CAPITOLUL VII.
PENTRU MULTE FELURI DE NALUCIRI SI INSELACIUNI DIAVOLICESTI, CU CARE AMAGESTE
SI INSEALA VRAJMASUL PE MULTI, VRAND CA SA-I SMINTEASCA DIN CALEA MANTUIRII,
SA-I DEPARTEZE DE DUMNEZEU SI SA LE FIE IN ZADAR OSTENEALA LOR
1) Era un oarecare sihastru iscusit si traia in pustie cu multa infranare, postire
si priveghere si alte osteneli pentru mantuirea sa, atat incat se socotea pe
sine ca a ajuns la masura parintilor celor de demult. Pe acesta a inceput vrajmasul
diavol a-l amagi si a-l insela cu naluciri diavolesti. I se arata lui adesea
in chip de inger, ca si cum ar fi de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca
lui viata cea iscusita, ca sa-l povatuiasca si sa-l invete cele ce i se cad
lui. Si asa, multa vreme aratandu-i-se in chipul ingerului luminat, multe lucruri
nestiute ii arata si ii spunea. Iar el nesocotind viclesugul vrajmasului, s-a
incredintat cum ca este ingerul si ii slujeste pentru viata sa placuta lui Dumnezeu.
Tatal acestui sihastru inca era viu si traia la tara. Si dupa multa vreme auzind
el despre feciorul lui sihastru, unde traieste si in ce loc in pustie, a dorit
sa mearga acolo, sa-l mai vada cu ochii mai inainte de moartea sa, fiindca numai
pe acel fecior il avea si de multi ani nu-l vazuse. Si asa, luandu-si traista
si o secure in mana, a plecat si a ajuns in acea pustie. Apropiindu-se de acel
loc, unde era chilia sihastrului, acel inger al satanei care pururea se arata
sihastrului, i-a grait lui zicand : pazeste-te si ia aminte de tine ca diavolul
s-a inchipuit in chipui tatalui tau si vine la tine cu o traista si cu o secure
in mana vrind sa te omoare. Deci, ia-ti si tu degraba securea in mana si iesi
inaintea lui si apropiindu-te de dansul, apuca inainte si-l loveste cu securea
si-l omoara. Iar el incredintandu-se acelui inger si ascultandu-l a iesit si
vazandu-si tatal venind cu securea in mana, precum i-a spus, s-a apropiat de
el si lovindu-l cu muchea securii in cap , l-a omorat si indata l-a apucat necuratul
duh si l-a muncit pana l-a omorat si pe el.
2) Un frate oarecare cand a parasit lumea si a venit in pustie sa se calugareasca,
avand un copilas, l-a luat cu sine si venind in pustie s-a calugarit si isi
tinea si copilasul sau cu dansul. Acestui frate adeseori i se arata diavolul
in chilie, in chip de inger luminat si multe lucruri nestiute ii spunea si despre
cele viitoare ce aveau sa fie. I le spunea lui si se izbandeau si erau asa,
se implineau toate cum i le spunea, pana s-a incredintat bine, cum ca este ingerul
lui Dumnezeu trimis la dansul ca sa-l invete si sa-l povatuiasca spre lucrurile
si faptele cele folositoare si placute lui Dumnezeu. Deci, odata a inceput a-i
povesti lui si a-i spune despre patriarhul Avraam, cum i-a poruncit Dumnezeu
sa-l junghie pe Isaac, fiul sau cel iubit, jertfa bine primita lui Dumnezeu.
Despre aceasta auzind Avraam, nimic n-a cerut, ci indata l-a luat pe Isaac,
fiul sau cel iubit si l-a dus fara nici o mila, sa-l junghie dupa porunca si
pentru acest lucru l-a blagoslovit Dumnezeu pe Avraam si l-a facut mare si slavit.
Deci si tu fa acum acest lucru bine primit si foarte iubit lui Dumnezeu, mai
vartos decat toate bunatatile lumii. Ia-ti fiul acesta si-l du la cutare loc,
si-l injunghie acolo cu cutitul si asa vei fi blagoslovit de Dumnezeu si mai
mult vei fi slavit decat Avraam in zilele acestea. Insa el nepricepand si necunoscand
viclesugul vrajmasului, a facut asa cum i-a zis lui. A luat copilui sau si l-a
dus la locul unde i s-a aratat lui vicleanul vrajmas si scotand cutitul l-a
ascutit si apucand copilui si vrand sa-l puna la pamant, cu fata in sus, sa-l
junghie, copilui fiiiid priceput, a cunoscut ce vrea sa-i faca si smucindu-se
din mainile lui, a fugit si asa a scapat.
3) Era un sihastrii iscusit, ce traia in pustie si care se inchisese intr-o
pestera si cu multa lui infranare, cu postul, cu privegherea intru rugaciuni,
cu alte nevointe, osteneli si fapte bune, intrecea si ii covarsea pe altii.
Dar nepazindu-se si nesocotind inselaciunea vicleanului diavol, fu batjocorit
de vrajmasul si a cazut in cumplita ispita. Caci amagandu-l pe el vrajmasul,
ii arata lui in vis feluri si feluri de vedenii, si cele ce vedea el in vis
se izbandeau aievea, pana s-a increzut bine visurilor. Dupa ce s-a increzut
bine visurilor intr-o noapte i-a aratat lui diavolul neamul si soborul crestinesc
cu apostolii si cu mucenicii, fiind la un loc intunecat, ponegrit si pedepsit,
de tot binele lipsit, plin de toata rusinea si necuratia si erau toti mahniti
si scarbiti. Iar in dreptul lor era neamul jidovesc, cu Moise si cu toti proorocii,
intr-un loc luminat, linistit, plin de lumina, de toata mangaierea, bucuria
si veselia. Si il sfatula inselatorul, zicand : iata, acum vezi si neamul vostru
crestinesc la ce loc si in ce chip se afla si neamul jidovesc. Deci, de vei
vrea sa fii insotit si impartasit fericirii si bucuriei neamului jidovesc, te
sfatuiesc sa mergi si sa primesti taierea imprejur, legea si credinta jidoveasca.
Iar el, dupa cum am zis, fiind foarte incredintat visurilor, a facut asa precum
l-a sfatuit vrajmasul. Iesind din pestera lui si lasand pustia si viata pustniceasca,
a venit in lume, desi erau saizeci de ani de cand nu iesise din pustie si mergand
la scoala si soborul jidovilor, le-a spus lor cum a vazut in vis neamul crestinesc
in loc intunecat si pedepsit, iar neamul jidovesc la loc luminat, plin de bucurie
si de veselie. Iar jidovii auzind aceasta, s-au bucurat si l-au indemnat sa
primeasca legea lor. Iar el cu mare bucurie a primit taierea imprejur pe trupul
sau si toata legea lor si asa a pierit. Aceasta i s-a intamplat lui, pentru
ca n-a castigat dreapta socoteala, si s-a deprins din tineretile sale numai
voii si sfaturilor gandurilor sale a se supune, iar sfatul cel bun si folositor
al parintilor si al fratilor, niciodata nu l-a incercat.
4) La un frate oarecare, intr-o noapte citindu-si pravila si rugandu-se lui
Dumnezeu, pe la miezul noptii, dupa obiceiul sau, vicleanul diavol prefacandu-se
in chip de inger luminat, a intrat in chilie si a inceput a-l ferici, zicand
: fericit esti, robule si ostasule cel bun al lui Dumnezeu, ca nu te lenevesti
sa te scoli din somnul tau la rugaciunea si slujba lui Dumnezeu. Si l-a intrebat
fratele, zicand : dar cine esti tu, de ai venit la mine sa ma fericesti si sa
ma lauzi asa ? Raspuns-a acela, zicand : eu sunt ingerul lui Dumnezeu si am
venit la tine sa te pazesc si sa te izbavesc de toate cursele si inselaciunile
vrajmasului, sa te povatuiesc spre faptele cele bune si placute lui Dumnezeu.
Zis-a lui fratele : de ai fi tu cum zici, ingerul lui Dumnezeu, n-ai veni la
mine noaptea, sa-mi smintesti pravila si rugaciunea, ci ai veni ziua. Deci,
eu nu te socotesc a fi ingerul lui Dumnezeu, desi esti asa de stralucitor, ci
mi se pare ca esti ingerul intunericului, caci pentru aceea te arati tu noaptea,
nu ziua. Vicleanul vrajmas auzind aceasta, n-a mai putut suferi nici nu a putut
sa mai zica ceva, decat atat : o, calugar rau fii blestemat, si aceasta zicand,
s-a facut nevazut.
5) Unui frate oarecare i s-a aratat diavolul intr-o noapte, in chip de inger
luminat si i-a zis lui : eu sunt Gavriil si sunt trimis la tine sa-ti aduc o
veste buna. Iar fratele i-a raspuns : cred ca vei fi fost trimis la altii, caci
eu sunt pacatos si nu sunt vrednic sa vad inger. Aceasta zicand el, indata a
pierit vicleanui dinaintea lui si a fost nevazut.
6) Spuneau parintii despre un batran oarecare, ca sezand in chilia lui si nevoindu-se
pentru mantuire il vedea aievea pe diavol umbland si-l hulea. Iar diavolul vazandu-se
pe sine ca de multe ori este batjocorit de acest batran, i s-a aratat lui, zicand
: eu sunt Hristos ! Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii. Zis-a diavolul :
pentru ce iti inchizi ochii ? Cauta de ma vezi, ca eu sunt Hristos. Raspuns-a
lui batranul : eu nu voi sa-l vad pe Hristos cu ochii mei in lumea aceasta.
Acestea auzind diavolul, s-a facut nevazut.
7) Ne spunea noua avva Or, zicand : eu, fiiior, stiu un om oarecare in pustia
aceasta, care zece ani mancare pamanteasca n-a mancat. Ci ingerul lui Dumnezeu
ii aducea lui odata la trei zile mancare cereasca si-i da in gura si aceea ii
era in loc de mancare si de bautura. Si stiu pe un om ca acela, la care a venit
un palc de diavoli luminati, stralucind in chipul unei cete de ingeri si o caruta
de foc, cu cai de foc si multime de ostasi inarmati, intocmai cum ar veni un
imparat. Venind si apropiindu-se de dansul, i-au zis : omule, tu ai ispravit
toate faptele cele bune, vino acum si te inchina mie si te voi lua in caruta
aceasta si te voi inalta de pe pamant la cer, ca pe Ilie Tesviteanul si te voi
aseza la un loc impreuna cu dansul. El auzind acestea, zicea in gandul sau :
eu in toate zilele si noptile ma inchin Imparatului si Dumnezeului meu. Acesta
cine este de imi zice mie sa ma inchin lui ? Acestea socotindu-le in gandul
sau, a raspuns aceluia ce-i zicea sa i se inchine : eu il am pe Domnul Iisus
Hristos, Imparatul si Dumnezeul si Mantuitorul meu, caruia pururea ma inchin
ziua si noaptea. Iar tie ti se inchina cei ce sunt cu tine. Acestea auzind diavolul,
indata a pierit si s-a facut nevazut cu caruta cu cai si cu toate ostile lui.
Acestea le spunea batranul ca despre altcineva, tainuindu-si viata sa. Iar parintii
care erau cu dansul, ne-au spus noua, ca el insusi era acela, caruia i s-au
intamplat acestea.
8) Un frate oarecare sedea cu tacere linistita in chilia lui, pazindu-si pravila
si oranduiala. Vrajmasul diavol, vrand sa-l amageasca si sa-l insele, intr-o
noapte culcandu-se fratele in chilia lui, s-a inchipuit vicleanul in chip de
inger luminat si mergand la dansul l-a desteptat, zicand : scoala-te, robul
lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Fratele desteptandu-se din somn,
l-a vazut pe el stralucind luminat, dar indata s-a facut nevazut. Sculandu-se
fratele, s-a apucat de rugaciune si de obisnusita lui pravila, socotind ca ingerul
lui Dumnezeu este acel ce l-a desteptat. Cand a fost a doua noapte, daca s-a
culcat fratele si numai a adormit, iarasi a venit vicleanul si l-a desteptat,
zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Si asa
de multe ori, in multe nopti facandu-i, cum adormea, venea si il destepta. Odata
a mers fratele la un batran, care nu era prea departe de dansul si i-a spus,
zicand : parinte, pe mine, de catava vreme, in toate noptile, daca ma culc si
adorm, indata vine ingerul si ma desteapta la rugaciune. Zis-a lui batranul
: dar in ce chip vine la tine ingerul si cum te desteapta ? Raspuns-a lui fratele
: dupa ce ma culc si adorm, indata vine la mine ingerul, stralucind luminat
si apropiindu-se ma desteapta, zicand : scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea
si pravila ta ! Iar eu desteptandu-ma si deschizand ochii il vad pe dansul stralucind
luminat si indata fuge si se face nevazut. Asa imi face in toate noptile si
nici cat de putin nu ma lasa sa dorm. Zis-a lui batranul : fiule, acela nu este
ingerul care doreste binele si mantuirea ta, ci este vicleanul diavol, care
vrea si iti doreste pieirea si vrea sa te amageasca pana te vei incredinta lui
bine. Apoi te va insela si te va pierde, precum si pe multi altii i-a pierdut.
Insa, tu, fiule, nu-l asculta, ci cand va mai veni la tine sa tu destepte. zi-i
asa : eu, cand imi va veni vremea de sculat si imi va fi voia sa ma scol, ma
voi scula si fara de tine, iar pe tine nu te ascult si nici nu te voi asculta.
Aceasta invatatura luand fratele de la acel batran, a mers la chilia sa. Iar
daca a venit noaptea si s-a culcat fratele sa doarma, viclealul indata ce a
adormit a si venit la dansul si l-a desteptat, dupa cum se obisnuise, zicand
: scoala-te, robul lui Dumnezeu, la rugaciunea si pravila ta ! Iar fratele i-a
raspuns, dupa cum il invatase pe el batranul : eu, cand imi va veni vremea si
voi vrea sa ma scol, ma voi scula fara desteptarea ta, iar pe tine nu te ascult,
nici nu te voi asculta. Acestea auzind vicleanul, a oftat. zicand : o, calugar
nebun si fara de minte si blestemat, ai mers la batranul cet rau si mincinos
si te-a inselat. La acel batran a mers ieri un frate, si l-a rugat foarte, ca
sa-i faca lui bine, sa-l imprumute cu un galben, fiindu-i de mare trebuinta,
dar n-a vrut sa-l imprumute, ci a mintit zicand ca nu are si avea un galben.
Deci, din aceasta sa stii si sa cunosti ca acela este un batran rau si mincinos
si te-a inselat, fiind prost si fara minte. Acestea zicand vicleanul, s-a facut
nevazut. Iar fratele, dupa ce s-a facut ziua, a mers la acel batran si i-a spus,
cum i-a zis el vicleanului diavol, precum l-a invatat pe el si ce i-a raspuns
lui vicleanul si cum i-a spus lui de un frate ce a venit de s-a rugat sa-i faca
lui bine, sa-l imprumute cu un galben si nu l-a imprumutat zicand ca nu are
desi avea. Deci l-a intrebat pe batran : sunt asa acestea, parinte ? Raspuns-a
lui batranul, zicand : cu adevarat asa este, fiule ! A venit la mine un frate
si a cerut sa-i dau un galben imprumut si am un galben, insa am zis ca nu am,
pentru ca stiam ca nu ii este de folos acel lucru pentru care cere galbenul,
ci mai vartos de vatamarea sufletului ii era. Pentru aceea am socotit mai bine
sa spun o minciuna si sa-l izbavesc pe frate de vatamarea sufleteasca. Astfel
nu i-am dat galbenul, zicand ca nu am. Ci tu, fiule, pazeste-te si cunoaste-l
pe vicleanui vrajmas, care umbla sa te insele ! Si mult fiind invatat si intarit
de batranul, a mers la chilia sa.
9) Un frate oarecare, Avramie , traia in pustie si era foarte indaratnic, neascultator
si nesupus, umbland numai dupa voia gandului sau si a parerii sale. Acesta cu
foarte multa dorinta poftea sfanta preotie si multe naluciri si vedenii ii arata
lui inselatorul noaptea in vis pe care el socotindu-le cu amanuntul, le credea
ca sunt adevarate. Si de vreme ce multe din cele ce vedea in vis, se izbandeau
aievea, se incredea foarte mult visurilor sale. Odata a venit la dansul diavolul
in vis, in chipul lui Hristos si cu ingerii Sai si i-a zis : vazut-am multa
si marea ta pofta si dorinta, pe care de mult o ai pentru sfanta preotie. Bun
si ales lucru doresti, caci in vremile acestea cu mare nevoie se castiga preotia
si numai cei ce sunt bogati si de neam slavit o pot castiga. Caci arhiereii
s-au facut acum toti lacomi, mandri, mareti si iubitori de cinste. Pentru aceea
eu insumi am venit la tine, vazandu-ti multa si marea ta dorinta, sa te hirotonesc
si sa te fac preot. Acestea zicand, au inceput ingerii a canta cantare dulce
si vesela : axios, adica vrednic ! Si asa l-au tuns pe el si l-au facut preot
si dupa ce l-au preotit, l-au lasat si s-au ridicat cu ingerii inaltandu-se
la cer. Aceasta facandu-se, s-a desteptat fratele din somnul sau si se minuna
si se bucura foarte de acel vis minunat. Asa a crezut ca este preot cu adevarat.
Si multumea lui Hristos, ca l-a facut preot si a inceput a-si citi pravila cu
incepere preoteasca. Dupa aceea a mers la biserica parintilor, ca sa liturghiseasca,
fiind ziua Duminicii. Si se adunasera parintii de prin pustie la biserica. Atunci
a venit si el si intrand in biserica, a mers drept in altar si cu mare indrazneala
a luat sfintele vesminte sa se imbrace, neintreband pe nimeni. Dar preotii bisericii
care erau in altar, vazandu-l ca ia sfintele vesminte preotesti, l-au intrebat,
zicand : ce vrei sa faci ? Pentru ce iei vesmintele ? El le-a raspuns : eu vreau
sa ma imbrac, sa liturghisesc astazi. Zis-au lui : dar cum vrei sa faci tu aceasta,
nefiind preot si cum indraznesti de intri in sfantul altar, unde numai preotii
si slujitorii lor intra si cum indraznesti de iei vesmintele preotesti, de care
nu ti se cade tie nici sa te atingi ? Au doara ai inebunit ? Raspuns-a lor,
zicand : nu ! Nu am inebunit, ci si eu sunt preot ca si voi. Iar ei stiind ca
nu este preot, l-au scos afara din sfantul altar. Atunci a inceput a se galcevi
si a striga in gura mare, zicand : pentru ce sa ma scoata pe mine afara din
altar, ca si eu sunt preot si m-a preotit insusi Domnul Hristos cu sfintii ingeri.
Iar parintii vazand si auzind acestea de la dansul, l-au cunoscut ca este amagit
si inselat de vrajmasul diavol. Atunci au cunoscut parintii ca pentru indaratnicia,
neplecarea si nesupunerea luii, i s-a intamplat aceasta. Si au poruncit parintii
de i-au pus fiare mari in picioare si l-au trimis la o manastire afara din pustie
si au poruncit sa fie acolo in paza si sa-l smereasca cu ascultari grele, fara
de odihna, pana ce se va smeri si isi va cunoaste neputinta si inselaciunea
sa. Si asa i-au facut, pana ce a venit el intru cunosunta si a cunoscut inselaciunea
si smerindu-se s-a pocait.
10) Spunea cineva despre un calugar ca se ruga lui Dumnezeu sa-l invredniceasca
sa fie ca Isaac patriarhul. Si dupa multa rugaminte a lui i-a venit un glas
de la Dumnezeu, graind lui; nu vei putea sa fii ca Isaac patriarhul. Si a zis
calugarul : de nu voi putea sa fiu ca Isaac, macar sa fiu ca Iov. Glasul iar
a grait catre dansul : de vei birui pe diavolul ca si el, vei putea sa fii ca
el. Si s-a fagaduit calugarul asa si a auzit glas : mergi in chilia ta si te
trezeste ! Iar dupa cateva zile, i s-a aratat diavolul in chipul unui voinic
oarecare si a venit la calugar, zicand : parinte, rogu-ma sfintiei tale, fie-ti
mila de mine, ca sunt un voinic gonit de imparatul si ia acestea de la mine,
adica doua sute de lire de aur, o fata si un fecior, si-i pazeste la tine intr-un
loc ascuns, ca eu ma voi duce intr-alta tara. Si calugarul nestiind vanarea
diavolului, a zis : fatul meu, nu voi putea sa iau eu, ca sunt un om slab si
nu voi putea sa-i pazesc. Si-l indemna vicleanul voinic pe calugar si iar i-a
zis calugarul mergi, fatul meu, la acea piatra de le ascunde ! Iar mai pe urma
l-a ascultat calugarul si a luat aurul, copilul si fata, batjocorit fiind de
dracul. Iar dupa putine zile a ridicat razboi calugarului spre fata si a stricat-o,
si s-a cait de lucrul ce facuse si a ucis-o. Dupa aceea i-a zis lui gandul :
ucide-l si pe fecior, sa nu ti se vadeasca lucrul. Asa l-a ucis si pe fecior
si i-a zis lui gandul iarasi : ia aurul ce ti-a dat si fugi in alta tara pentru
galceava celui ce ti-a dat aurul. Si sculandu-se de acolo, s-a dus intr-alt
loc si a inceput din aur a zidi biserica. Si sfarsind el lucrul, iata a venit
diavolul in chip de voinic si a inceput a striga si a grai acolo : nevoie mare,
ajutati-mi ! Acest calugar din aurul ce i-am dat eu a ridicat biserica aceasta.
Si s-a sculat norodul acelui loc si cu toata ocara l-a gonit pe acel viclean
voinic. Dar el laudandu-se, a mers de acolo graind ca altele va face calugarului,
care nu i-a trecut prin minte vreodata si asa laudandu-se s-a dus. Iar calugarul
nu se odihnea nici noaptea, nici ziua, luptandu-se cu cugetele, pana ce l-a
biruit cugetul a se duce din acel loc, zicand : a ajuns a se vadi lucrurile
mele, asa ca lua-vol aurui ce mi-a ramas si ma voi duce intr-alta cetate mai
departe, unde voinicul acela nu va mai putea veni. Deci a mers intr-alta cetate
si a cazut acolo in curvie cu fata unui calau, pe care stapanul locului aceluia
il avea la taierea vinovatilor. Si vorbind tatal ei, a luat-o lui nevasta. Dupa
catava vreme a murit tatal fetei si a venit stapan nou in locul stapanului cel
vechi. Si a cautat dupa tocmeala craiasca, un om sa-i slujeasca la taierea vinovatilor
si au zis oamenii : noua asa ne este obiceiul : cel ce a luat fata mortului,
acela sa ia si slujba, macar de n-ar si voi. Si este la noi unul ca acela, care
si cinul calugaresc ni se pare ca a tinut. Iar el a zis : mergeti de-l aduceti
la mine, si-l adusera la stapan si i-a zis sa-i slujeasca neaparat. Si a cazut
un om oarecare in osanda de moarte si a primit porunca cel care odinioara fusese
calugar, iar acum ucigator. De ma veti credea, firea milosardiei nu ma lasa
fara de lacrimi a trece povestea acestui sarac. Si i-a poruncit lui stapanul
sa adune smoala si alte chinuri, pentru cei osanditi. Facend el aceasta. iata
si satana a venit in chip de voinic si a inceput a striga unele ca acestea,
incat si norodul se stransese la glasul lui, caci cerea de la stapanitor dreptate
si izbandire cu staruinta. Raspuns.a stapanul si a zis catre dansul : conteneste,
voinice si ia aminte, si mai cu intelegere spune despre tine ! Nu striga latrand
ca un caine. Iar voinicul a grait catre stapan : acest calau, era odata calugar,
Iar eu fiind gonit de oarecari vrajmasi ai mei, i-am dat aur mult, un copil
al meu si o fata. Deci porunceste sa-mi iau inapoi ce i-am dat. Stapanul a primit
cu dulceata aceste lucruri si l-a intrebat pe cel ce era odinioara calugar,
iar acum calau : oare cuvintele acestui voinic adevarate sunt ? Iar el zise
: asa este. Si ispitindu-l a intoarce cele date lui, a spus despre uciderea
feciorului, a fetei si cheltuirea aurului dar neavand stapanul ce lua de la
dansul, a poruncit sa fie pedepsit cu moartea blestematul calau. Astfel ducandu-l
la locul de pierzare, i-a iesit inainte voinicul si vrajmasul lui si i-a zis
: oare stii, parinte, cine sunt eu ? Iar el zise : adevarat, tu esti voinicul
de la care acum cunosc tot raul. Voinicul a zis catre dansul : eu sunt de care
ai auzit : satana. Eu l-am inselat pe Adam si Eva, cei dintai ziditi, eu bat
razboi cu oamenii si nu las pe niciunul sa se mantuiasca, sau sa fie ca Isaac,
sau ca Iacob, ci ma nevoiesc sa-i fac ca Ahitofel, sau ca Iuda Iscarioteanul,
sau ca si Cain si ca batranii cei din Babilon si ca cei ce sunt asemenea lor.
Sa ma crezi ca si tu fusesesi batjocorit de mine si nu ai stiut sa te lupti
cu razboiul cel ascuns. Si dracul zicand acestea si altele multe decat acestea,
numaidecat s-a facut nevazut. Iar acel sarac calugar si vartos ucigas, a patimit
moarte de spanzurare, batjocorit fiind de dracul, pentru marirea desarta si
inaltarea mintii lui
11) Doi frati s-au dus in pustia cea mai dinauntru si sase zile se desparteau
unul de altut, iar in a saptea zi intalnindu-se, faceau rugaciunile si mancau
impreuna, nimic mai mult vorbind intre dansii. Deci, mergand dracii la unul
dintr-insii, il amageau in multe feluri si ii aratau mai inainte veniri de frati
si cele ce se faceau in multe locuri. Acestea vazandu-le si auzindu-le el ca
se fac intocmai, credea lor, socotind ca sunt ingeri cei ce ii vestesc lui mai
inainte acestea. L-au oprit sa se mai duca si la fratele sau in ziua cea oranduita.
Deci, s-a dus odata sa-l cerceteze pe un frate in manastire si a aratat unora
din manastire, intreband ca pentru altul de este cu putinta ca cineva sa stie
cele din lume. Iar ei auzind si cunoscand ca el este cel inselat, l-au cercetat,
zicand : daca te indeletnicesti cu acestea, sa nu mai vii la noi. Si indata
s-a pocait, lepadand toate. Intorcandu-se la locul sau, au venit iarasi dracii
dupa obicei, sa-l amageasca, dar el ii numea mincinosi si ii certa. Si indata
s-au prefacut in dobitoace necuvantatoare si ingrozindu-l, s-au dus.
12) Spuneau unii despre un batran, ca sezand in chilia sa si nevoindu-se, ii
vedea pe draci aievea si ii defaima. Iar diavolul vazandu-se biruit de batranul,
a venit si i s-a aratat, zicand : eu sunt Hristos ! Batranul vazandu-l, si-a
inchis ochii iar diavolul a zis : pentru ce iti inchizi ochii ? Eu sunt Hristos
! Raspuns-a batranul : eu pe Hristos nu voiesc sa-l vad aici. Iar demonul auzind
aceasta, s-a facut nevazut.
13) Catre alt batran au zis dracii : voiesti sa-l vezi pe Hristos ? Si le-a
raspuns : anatema voua si celui pentru care ziceti ! Caci in Hristosul meu cred,
care a zis : de va zice voua cineva, iata aici este Hristos, iata acolo este,
voi sa nu credeti. Si auzind dracii, s-au facut nevizuti.