(
1 ) W.C.
11) A povestit avva Daniil, preotul Schitului, zicand : cand eram mai tanar
am venit la Tebaida si m-am pogorat la un oras sa-mi vand lucrul mainilor mele.
Si era acolo un om cu numele Evloghie, cu mestesugul sapator de piatra, care
din tanara varsta aceasta lucrare avea : din lucrul mainilor sale, in fiecare
zi ce dobandea, cheltuia si pana seara petrecea postind, iar seara iesea in
oras si pe strainii ce se aflau ii aducea la casa sa si picioarele lor cu mainile
sale le spala, ca nu avea pe altcineva impreuna cu el. Si dupa putere ii hranea,
iar din bucatelele ce prisoseau, cu unele isi mangaia nevoia firii, iar altele
le arunca la canii satului, caci pana si la acestia isi arata omul milostivirea.
Deci, acesta si pe mine de multe ori, primindu-ma in gazda impreuna si cu alti
frati, m-a facut a ma minuna foarte de fapta buna a lui, ca ma inspaimanta milostivirea
si iubirea de oameni a lui si blandetea si smerenia sufletului. Si intorcandu-ma
la Schit si asezandu-ma in chilie, in trei saptamani m-am dat pe sine-mi la
postire, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-i dea mai mult de cheltuiala, ca sa poata
sa faca bine si altora mai multora. Deci, din postire lipsindu-mi puterea, zaceam
mai mort si adormind am vazut pe unul cucernic la chip stand inaintea mea si
zicandu-mi : Daniile, ce ai ? Si i-am zis lui : cuvant am dat lui Hristos sa
nu gust paine, pana ce ma va auzi pe mine pentru Evloghie, pietrarul, ca sa-i
dea lui blagoslovenie, sa faca bine mai multora. Iar el a zis : nu, ca se va
vatama, iar acum bine se afla; iar de voiesti sa-i dai lui, pune-te chezas pentru
sufletul lui ca se va mantui intru mai multe si eu ii voi da lui. Iar eu iarasi
am zis : mai mult Doamne da-i lui, ca toti printr-ansul sa slaveasca numele
Tau cel sfant. Raspuns-a acela : am zis tie, ca acum bine se afla. Iar eu am
zis catre el : din mainile mele cere sufletul lui! Deci, mi s-a parut indata,
ca m-am aflat la Sfanta Inviere si am vazut un copil sezand pe sfanta piatra,
iar pe Evloghie de-a dreapta lui stand si cautand catre mine copilul, a zis
catre cei ce erau de fata : acesta este cel ce s-a pus chezas pentru Evloghie
? Iar ei au raspuns : asa, cu adevarat, stapane ! Si iarasi a zis copilul :
spuneti-i lui, ca am sa cer chezasia. Iar eu am zis : asa, stapane, de la mine
cere-o aceasta, numai dai-i lui ! Si vad ca ii toarna in sanul lui bani multi.
Si pe cat aceia turnau, pe atat sanul lui Evloghie primea. Deci desteptandu-ma
eu, am cunoscut ca mi s-a ascultat rugaciunea si am proslavit pe Dumnezeu. Iar
Evloghie iesind la lucrul sau si lovind in piatra, aude un sunet desert si sapand
gaseste o pestera plina de bani si spaimantandu-se, socotea intru sine : ce
voi face ? De-i voi lua pe acestia la oras, va auzi dregatorul si vine de ii
ia si eu ma primejduiesc. Ci mai vartos ma voi duce la o tara afara, unde nimeni
nu ma cunoaste. Si tocmind dobitoace ca si cum ar fi avut de carat pietre, a
carat banii la rau si punandu-i in corabie, s-a dus la Bizant. Si imparatea
Iustin batranul si a dat bani multi imparatului si celor mai mari ai lui si
intru putina vreme s-a facut eparh al pretorilor si a cumparat casa mare, care
si pana acum se zice a egipteanului. Si trecand doi ani, eu nestiind nimic de
cele ce se facusera, am vazut in vis ca m-am aflat la Sfanta Inviere si pe copil
iarasi l-am vazut, sezand pe sfanta piatra. Si aducandu-mi aminte de Evloghie,
am zis intru sine-mi : oare unde este Evloghie ? Si dupa putin il vad pe acesta,
tarat de un arap, afara de la fata copilului. Si desteptandu-ma, am cunoscut
ce insemneaza vedenia si, am zis in sine-mi : vai mie pacatosului, ca am pierdut
sufetul meu ! Si sculandu-ma, m-am dus la oras, ca pentru a vinde lucrul mainilor
mele si asteptand sa aflu pe Evloghie, s-a facut seara adanca si nimeni nu s-a
indemnat sa ma ia in gazda. Deci ma scol si intreb pe o batrana si ii zic ei
: bunico, da-mi trei paximazi (pesmeti) sa mananc, ca nu am mancat astazi. Iar
ea ducandu-se, mi-a adus putinia fiertura si mi-a pus inainte si sezand aproape,
a inceput sa-mi vorbeasca, graind cuvinte de folos : avva, nu stii ca esti tanar
si nu trebuia sa vii in oras. Au nu stii ca schima cea calugareasca cere liniste.
Si altele oarecare? Si am zis ei; ce poruncesti dar sa fac, caci lucrul mainilor
mele am venit sa vand ? Iar ea mi-a zis : macar de iti vinzi lucrul mainilor
tale, dar nu zabovi asa in oras, daca voiesti sa fii calugar, du-te la Schit
! Si i-am zis ei : nu este aici in orasul acesta vreun om temator de Dumnezeu,
ca sa adune pe straini ? Si mi-a zis: o, ce ai grait, avvo? Am avut aici pe
un pietrar oarecare si multe bunatati facea la straini. Si vazand Dumnezeu lucrurile
lui, i-a dat lui dar. Si este, precum aud patrician astazi. Iar eu acestea auzind,
am zis intru sine-mi : eu am facut uciderea aceasta. Si indata intrand intr-o
corabie, m-am dus in Bizant si intreband si gasind casa lui Evloghie, sedeam
langa poarta, vrand sa-l vad pe el, cand va iesi. Si deci trecand putin, il
vad indata pe el cu fala si inconjurat de oameni multi si am zis catre el :
miluieste-ma, am sa-ti graiesc oaresce deosebi ! Iar el nu a luat aminte, ci
si cei ce mergeau inainte au dat in mine si alergam mai inainte si iarasi strigam
si cei de pe urma iarasi au dat in mine. Si aceasta in patru saptamani facand,
nu am putut sa vorbesc cu el. Iar mai pe urma strigand eu iarasi, a alergat
unul din slujitorii lui cu un bat si atata m-a batut cu dansul, cat m-a lasat
mai mort. Apoi,dupa multa vreme, putin intarindu-ma, am zis intru sine-mi :
sa mergem la Schit si de va voi Dumnezeu, va mantui si pe Evloghie ! Si m-am
pogorat la mare si afland o corabie alexandrineasca pornind indata, m-am suit
intr-ansa si de scarba si de batai am adormit. Si ma vad pe mine iarasi la Sfinta
Inviere si pe copilul acela asemenea iarasi sezand si cautand la mine cu ingrozire
si zicand : nu vei merge, ci vei plini chezasia. Iar eu, de frica, nici a deschide
gura nu am putut. Si porunceste la doi din cei ce stau inaintea lui si luandu-ma
m-au legat cu mainile inapoi si m-au spanzurat cu capul in jos, zicandu-mi :
sa nu te pui chezas peste puterea ta si sa nu graiesti impotriva lui Dumnezeu.
Iar eu de mahnire si de nevoie, nu am raspuns nimic. Deci, asa fiind eu spanzurat,
s-a facut glas zicand : iese Augusta (adica Imparateasa) si vazand-o, am luat
indrazneala si am strigat : miluieste-ma, stapana lumii ! Iar ea intorcandu-se
catre mine, a zis : ce voiesti ? Am zis : pentru chezasia lui Evloghie sunt
spanzurat. Si mi-a zis mie : eu ma voi ruga pentu tine. Si am vazut ca s-a dus
si a sarutat picioarele copilului si mi-a zis copilul : sa nu mai faci lucrul
acesta. Iar eu de frica fiind cuprins, am zis : nu stapane, iarta-ma si a poruncit
si m-au slobozit si mi-a zis : mergi la chilia ta. Vezi inca si cum voi aduce
pe Evloghiel la randuiala lui cea dintai. Deci desteptandu-ma, m-am bucurat
cu bucurie mare ca m-am izbavit de aceasta chezasie. Si inotand cu corabia,
am venit la Schit, multumind lui Dumnezeu. Iar dupa trei zile aud ca a murit
Iustin imparatul si s-a facut imparat Iustinian. Apoi dupa putin m-am instiintat,
ca s-au sculat asupra imparatului, patru oarecare din cei mari, intre care unul
a fost si Evloghie. Si cei trei prinzandu-se, li s-au taiat capetele, iar Evloghie
a fugit noaptea. Si a poruncit imparatul ca ori unde se va afla, sa se omoare
si el. Deci, intreband pentru dansul cu osardie, m-am instiintat ca s-a intors
la locul sau iarasi si s-a apucat de pietrarie, nearatand catre nimeni ca el
este cel ce se facuse patrician ( boier ) in Constantinopol, ci alt egiptean
a fost acela. iar el incredinta ca intru atatia ani a fost la Sfintele Locuri.
Deci m-am pogorat iarasi la acel oras, ca sa ma instiintez cele pentru dansul
mai cu deadinsul. Si facandu-se seara, iata Evloghie a venit chemand pe straini
la gazduire. Si vazandu-l, am suspinat si lacrimand, am zis catre Dumnezeu :
cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut
! Cu adevarat, Tu, Doamne, faci saraci si imbogatesti, smeresti si inalti si
judecatile Tale sunt nenumarate ! Si luandu-ma si pe mine impreuna cu alti saraci,
ne-am dus la casa sa si spalandu-ne picioarele, ne-a pus masa. Si dupa ce am
mancat noi, luandu-l deosebi, i-am zis lui : cum te afli, avvo Evloghie ? Iar
el a zis : roaga-te pentru mine, avvo, ca sant sarac, neavand in maini nimic
! Iar eu am zis catre el : o, de nu ai fi avut nici acestea pe care le ai !
Iar el a zis : pentru ce, avvo? Au te-am smintit cu ceva candva ? Atunci i-am
povestit lui toate cele ce s-au facut. Si plangand deajuns, a zis : roaga-te,
avvo, ca sa trimita Dumnezeu cele de trebuinta si de acum sa ma indreptez !
Iar eu am zis : cu adevarat, fiule, sa nu ingdaduiesti sa ti se incredinteze
altceva de la Hristos, cat vei fi in lumea aceasta, afara de plata osteneiii
acesteia. Si urandu-i cele bune, m-am intors si a ramas Evloghie asa, sapand
la pietre si primind pe straini pana la sfarsitul vietii sale si de o suta de
ani facandu-se, nu s-a lasat de aceasta lucrare ci ii da Dumnezeu lui putere,
pana cand a plinit calatoria vietii acesteia.
12) Ne-a povestit noua avva Palladie, ca intrand odata in Alexandria impreuna
cu avva Daniil pentru o trebuinta oarecare, au intalnit pe un tanar iesind din
baie, ca se scaldase. Si vazandu-l pe el batranul, a suspinat si mi-a zis mie
: vezi pe acest frate, are sa se huleasca numele lui Dumnezeu printr-insul.
Ci sa mergem dupa el, ca sa vedem unde petrece. Si mergand pe urma lui, am intrat
dupa el. Si luandu-l batranul deosebi, i-a zis : o frate, tanar fiind si sanatos,
nu ti se cuvine sa te scalzi; caci sa fii incredintat, fiule, ca pe multi' smintesti,
nu numai pe mireni ci si pe calugari. Raspuns-a acela batrhnului : de as placea
inca oamenilor, nu as fi sluga a lui Hristos. Ci scris este : nu judecati si
nu veti fi judecati. Atunci i-a pus lui batranul metanie, zicand : iarta-ma
pentru Domnul, caci ca un om am gresit. Si am iesit de la dansul. Si i-am zis
batranului : nu cumva este neputincios fratele, si atunci nu se va osandi ?
Iar batranul suspinand si lacrimand, a zis : sa te incredinteze pe tine adevarul,
frate, mai mult decat cincizeci de draci am vazut inconjurandu-l pe el si turnand
peste el noroi si o arapoaica sezand pe umerii lui si sarutandu-l pe el si alta
arapoaica inaintea lui jucand si nerusinare invatandu-l si pe draci imprejurul
lui mergand si bucurandu-se de el, iar pe sfantul inger nu l-am vazut nici aproape,
nici departe de el. Pentru aceasta asemuiesc ca era el plin de toata necuratenia.
Si marturisesc ceea ce se zice si insasi hainele lui, care sunt de capra si
moi si indoite la fir,inca si a petrece el asa fara de rusine in mijlocul acestei
cetati, intru care si cei ce au imbatranit intru nevointe intrand pentru trebi
neaparate, se sarguiesc sa iasa indata, ca sa nu sufere vreo vatamare sufleteasca.
Apoi si alta : de nu era el iubitor de sine si iubitor de dezmierdari si iubitor
de curvie, nu s-ar fi dezgolit fara 'de rusine in baie si pe altii asemenea
goi i-ar fi privit, cand sfintii parintii nostri Antonie si Pahomie, Amon si
Serapion si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, au legiuit, ca nimeni din
ca'ugari fara de mare boala si nevoie sa nu se dezgoleasca pe sine. Ca si insisi
pentru oarecare trebuinte de nevoie vrand sa treaca rauri si nefiind luntre,
nu sufereau sa se goleasca, pentru ca se cucereau de sfantul inger, care urma
dupa dansii si de soarele care lumina, desi nu ii vedea vreun om, ci se rugau
lui Dumnezeu si treceau prin vazduh, fiindca iubitorul de oameni si atotputernicul
Dumnezeu pe cea dreapta a lor si plina de evlavie cerere, gata o primea si preaslavit
o implinea si cu lucru o savarsea. Acestea spuindu-mi batranul, s-a astamparat.
Iar dupa ce ne-am intors noi la Schit, nu au trecut multe zile si venind fratii
de la Alexandria, ne-au povestit ca fratele cutare preotul ( ca avea si hirotonie
), care sedea la biserica Sfantului Isidor, cel ce cu putin mai inainte venise
de la Constantinopol, ( si era acesta pentru care zisese batranul ), s-a aflat
ca curvea cu femeia lui Salentarie si prinzandu-se de slugile lui si de vecini,
i s-au taiat cele doua boase ale lui impreuna cu madularul trupului si dupa
taiere mai traind trei zile, a murit, facandu-se ocara si rusine tuturor calugarilor.
Iar eu auzind, sculandu-ma, m-am dus la avva Daniil si i-am povestit lui cele
ce s-au intamplat. Si auzind batranul a lacrimat si a zis : pedeapsa celui mandru
este caderea. Si insemneaza batranul cu aceasta, ca de nu bolea acela cu mandria
si ar fi primit sfatul lui, nu ar fi patimit una ca asta, prin care si ceilalti
mandri se vor pedepsi, de nu se vor invata prin caderea aceluia, sa fuga de
o prapastie ca aceasta.
13) Au povestit ucenicii lui avva Evloghie, cum ca trimitandu-ne batranul la
Alexandria ca sa vindem lucrul mainilor, ne da porunci ca sa nu facem mai mult
de trei zile. Iar de veti face mai mult de trei zile, nevinovat sunt de pacatul
vostru, zicea el. Iar noi l-am intrebat pe el : cum calugarii prin cetati si
prin sate cu mirenii petrecand, ziua si noaptea nu se vatama ? Iar el a zis
: credeti-ma fiilor, ca dupa ce m-am facut calugar, am facut treizeci si opt
de ani neiesind din Schit si dupa acela m-am dus la Alexandria, catre papa Eusebie
impreuna cu avva Daniil pentru o trebuinta. Si intrand in cetate, am vazut multi
calugari si vedeam ca pe unii din ei corbii ii loveau peste- obraz, iar pe altii
femei goale ii imbratisau si la ureche le vorbeau; iar inaintea altora, goi
fiind ei, copii jucau si cu baliga de om ii manjau, iar pe unii ii vedeam ca
tineau cutite si trupuri de oameni taiau si dadeau calugarilor sa manance. Si
am inteles ca fiecare din calugari in ce patima era cazut, acest fel de draci
avea care urmau dupa dansul si le vorbea in minte. Pentru aceasta, fratilor,
eu nu voiesc sa zaboviti niciodata in cetate, ca nu de acest fel de ganduri,
iar mai vartos de draci, sa va suparati.
14) S-a suit odata avva Daniil de la Schit la Terenut, iar pe cale a intrat
intr-o capiste sa doarma. Si erau acolo idoli vechi ai elinilor si luand unul,
l-a pus ca un copac sub capul sau. Iar demonii ( dracii ), vazand indrazneala
lui si voind sa-l infricoseze, strigau catre o femeie, pe nume chemand-o si
zicand : cutare, vino cu noi la baie ! Iar alt demon ascultand, raspundea ca
din idolul cel ce era sub capul batahnului si zicea : strain am deasupra mea
si nu pot veni ! Dar batranul nu s-a temut, ci indraznind, lovea idolul zicand
: du-te intru intuneric, daca nu poti si auzind demonii au strigat toti cu glas
mare zicand : ne-ai biruit pe noi ! Si au fugit rusinati.
15) Zicea avva Daniil pentru avva Dula, ca intai a sezut in viata de obste patruzeci
de ani, apoi la Schit s-a linistit si intre parintii cei mai mari s-a socotit.
Deci acesta spunea, ca in multe feluri cercand, a aflat ca cei ce petrec in
viata de obste, mai mult si mai degrab decat cei ce se linistesc, sporesc in
lucrarea faptelor bune, de vor avea si intrebuinta supunerea din inima curata.
Ca un frate era intr-o viata de obste cu chipul prost si defaimat mai mult decat
toti cei ce erau intr-ansa, iar cu mintea mare si cinstit. Acesta ocarandu-se
si defaimindu-se de toti, iar de multe ori si batandu-se cu nedreptate, rabda
vitejeste nezicand nimanui nimic; iar altul din fratii cei ce erau acolo, indemnat
fiind de diavolul, a furat sfintele vase cele din Biserica, tainuindu-se de
toti. Apoi cercetare facandu-se pentru cele furate, toti la fratele acela care
se defaima pe sine au lipit vina si pe acesta l-au osandit din presupus ca a
furat cele sfinte. Iar de vreme ce acela zicea ca nu are stiinta catusi de putin
de lucrul acela, cu indemnarea igumenului, i-au luat chipul cel calugaresc de
la dansul si punandu-l in fiare, l-au dat iconomului lavrei spre cercetare.
Acesta, dupa ce si cu vine de bou l-a batut de ajuns si alte pedepse i-a dat,
fiindca nimic nu avea acela ce sa marturiseasca, ci dimpotriva punea inainte
nestiinta faptei aceleia, l-a trimis la dregatorul locului, ca sa-l pedepseasca
mai mult. Iar acela feluri de munci aratand asupra lui si cu foc trupul arzandu-i
si cu nemancare de multe zile si cu inchisoare intunecoasa si inecacioasa pedepsindu-l,
dupa ce deopotriva a aflat tagaduindu-se furtisagul de cele sfinte, cu voia
igumenului si a fratilor l-a osandit la moarte, dupa cum oranduieste pravila,
ca pedeapsa furtisagului de cele sfinte este moartea. Si deci a fost dus sa
i se taie capul. Iar fratele cel ce furase cele sfinte, vazand si patimind cu
smfletul, venind la avva a zis : m-am instiintat ca s-au aflat vasele cele sfinte,
pentru aceasta grabeste sa nu i se taie capul fratelui. Iar el vesteste dregatorului
si slobozindu-se fratele, a venit in viata cea de obste. Si mai traind trei
zile, s-a dus catre Domnul, dandu-si sufletul in vremea cand se ruga si cazuse
in genunchi. Deci venind toti cei din manastire si afland trupul lui asa stand
spre pocainta ( adica in genunchi ), l-au luat pe el si l-au dus in biserica,
pana cand sa se aseze acolo ! Si lovindu-se in toaca, s-a adunat toata lavra
si toti alergau la trupul acela, fiecare voind pentru blagloslovenie sa ia vreo
parte din haine, sau din par. Iar avva temandu-se ca nu cumva sa se rupa si
trupul, l-a bagat in altar si l-au incuiat cu lacat asteptand sa vina si avva
al lavrei. Iar dupa putin venind si acela si aprinzand toti foc si punind tamaie,
cautau trupul sa-l scoata din altar si sileau pe proistosul manastirii sa deschida
degraba. Iar acela deschizand si intrand inauntru cu alti multi, hainele si
incaltamintele raposatului le-au aflat, iar trupul nu era nicaieri. Deci au
inceput toti sa slaveasca pe Dumnezeu si sa strige unii catre altii cu lacrimi
si sa zica : vedeti, fratilor, ce fel de daruri ne pricinuieste noua indelunga-rabdarea
si smerenia ! Sa ne nevoim dar si noi sa suferim ispita si defaimare pentru
Domnul si vom fi slaviti si cinstiti si impreuna cu El in veci vom imparati.
PENTRU AVVA DULA
1) A zis avva Dula : de ne sileste pe noi vrajmasul sa lasam linistea, sa nu-l
ascultam pe el, ca nu este nimic asemenea ca ea si ca postirea, spre ajutor
asupra lui. Pentru ca ascutita vedere dau ele ochilor celor din launtru.
2) A zis iarasi : taie prietesugurile celor multi, ca sa nu se ridice razboi
asupra mintii tale si va tulbura chipul linistirii.
PENTRU AVVA DIOSCOR
1) Povesteau parintii pentru avva Dioscor. episcopul Nahiastiei, ca painea lui
era de orz si de linte si in tot anul punea inceput de o viata, zicand : in
anul acesta sa nu ma intalnesc cu cineva, sau sa nu vorbesc, sau sa nu mananc
fiertura, sau sa nu mananc poame, sau verdeturi. Si la toata lucrarea asa facea
si dupa ce savarsea una, lua alta si aceasta facea in toti anii.
2) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma
lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile
fratelui. Si i-a spus lui batranul avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si
pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul,
il gasea pe el plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul
zicea : pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate,
parinte ! Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele
mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.
3) A zis avva Dioscor : de ne vom imbraca cu imbracamintea cea cereasca, nu
ne vom afla goi. Iar de nu ne vom afla purtand imbracamintea aceea, ce vom face,
fratilor ? Ca avem sa auzim si noi glasul acela care zice : arunca-l pe el intru
intunericul cel dinafara; acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Multa
rusine va fi noua, daca atata vreme purtand noi chipul acesta, ne vom afla in
ceasul de nevoie neavand imbracamintea cea de nunta. O, ce cainta va sa ne urmeze!
O, ce intuneric va sa cada asupra noastra inaintea parintilor si a fratilor
nostri, care ne vor vedea pe noi muncindu-ne de demonii cei infricosatori!