste, iarba, florile si toate
plantele, toate cresc si scad, deci au viată, dar au suflete fără de simtiri.
Cum fără de simtiri? Eu iau toporul si tai copacul. Îl doare? Nu-l doare,
că n-are suflet cu simtire. Eu iau o coasă si cosesc iarba de aici. O doare?
N-o doare. Dar are viată? Are, căci creste si scade. Ele au suflete fără
de simtiri, sau viata firii, cu o numesc Sfintii Părinti. Toate câte cresc
si scad au viata firii, dar suflete fără de simtiri, că nu au durere.
Deci Dumnezeu, în lumea vegetală, este dătă-tor de suflete fără de
simtiri, cu energia puterii Sale cea atotlucrătoare, dar nu se atinge de fiinta
Lui nimic, că întru nimenea nu-i nimic după fiintă.
În lumea animalelor, tot ce-i dobitoc, adică animal sau fiare din pădure,
târâtoare, serpi, toti pestii din apă, toate păsările cerului, toate albinele,
mustele, tântarii si furnicile, tot ce există viu sub cer, Dumnezeu este Atotcreator
al lor si le-a dat suflete cu simtiri, dar fără de minte.
Le-a dat Dumnezeu suflete cu simtiri, că un miel dacă îl tai, îl doare,
un vitel sau o pasăre si toate fiarele din lume, toate târâtoarele si toti
pestii au viată, au suflete cu simtiri, dar fără de minte.
Atunci a făcut comentar unul bătrân:
- Aici parcă ar fi ceva de vorbit.
- Da. Vorbiti, că de aceea ati venit aici!
- Ati spus dobitoacele, păsările, toate vietuitoa-rele din apă, din aer
si de pe uscat au suflete cu simtiri, dar fără de minte. Dar Isaia zice
asa: Cunoscut-a boul pe cel ce l-a dobândit pe el si asinul ieslea domnului
său, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. Si apoi si papagalul, când vorbesti,
vorbeste după tine; câinele este foarte destept, iar calul are o inteligentă
nemaiîntâlnită. Si iarăsi zice Scriptura: Cunoscut-a rândunica si turturica
vremea ei sub soare - când să plece si când să vină -, iar Israel nu M-a
cunoscut pe Mine.
- Si ce zici cu asta?
- Vezi? Aici ar da de înteles că au si ele un fel de minte: câinele, papagalul,
calul, delfinul, turturica si rândunica si boul si asinul si celelalte târâtoare.
- Dacă ziceti aceasta, huliti pe Dumnezeu si vă împotriviti Duhului Sfânt!
Se uitau toti unii la altii.
- Când auzim pe Duhul Sfânt că ne spune clar: Si omul în cinste fiind, n-a
priceput. Alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte... Si dacă
Duhul Sfânt spune că sunt fără de minte, de unde spui dumneata că au
minte? Cui te împotrivesti? Mie? Dumnezeu a spus că dobitoacele n-au minte.
- Dar ce au, părinte?
- Stai că-ti spun ce au! Sfântul Efrem Sirul, când vorbeste de cele zece puteri
ale omului - cinci în partea văzută, cele cinci simtiri: văzul, auzul,
mirosul, gustul si pipăitul, de care se serveste trupul, si cinci puteri nevăzute
ale sufletului: mintea, gândul care izvorăste din minte, ca raza din soare,
cugeta-rea, alegerea si hotărârea -, vorbeste si de a unsprezecea putere a
omului, care este instinctul sau priceperea firească.
Această putere, a unsprezecea, care nu face parte din minte, ci din instinct,
a dat-o Dumnezeu la toate vietuitoarele de sub cer si din ape, si din aer si
de pe pământ, ca să-si întretină viata, să se păzească de dusmanii
lor, să stie la ce vreme să vină si să plece.
Aceasta-i pricepere firească. Si calul si câinele si papagalul si măgarul
si boul si oricare vezi că au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea
putere a mintii omului: priceperea firească sau instinctul, prin care ele
stiu să-si apere viata, cunosc pe stăpânii lor, stiu să se păzească
de primejdii, stiu să se hrănească, stiu să se ferească. Aceasta le-a
dat Dumnezeu si lor pentru viata de aici, dar nu-i minte, este pricepere firească.
Dacă vom zice că-i minte, cădem în cealaltă extremă, împotriva Duhului
Sfânt.
Le-am arătat acestea după Sfintii Părinti. Deci acestea toate au suflete
cu simtiri, au instinct, price-pere firească, dar nu au minte, si de aceea
nici nu se ating de fiinta lui Dumnezeu. Dumnezeu este totul întru toate ca
dătător de suflete cu simtiri, însă fără de minte, dar în nimeni nu-i
nimic, că de fiinta Lui nu se atinge.
Apoi am trecut la om. Când am ajuns la om, am vorbit cele trei cuvinte ale Marelui
Vasile din Hexaimeron, despre facerea omului.
Omul este sâmburele universului. În om sunt adunate cele patru lumi: lumea minerală,
lumea vegetală, lumea duhurilor si, mai presus de lumea duhurilor, icoana
Sfintei Treimi, dumnezeirea.
Dumnezeu este totul întru toate în om, si în nimeni nu-i nimic, la fel ca si
în celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointă,
are imaginatie, are mânie, are poftă, are alegere, are discernământ, are
hotărâre, are voie liberă. Toate puterile pe care le arată Sfântul Ioan
Damaschin în Dogmatică.
Da. Dumnezeu este totul întru toate si în om, dar nimic nu este în om din fiinta
lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după fiintă ca Hristos, ci după
dar. Are darul punerii de fii în baia nasterii de a doua si a înnoirii Duhului
Sfânt. Prin botez am căpătat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii
lui Dumnezeu după dar.
Omului i-a dat suflet cu simtiri, i-a dat si pricepere, i-a dat si minte si
l-a făcut si dumnezeu, dar nu după fiintă, ci după dar, căci spune
la psalmi: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt (89, 6).
Si Apostolul Pavel zice: Ati luat darul punerii de fii si al înfierii în baia
nasterii de-a doua si al înnoirii Duhului Sfânt în Botez.
Deci omul se împărtăseste si de minte si de pricepere si de cele zece puteri
si de viată si de toate. Dar de fiinta lui Dumnezeu nu se atinge, că este
fiul lui Dumnezeu după dar, nu după fiintă. Si asa, în felul acesta, si
în lumea oamenilor, a întregilor popoare, Dumnezeu este totul întru toate ca
dătător de suflete cu simtiri, dătător de minte, de imaginatie, de memorie,
de toate puterile sufletului, dar în nimenea nimic, după fiintă. Că de
fiinta lui nu se ating nici heruvimii.
Băteau toti din palme! Era o răpăială aici! Mă chiorau cu bliturile
acelea!
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
DESPRE
APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN
DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA
DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI,
NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE
DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA
LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3
SFATUL DRACILOR
DESPRE MOARTE
DESPRE
FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
SFATURI DUHOVNICESTI
Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa
1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile
preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata
de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15. Prozelitismul
sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti
Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa
Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)
Parintele Arsenie Papacioc
 |
Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3
- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie
- Convorbiri duhovnicesti I (NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)
Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie
