Ar trebui sa-ti scriu "Cuvioase", dar îti voi scrie când vei fi asa, daca în zilele viitorului vei ajunge si "cuvios parinte": Patericul l-ai citit si studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarasi.

Studiul e una - îl pot face toti. Acoperirea cu viata însa o pot face din când în când abia câte unii, unde si unde, câte unul într-o suta de ani.

N-ai avut parte de studiul, care odata era miezul si splendoarea Teologiei: Mistica, definita "stiinta îndumnezeirii omului".

Nu-i destul sa stii calugaria; trebuie sa-i si înveti calea, sa-ti deprinzi o fire noua, fire de "fiu al lui Dumnezeu" între fii oamenilor.

Pentru asta trebuie valorificarea practica, progresiva a darurilor nasterii din nou de la Botez.

Esti tu un convertit? Îti traiesti tu viata în Hristos în care esti botezat, îmbracat în firea omului venit din Cer pentru mântuirea ta, care esti în lumea, care "toata" zace în rau?

Ai ajuns tu asa devreme ca vârsta, convingere si evidenta a trairii în Hristos, în atotprezenta dogmatica a lui Dumnezeu, ca sa rezisti la ispitirile mestesugite si uneori simple de tot, ale vicleanului vrajmas, care în atâtea prilejuri te-a dovedit slab?

Sa stii ca el nu se multumeste cu biruinte mici si nebagate în seama de tine, ci-ti pregateste o neobservata slabire a credintei si o revenire la modul "natural" al vietii, fara "exagerarile" vietii mai presus de fire, sau supranaturale.

Ori tu tocmai viata cea mai presus de natura esti juruit sa o dovedesti reala si posibila între fiintele nepricepute între care ar fi sa traiesti viata ta pamânteasca.

Nu le lasa sa te îngramadeasca cu dragostea lor, care mult mai are pâna sa fie toata numai dupa Dumnezeu. Nu le lasa sa-ti intre în chilie; vorbeste cu ele numai în biserica. De-ar fi cu putinta nici sa nu te vada decât în biserica. Deci departe de tine amestecul în "partidele" lor pe absolut orice motive - "motive" ale vrajbei.

Tu ai slujba de a scoate în evidenta si în planul întâi: darurile Botezului: persoana Domnului Hristos din temnita si bolnita fiecareia dintre ele. Alta treaba e administratia si nu tine de tine. Fata de slujba ta ideala, toate celelalte tin de spinii grijilor omului vechi.

Sa faci cea mai neta distinctie între aceste doua vieti, întâi pentru tine. Caci si tu sti doar; dar nu o faci, pâna ce nu esti deplin si definitiv convertit al prezentei Domnului Hristos în propria ta temnita si putinatate de dragoste. Caci vezi câte iubeste chiar si monahul pe lânga Domnul Hristos.

Câti nu se iubesc pe sine în contul Domnului Hristos? Sunt adica furati de la acela "un lucru trebuieste" spre câte altele, care toate daca nu despart totul, dar slabesc dragostea cea unica de Dumnezeu si asa sporeste vicleanul cu darâmarea poruncii lui Dumnezeu din tine.

* * *

În cazul când vei fi propus pentru Prislop, sa stii ca nu-i o treaba usoara si simpla pentru un calugar ca tine "simplu" si "usor" întru toate ale unei cai mai presus de fire.

Toate vor trage de tine în jos, ca n-au alta putere. Sunt pline de nestiinta, de uitare si de nebagare de seama asupra mintii si fara grija de propria lor mântuire.
Nici una nu poate învata razboiul nevazut si ca urmare nu progreseaza duhovniceste; nu le intereseaza parca.

Deci daca tu nu-ti vei vedea cu toata sinceritatea si seriozitatea de propria ta izbavire din încercuirea vicleanului vrajmas, lovindu-l neîncetat cu rugaciunea neîncetata "Doamne Iisuse", nu scapi teafar si te poti trezi - Doamne fereste - cazând în pacat si scos din preotie.

* * *

Citeste si toata atentia Filocalia toata, dar nu în fuga, ci adâncind în minte toate datele si tot duhul în care scriau din experienta (din lucrare), sfintii scriitori ai acestei dumnezeiesti îndrumari. Nu vorbi mult si nu te împrastia ca pierzi adâncimea si dai în superficialitate.

Te stiu neascultator, desi te lauzi cu nu stiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine stii.

Ca atare banuiesc ca vei pati multe necazuri si înfrângeri tocmai pentru ca nu te pricepi sa urmaresti cele vesnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevarul putere de viata în viata ta, ci numai rele de care este plina lumea si locul unde, sa zicem ca vei fi. Ai grija!

Ti-am spus odata sa faci un prim exercitiu cu tine acolo: sa nu râzi. E cel mai simplu exercitiu al unui om care vrea sa înceapa calea "smeritei rugaciuni si atenti"!

Iata, îti dau aceasta ascultare: sa ispravesti cu râsul; deoarece acolo, cu râsul tau de toate tragi tu în jos si nu mai esti ce trebuie sa fii. Iisus n-a fost vazut niciodata râzând în aceasta lume care-l va rastigni. Verifica-te cât mai des cu Predica de pe Munte. Învat-o, adânceste-o, traieste-o, ca dupa normele ei înseteaza, flamânzeste "omul cel nou, cel venit din cer", pe care-l ai în tine arvuna a Împaratiei lui Dumnezeu dinlauntrul tau.

Ai aflat de la Sf. Simeon Noul Teolog ca trebuie sa fim constienti de Iisus Hristos pe care-l avem în noi si care prinde toata viata si sensul vietii noastre pamântesti.

* * *

Ti-am scris câteva gânduri de sprijin ca esti înca prunc intrat într-o slujba si o cale care cere sa fii "barbat desavârsit la plinirea vârstei lui Hristos".

Pr. Arsenie, Sinaia 1987-1988
11 oct. 1989

Lectiile despre monahism sunt destul de bine scrise. Dar vezi nu au efect asupra lui, pentru ca nu are preocuparea de viata si de moarte a acestei teme si pentru ca nu se poate transpune rastignit pe cruce din scena "Veniti la Mine".

Acestea sunt ultimele cuvinte ale Pr. Arsenie pentru Pr. Daniil