| [ drumul
sufletului dupa moarte ] |
 |
|
|
DESPRE MOARTE
Cine poate să fie sigur că vom ajunge până mâine sau peste un ceas? De aceea, pentru că viața noastră este nesigură pe pământ și toate se opresc la mormânt, în cele ce urmează vom vorbi despre două lucruri: despre moarte și conștiință.
Mai întâi, după dreptate, să vorbim despre moarte. Porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, după greșeala protopărinților noștri, a fost aceasta: Cu moarte veți muri. Și, într-adevăr, după călcarea poruncii, două morți au venit asupra neamului omenesc. Adam, după 930 de ani, și Eva, după 950 de ani, au primit moartea trupească, iar moartea duhovnicească a fost lungă de 5508 ani, până la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru.
Dar oare din care pricină, Adam, a numit-o pe Eva, adică "viață", deși se cuvenea s-o numească moarte, că prin ea a venit moartea în lume? Așa era cu dreptate. Dar în loc s-o numească moarte, o numește viață, că zice: Și a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tâlcuiește viață.
Deci cum prin Eva vine moartea și Adam o numește viață? Care-i pricina? Care-i taina dezlegării aici? Iată care! Să auzim ce spune Sfântul Grigore de Nissa: "Pentru două pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adică viață. Mai întâi pentru că ea trebuia să fie maica tuturor celor vii după trup, că ea a născut primul copil, pe Cain, și a adus în viață prima ființă omenească. A doua, că prin Eva cea tainică, prin strănepoata Evei cea dintâi, adică prin Preasfânta, Preacurata Născatoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, avea să vină în lume viața, adică Hristos.
Iată pentru care pricină Adam, fiind prooroc și făptura cea dintâi a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei să i se pună numele acesta, pentru aceste două pricini. Mai întâi, că va fi maica tuturor celor vii, cum arată Scriptura - deci o tâlcuire o avem în Scriptură și una în Tradiție, de la Sfinții Părinti - iar a doua, că deși moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui să vină la plinirea vremii și viața.
A luat satana în Rai trei lucruri, pentru a dărâma neamul omenesc: femeia, lemnul și neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos - tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul și ascultarea. Cu cele împotrivă, pe cele împotrivă le-a surpat.
Cu ascultarea lui Hristos de Părintele ceresc, până la moarte și cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam și a noastră; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venită prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii și a oțetului; și prin Preasfânta, Preacurata Fecioară Maria, Eva cea tainică, s-a vindecat păcatul Evei și moartea care a venit în lume.
Dar cuvântul nostru privește în altă parte. Au trecut de la Adam până la potop 2642 de ani. În acest timp n-a scăzut din viața omului nimic.
A trăit Adam 930 de ani și Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trăit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc și plăcut lui Dumnezeu din neamul său, a avut mare grijă să păzească în toată vremea lui, de când s-a născut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strămoșul lui.
Cele mai scumpe moaște din lume le păstra el și până la dânsul le-au păstrat alți patriarhi mai vechi decât dânsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al șaselea. Și le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieșită din mâna lui Dumnezeu - oasele lui Adam.
Noe, când era de 500 de ani, ați auzit Scriptura, s-a căsătorit și 100 de ani trăind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham și Iafet. Și când era Noe de 600 de ani a început potopul și a ținut un an de zile furia potopului.
A plouat numai 40 de zile și 40 de nopti, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru că ai auzit ce spune la Facere: "Iar din luna a zecea până în luna a șasea au scăzut apele, trei luni de zile, și de-abia au început să se vadă vârfurile munților celor mai mari din lume".
Să fi fost atunci cu corabia lângă Noe, să vezi de-abia în toată România vârful Ceahlăului sau al Negoiului, sau Moldoveanul, sau vârful Ineului din Maramureș, sau dacă erai în Asia, vârful Himalaia sau alți munți. Abia se zăreau atunci numai vârfurile munților, iar vuietul apelor și tulburarea văzduhului nu încetase.
Din luna a șaptea până în luna a patra mai scăzând apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Când a ieșit Noe din corabie, lângă Munții Ararat, azi în Armenia, pustiu era pământul, plin de mâl, plin de furia și urgia lui Dumnezeu, că se înecase tot ce era viu, afară de cei ce erau în pântecele corabiei. Au ieșit în câmpia Senar și au adus jertfă lui Dumnezeu.
Apoi s-a arătat curcubeul, după cum știți, semn de legătură veșnică între om și Dumnezeu, că nu va mai fi potop cu apă. Și au ieșit fiii lui Noe - Sim, Ham și Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, că Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa.
Dar a avut grijă mare Noe, când a despărțit pe fiii săi, că au plecat fiecare în altă direcție, după ce s-au înmulțit, să le dea un mare odor neprețuit pe care îl purtase în corabie și a avut grijă mai mult decât de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, așa cum l-a făcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. Și le-a zis Noe: "Dragii mei, pământul este înaintea voastră; de acum creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul, că așa a zis Dumnezeu"; că a doua oară a binecuvântat pe om cu același cuvânt dintâi, cum este scris în Biblie.
"Eu nu vă dau aur, eu nu vă dau argint, eu nu vă dau pietre scumpe. Acestea le veți găsi voi pe pământ și prin munți și oriunde. Vă dau un lucru mai scump decât toate: vă dau trupul protopărintelui nostru Adam, primul om din lume".
Și le-a împărțit lor oasele lui Adam. Capul l-a dat lui
Sim, în Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, înspre Europa, iar picioarele le-a
dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au întrebat:
- Dar ce ne folosesc nouă acestea așa de mult?
- Mare folos veți lua de câte ori veți privi la dânsele!
- Care folos?
- Când veți vedea capul lui Adam, vă veți aduce aminte că sufletul lui este
în chinurile iadului, pentru că a greșit lui Dumnezeu și vă veți trezi și veți
zice: "Doamne, ferește! Să nu ajungem ca strămoșul nostru! Să nu mâniem pe făcătorul
nostru, că iată, oasele lui Adam sunt aici și sufletul lui se chinuiește în
muncile iadului pentru că a călcat porunca lui Dumnezeu".
Iată filosofia cea mai înaltă pe care a dat-o Noe feciorilor săi: să nu uite că vor muri. Să vadă oasele lui Adam și să-și aducă aminte că și ei sunt praf și cenușă și îndată după moarte urmează judecata și vai de acela care calcă porunca lui Dumnezeu.
Cea mai înaltă filosofie de sub cer este cugetarea
la moarte. Marele Vasile a fost întrebat de marele filosof din Alexandria,
Eubul:
- Spune-mi mie, o, minunatule! - că făcuseră școala împreună la Atena, pe vremea
aceea fiind și la Alexandria mare cetate de cultură creștină și păgână - spune-ne
nouă, o, minunatule, care este cea mai înaltă filosofie a creștinului?
Si a zis marele Vasile:
- Cea mai înaltă filosofie de sub cer este să avem de-a pururea moartea înaintea
ochilor noștri.
Pentru că strămoșii noștri, atâta vreme cât au avut moartea în față, n-au greșit. De câte ori în Rai, le dădea satana în minte: "Ia, duceți-vă la pom și mâncați!" Căci era frumos la vedere și bun la gust rodul ce l-a omorât. Dar când s-a apropiat Adam zicea: "Nu mă duc". Dar de ce? "A spus Dumnezeu că în ziua când voi mânca din pomul acesta, cu moarte voi muri". Și de frica morții nu se apuca să mănânce.
Văzând satana că sunt înarmați strămoșii noștri cu această armă puternică, adică cugetarea morții, de către Făcătorul lor, ce-a gândit întâi? Să le smulgă din minte moartea. S-a băgat în șarpe, cum zice marele Vasile, că în Rai vorbeau toate animalele și șarpele avea picioare înalte, nu mergea târâș.
După ce l-a amăgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat să se târască pe pântece, i s-au luat picioarele. Picioarele șarpelui sunt în pântece și astăzi. Și asta că să se împlinească porunca să meargă numai pe piept, să mănânce pământ și să fie blestemat pentru că prin șarpe a reușit satana să intre și să vorbească cu Adam.
- Ce-a zis Dumnezeu? a întrebat șarpele.
- Iată ce a zis, a răspuns Adam: "Toți pomii Raiului, toate grădinile, desfătarea
asta negrăită este a noastră, dar din cutare pom să nu mâncăm".
- Dar de ce? a întrebat șarpele viclean.
- A spus că oricând vom mânca, cu moarte vom muri.
- Nu-i adevărat! - zice satana prin șarpe - nu veți muri cu moarte.
- Cum se poate? Dar de ce?
- Știți de ce v-a spus Dumnezeu așa? Se teme foarte tare că dacă veți mânca
din pomul acela, vă veți face dumnezei ca și Dânsul și veți fi asemenea Lui
și din mare răutate ce are pe voi, ca să nu vă înălțați ca El, v-a oprit să
mâncați de acolo; că în orice zi veți mânca, ochii voștri se vor deschide și
veți fi ca niște dumnezei!
Auzi? Dumnezeu spune lui Adam că va muri și șarpele îi spune că nu va muri! Și Adam lasă pe Ziditorul său și ascultă pe șarpe, adică pe satana, care vorbea prin gura șarpelui. Și crezând acestea, calcă porunca și moștenește îndoită moarte: și pe cea trupească și pe cea duhovnicească!
Părinților, iubiți credincioși, maicilor și surorilor, câteva suflete sunteți aici. Eu în viața mea, mi-a ajutat mila Domnului, am vorbit la mii de oameni pe la hramuri și ori aș vorbi la două urechi, ori la două mii, tot atât mă costă. Dar suntem câteva suflete aici. Dacă n-am uita noi învățătura cea preascumpă a Sfinților Părinți și a Sfintei Scripturi, noi n-am mai greși lui Dumnezeu.
Auzi ce spune dumnezeiescul și preaînțeleptul Isus, fiul lui Sirah: Fiule, adu-ți aminte de cele mai de pe urmă ale tale și în veac nu vei greși.
Pentru ce? Dacă cuget la moarte, moartea mă oprește și de a gândi răul, nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. Eu știu că Dumnezeu o să-mi cântărească și gândurile și cuvintele și lucrurile vieții mele, când îmi voi da sufletul.
Deci, dacă voi cugeta la moarte, mă feresc de toate. Auzi ce spune în "Ușa pocăinței"? Vedeți că acea carte tratează patru lucruri: moarte, judecată, Rai și Iad. Eu cred că acea carte, dacă ar fi tiparită în zeci de mii de exemplare, toată lumea ar merge în Rai. Numai dacă ar înțelege-o. Atât de mult folosește pentru creștini cugetarea la moarte, că ne arată ce-i omul și unde se duce și ce va fi în ziua morții sau a judecății.
Acolo spune că cel mai mare sfetnic în viață nu este nici filosoful, nici îngerii, ci moartea: "Ia-ți sfetnic, omule, pe moarte, și atâta înțelepciune are să te învețe, încât, nici Solomon în toată înțelepciunea sa, nici îngerii, nici filosofii lumii, nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea". Pentru ce? Moartea te sfătuiește: "Omule, nu gândi rău, că ai să mori! Nu urî pe fratele tău, că ai să mori! Nu fi desfrânat, că ai să mori! Nu înjura, că ai să mori! Nu fuma, că ai să mori! Nu fi bețiv, că ai să mori! Nu te judeca cu altul, nu intenționa să faci rău nimănui, ia seama de sufletul tău, că ai să mori!"
Câtă filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfântul Ioan Damaschin: "O, moarte, moarte, mai bine te-am numi pe tine viață, că cel ce pururea cugetă la tine, pururea viază". Vrei să știi că nici Solomon nu poate învăța atâta înțelepciune ca moartea. Zice marele Vasile: "Și Solomon acela, iubitorul de înțelepciune, dacă n-ar fi uitat moartea, nu-l biruiau femeile, să ajungă de batjocura lor, să le facă și capiște, să se lepede de Dumnezeu și să se închine la idoli".
Iată, Solomon cel preaînțelept, cel plin de darul înțelepciunii, a ajuns închinător la idoli și a zidit capiște zeilor, lepădându-se de Dumnezeu după 40 de ani de domnie. Pentru ce? A uitat că va muri. Pe el îl mustră cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah: "Te-ai întărit în trup, te-ai întărit în păcat și ai uitat pe Ziditorul, Care ți-a dat înțelepciunea, cu care ai condus poporul acesta 40 de ani".
Vai de noi și de noi, că nu greșim până nu uităm de moarte. Nici un păcat nu trece de la minte la simțire, nici prin imaginația noastră, dacă avem înaintea ochilor moartea. Dacă uităm moartea, murim, dacă nu uităm moartea, trăim, suntem vii cu sufletul în vecii vecilor.
Cine a gândit vreodată la moarte, și-a nălucit-o cu mintea și a greșit lui Dumnezeu vreodată? Deci prea bun tovarăș de drum, prea bună prietenă și prea mare sfetnic ne este nouă moartea. Să nu ne temem de ea.
Cel mai mare filosof în viață să avem moartea. Niciodată moartea nu te va învăța de rău. Totdeauna îți va spune: păzește-te de păcate, omule, că ai să mori! Și-ți spune cel mai mare adevăr. Pentru ce? Pentru că-ți spune negreșit că ești trecător, vei muri și vei sta înaintea Lui Dumnezeu, să dai seama de tot ce ai gândit, tot ce ai lucrat, tot ce ai facut.
Ce zice Alexandru Macedon, mare filosof - învățase filosofia
despre suflet și moarte, de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel
- când a luat împărăția Persiei și a bătut pe Darius și împărăția Egiptului
și a luat împărățiile de lângă Eufrat și împărățiile lui Boz și celelalte. Veneau
filosofii și îi spuneau:
- Măria Ta, aur mult, pietre scumpe, palate are Darius și sabia lui Darius este
facută în formă de octogon cu opt muchii și are mânerul împodobit cu două kilograme
jumătate de pietre nestemate și poleită cu aur curat. Vino s-o vezi, măcar!
Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Ce-am să fac eu cu sabia lui Darius în război?
Uite, am sabia asta ca fulgerul în mâna mea, ușoară. Aceea-i paradă. S-o iau
s-o leg la curea s-o ducă calul, să vadă lumea că strălucește la brâu?
- Vino, împărate, și ia pe soția lui Darius că el a fugit și l-au spânzurat
doi oșteni.
- Cine l-a spânzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? Să-i spânzurați pe aceia,
căci nu am dat eu ordin să omori omul! Am spus să iei împărăția și să-l lași
să trăiască - că el cucerea toate împărățiile și trecea mai departe. Alții îi
ziceau:
- Ia una din fetele lui Darius, căci are cele mai frumoase fete de pe lume!
Două fete avem. Și Macedon le-a zis:
- Să nu le aduci să le văd, că-ți tai capul. Eu, care am cucerit atâtea popoare
cu puterea lui Dumnezeu, mă biruiesc de frumusețea unei femei? Acest împărat
a murit la 35 de ani necăsătorit și otrăvit - știți istoria lui - dar totdeauna,
cum îi spunea Ptolemeu Filadei și Seneca secretarul lui și Antioh și Nicanor
și Vizantie și ceilalți și Chir cu toată suita lui:
- Măria Ta, nu-ți pasă de nimic; nici de aur, nici de frumusețe!
- Nu! Dacă-i moarte, nu-i nimic!
De aceea și când murea, după ce a bătut toate împărățiile,
când a văzut că-i dăduseră otravă dulce, nepoții lui, a zis:
- Astăzi am băut pahar dulce și amar!
- Ce este, Măria ta? - Mor! Se adunaseră filosofii, generalii, împărații, care
pe unde îi pusese. Iar el le-a zis:
- Eu nu mă tem de moarte! Eu cred întru unul singur Dumnezeu, cum m-a învățat
arhiereul evreilor, când am cucerit Palestina. Acela mi-a spus că este un singur
Dumnezeu.
- Cum îl cheamă pe Dumnezeul vostru? l-am întrebat pe arhiereu.
- Unul este Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul. Îl cheamă Savaot!
- Ce înseamnă Savaot?
- Dumnezeul oștirilor.
- Nu cumva conduce oștirile de jos?
- N-ai grijă, Măria ta! El conduce oștirile cele din cer. Cu acelea nu te poți
măsura! Aceluia mă închin și eu.
Așa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu și a început
să fie un om foarte milostiv. Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:
- Măria ta, din ce să-ți facem mormântul? Din marmură? De aur? De pietre scumpe,
de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe
i le-au pus.
Iar el le-a răspuns:
- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceți mormântul meu din aur și
din alte pietre scumpe. Ci să-mi faceți mormântul și sicriul din granit și să
nu cumva să mă îmbrăcați în haine aurite. Ci simplu, ca un simplu om. Și să
lăsați la sicriu două găuri: una în stânga și una în dreapta.
- Da de ce asta?
- Pe acolo să-mi scoateți mâinile mele și să le lăsați goale, ca să vadă toți
că nimic n-am luat cu mine după moarte.
Vedeți, fraților, înțelepciunea împăratului Alexandru Macedon? Să nu creada cineva că, după moarte, va lua ceva cu dânsul. Ce-au folosit faraonii Egiptului că au pus în piramide atâta aur și argint și au facut căruțe cu cai de aur? Le găsesc alții și se îmbogățesc la muzee. Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. Știi ce-au luat cu ei? Fapta bună! Dacă au făcut-o, au fost înțelepți.
Și faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte.
Ei aveau un mare dregător, care era plătit la curtea împărătească, numit omul morții. Și când bea împăratulșsi mânca și cânta muzica și se veselea, venea acest slujitor cu o căpățână de mort și i-o punea pe masă și atât zicea: "Împărate, mănâncă, bea și te veselește, dar adu-ți aminte că ai să mori!"
Dar să revenim, că pentru moarte sunt încă multe de spus, mai cu seamă la aceștia cu hainele negre, că noi călugării avem mari jurăminte înaintea lui Dumnezeu și cugetăm totdeauna la moarte. Că moartea nu alege nici tânăr, nici bătrân, nu te caută la contigente, la buletin de identitate, la livret. Nu te caută că ești mirean sau călugăr, pregătit sau nepregătit.
Să ne ajute Preasfântul Dumnezeu când vom închide ochii, să nu ne găsească nepregătiți.
DESPRE MOARTEA CELOR PĂCĂTOȘI
Să vă spun două cazuri de morți năpraznice, să vedeți cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu și nu vor să se pocăiască.
A venit o biată femeie din Ardeal și mi-a spus:
- Părinte, bărbatul meu, de când m-am căsătorit cu el, nu mergea la biserică,
nu se ruga, nu postea, înjura și era bețiv și desfrânat. Și iată cum l-a pedepsit
Dumnezeu. Acum în săptămâna Mare dinaintea Sfintelor Paști a venit acasă de
la lucru și mi-a poruncit să-i tai o pasăre și să-i fac mâncare cu carne. Degeaba
am căutat eu să-i spun că e păcat, că este Săptămâna Sfintelor Patimi. De frică
să nu mă bată, am făcut ce mi-a poruncit el.
Seara când a venit de la lucru, m-a întrebat:
- Ai făcut varză cu carne?
- Ți-am făcut - i-am zis eu. Este în bucătărie.
Pe când mânca, l-a pedepsit Dumnezeu că s-a înecat și
a murit cu carnea în gât. De aceea am venit, părinte, să-l puneți la slujbe,
poate l-o ierta Dumnezeu, că tare mai era rău și necredincios!
- Femeie, i-am zis eu, nu-l putem pune la sfintele slujbe, căci era necredincios
și a murit din vina lui, ca un sinucigaș!
Să vă arăt cum a murit alt om rău.
Într-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei
să-mi dea un pomelnic pentru soțul ei mort subit. Și am întrebat-o:
- Femeie, cum a murit soțul tău, să știu dacă pot să-l pun sau nu la sfintele
slujbe? Că pe cei necredinciosi, pe sectari, pe bețivi și pe desfrânați, care
mor fără pocăință, nu-i putem pomeni la Sfântul Altar.
- Părinte, soțul meu era bețiv și desfrânat. Nu mergea la biserică, nu se spovedea
și nu mă lăsa curată nici o săptămână în Postul Mare, că nu știa ce-i Duminică,
ce-i zi de post sau sărbătoare. De aceea, din cauza lui nu m-am putut împărtași
de mulți ani de zile. Acum la începutul Postului Mare, l-am întrebat pe părintele
nostru ce să fac. Iar el mi-a spus: "Ascunde-te la cineva săptămâna asta ca
să poți posti cu curățenie măcar șapte zile; apoi vină la mărturisire și-ți
voi da aghiasmă mare".
Deci am făcut cum mi-a spus părintele. M-am dus la nașa
noastră și i-am spus copilului să-i spună soțului că sunt dusă la spital. Așa
am putut posti și eu câteva zile cu rugăciune, cu post și curățenie. Când vine
el acasă de la lucru îl întreabă pe copil:
- Măi, Vasile, unde-i mamă-ta?
- Este dusă la spital!
- Ia vezi, poate a venit. Să vină la mine.
Dar să auziți mânia lui Dumnezeu. În clipa aceea deodată bărbatul cade jos în casă - că din cauza beției, i s-a rupt o arteră de la inima - și începe a striga deznădăjduit: "Salvarea, salvarea, chemați salvarea să mă ducă la spital, că mor!"
Și cum s-a uitat la apus și la miazănoapte, a început a vedea cuptoarele iadului și pe diavoli. De aceea striga: "Cuptorul... Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin să mă ia...! Nu mă lăsați...! Nu mă lăsați, că mă trag în cuptoarele iadului...! Femeie, nu mă lăsa!" Și m-a apucat de mână și așa a murit...
Ați văzut mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor să se pocăiască? Căci iată ce spune în Psaltire: Moartea păcătosului este cumplită și Cei ce urăsc pe dreptul, vor greși! Fericiți și de trei ori fericiți sunt creștinii aceia care se roagă și care țin sfintele posturi. Postul lungește viața. Sfântul Vasile cel Mare zice: "Bucatele cele multe și bucatele cele grase, neputând să le mistuie stomacul, multe boli au adus în lume. Iar postului și înfrânării pururea îi urmează sănătatea".
Ai văzut pe Sfântul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pâine și mâncare făcută la foc; numai cu verdețuri se hrănea și a trăit peste o sută de ani. Ai văzut pe Sfântul Leontie de Agra în Sfântul Munte, că n-a băut nici vin, nici untdelemn; numai cu fructe și cu rădăcini de pământ trăia. Nu a mâncat toată viața lui mâncare fiartă la foc, sau pâine, sau vin. Numai când se împărtășea, lua o linguriță de vin. Așa! Și-a pus nădejdea numai în Dumnezeu.
Ce zice Mântuitorul? Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu. N-a pus nădejdea în hoitul acesta de trup, care ne duce în pământ. Că dacă aici omul păcătos nu poate răbda o scânteie de foc, acolo în iad, unde ard cei ce nu se pocăiesc, cum va răbda în vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare!
Părintele Cleopa
Viata Parintelui Cleopa - de Arh. Ioanichie Balan
Ne vorbeste Parintele Cleopa - vol. 1-10 Editura Episcopiei Romanului 1995-2000
DESPRE
APOCALIPSA
O ISTORIOARA ADEVARATA
VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
CUVaNT CATRE MAICA IRINA, AFLATA iN SUFERINTA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE DIN ANUL 1983
PREDICA LA CALUGARIA PARINTELUI NIFON
DESPRE PUTEREA MILOSTENIEI SI POCAINTA CEA ADEVARATA
CUVaNT LA iNCEPUTUL POSTULUI MARE, DIN ANUL 1984
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR MACARIE, IOANICHIE SI IACOV
PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR IERONIM SI AUGUSTIN
DIN PRISOSUL INIMII GRAIESTE GURA
DIAVOLUL CARE S-A TRANSFORMAT iN iNGER DE LUMINA
CHEMAREA LUI DUMNEZEU SI ASCULTAREA OMULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 1
MESAJE DUHOVNICESTI ALE MARILOR PARINTI
CUVaNT LA NASTEREA DOMNULUI
CUVaNT LA SOBORUL MAICII DOMNULUI
DESPRE ANUL NOU SI DESPRE CALENDAR
O MINUNE CU SFaNTA ICOANA A MaNTUITORULUI
CUVaNT DESPRE RAI
MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES
CUVaNT LA CINA CEA MARE
CUM SA PRAZNUIM DUHOVNICESTE
DUMNEZEU ESTE TOTUL iNTRU TOATE SI iNTRU NIMENI,
NIMIC
DRAGOSTEA FATA DE ZIDIREA LUI DUMNEZEU
FILOSOFIA PAIANJENULUI
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU
iNDOIALA iN CREDINTA
DESPRE RUGACIUNE
CUVaNT LA iNMORMaNTAREA PARINTELUI AMBROZIE
DOGARU
SFATURI DUHOVNICESTI 2
PREDICA LA NASTEREA SFaNTULUI IOAN BOTEZATORUL
O ISTORIOARA CU FEMEILE CARE FAC AVORTURI
TREPTELE URCUSULUI DUHOVNICESC SAU "iNALTAREA
LA CER"
iNSEMNATATEA CELOR SAPTE LAUDE ALE BISERICII
CELE TREI TREPTE ALE MaNIEI
DESPRE CRESTEREA COPIILOR iN FRICA DE DUMNEZEU
NEASCULTAREA DE PARINTI
PEDEAPSA PENTRU COPIII CARE SE RIDICA iMPOTRIVA PARINTILOR
CELE OPT PRICINI DE NEPUTREZIRE A MORTILOR
MUTAREA MUNTELUI ADAR CU RUGACIUNEA
DARURILE MAICII DOMNULUI
CALUGARUL CARUIA I S-A ARATAT MAICA DOMNULUI
CaNTAREA AXIONULUI "AXION ESTIN"
JUDECATA! O, JUDECATA!
POTOPUL CU APA SI POTOPUL CU FOC
CE VRETI SA VA FACA VOUA OAMENII, FACETI SI VOI LOR ASEMENEA
CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII
OMUL CA IARBA, ZILELE LUI CA FLOAREA CaMPULUI
SFATURI DUHOVNICESTI 3
SFATUL DRACILOR
DESPRE MOARTE
DESPRE
FRICA DE DUMNEZEU
DESPRE PAZA MINTII
SFANTA SPOVEDANIE
SFANTA IMPARTASANIE
SFANTA CRUCE
DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
DESPRE FELUL LACRIMILOR
HARUL MANTUIRII
DESPRE IUBIREA DE ARGINT
POCAINTA IMPARATULUI MANASE
CUGETAREA LA MOARTE
CELE PATRU LEGI DUPA CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
JUDECATA DE APOI
DESPRE VISE SI VEDENII FALSE
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
DIFERENTELE DINTRE BISERICA ORTODOXA SI CEA CATOLICA
INTREBARI DE CREDINTA
DESPRE APOSTOLI SI IERARHIA BISERICII
ROLUL FEMEII IN FAMILIE, SOCIETATE SI IN BISERICA
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
PUTEREA SFINTEI CRUCI
CUM CITIM IN SFANTA SCRIPTURA
VORBIREA LUI DUMNEZEU CU NOI
ROLUL CELOR PATRUZECI DE SFINTE LITURGHII
STILUL VECHI SI NOU
PREDICA LA SCHIMBAREA LA FATA
PATIMA DOMNULUI
CINSTIREA MAICII DOMNULUI
CELE 14 REGULI PENTRU MERGEREA LA BISERICA
SA NU JUDECAM PREOTII !
LUCRAREA CONSTIINTEI
NUNTA CRESTINA
IDOLUL NOROC
INIMA DE MAMA
MINUNEA FACUTA DE DUMNEZEU CU VADUVA ANASTASIA
SINODUL AL VII-LEA ECUMENIC
PILDA SEMANATORULUI
PROOROCII MINCINOSI
DESPRE RAI
DESPRE IAD
DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE
DESPRE VRAJITORIE
TREPTELE RUGACIUNII
DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMANESC
SFATURI DUHOVNICESTI
Lumina si faptele credintei - convorbiri cu Parintele Cleopa
1. Introducere
2. Despre creatie, caderea omului, rai si iad
3. Despre credinta, nadejde, dragoste si har
4. Despre rugaciune si Sfanta Liturghie
5. Despre pacat, spovedanie, Sfanta Impartasanie
6. Despre casatorie, datoriile sotilor si copiilor
7. Despre suferinta, ispite, vrajitorie
8. Despre rugaciune, lacrimi, duhovnicie, datoriile
preotilor
9. Despre ingeri, moarte, viata viitoare si judecata
de apoi
10. Diverse cuvinte de folos, secte, ecumenism
11. Alte cuvinte de folos
12. Despre energiile necreate
13. Rolul ispitelor in mantuire
14. Despre copii si tineretul crestin
15. Prozelitismul
sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti
Interviuri audio/video cu Parintele Cleopa
Predici ale Parintelui Cleopa la duminicile de peste an (pe alt site)
Parintele Arsenie Papacioc
 |
Ne vorbeste Parintele Arsenie - vol. 1-3
- Despre smerenie
- Sfaturi duhovnicesti
- Sfintele Taine
- Taina Iubirii
- Interviu despre calugarie
- Ortodoxie si secte
- Dialog cu tinerii despre casatorie
- Despre calugarie si casatorie
- Convorbiri duhovnicesti I (NOU)
- Convorbiri duhovnicesti II (NOU)
Interviuri audio/video cu Parintele Arsenie
