CAPITOLUL XXVII
CUM CA DARUL LUI DUMNEZEU LA CEI DESAVARSITI SE FACE TOATE : SI HRANA
SI BAUTURA SI HAINA
1) S-a dus unui din parinti la alt parinte. Si venind ceasul al saselea,
batranul care l-a primit, a zis ucenicului sau : fa-ne putina linte si
uda pesmetii ! Si a facut ucenicul asa. Iar batranul a petrecut vorbind
despre lucruri duhovnicesti, de la ceasul al saselea pana a doua zi la
acelasi ceas si nu si-a adus aminte de hrana. Atunci iarasi a zis batranul
ucenicului : fa-ne noua putina linte, fiule ! Si i s-a raspuns : de ieri
am facut-o, avvo. Si asa au mancat batranii.
2) Alt batran oarecare s-a dus la unul din parinti, iar acela fierband
putina linte, fiindca sosise seara, a zis celui ce venise : sa citim putin
din pravila ! Astfet unul a sfarsit toata Psaltirea, iar celalalt, a rostit
din minte cei doi prooroci mari. Si facandu-se dimineata, inchinandu-i-se,
s-a dus. Asa ca, pentru rugaciune, au uitat si hrana.
3) Povestit-a ucenicul unui batran iscusit, despre parintele sau, ca odata
venind ceasul ai noualea, a voit sa guste ceva. Si punand masa, a stat
impreuna cu el la rugaciune. Dupa ce au cantat doi psalmi, a inceput batranul
a grai pe de rost, adica fiind in rapire, graia cuvinte potrivite rapirii.
Si a petrecut asa pana a doua zi. La al noualea ceas, a doua zi a incetat,
caci mintea ii privea sus, spre tainele ceresti.
4) Teodor cel ce a fost episcop la Rossu povestea : un batran cunoscut
de mine a venit odata la mine la lavra Pirghiilor, aproape de Iordan,
unde sedeam eu. Si mi-a zis : frate Teodore, fii bun si vino cu mine la
muntele Sinai. Eu, neputand sa calc cuvantul batranului, i-am zis : sa
mergem ! Dupa ce am trecut Iordspnul, mi-a zis batranul : frate Teodore,
vino sa punem metanie, ca pana la muntele Sinai nici unul din noi sa nu
manance. Raspuns-am : cu adevarat, parinte, eu nu pot sa fac aceasta.
Auzind batranul, departandu-se putin de mine, a pus metanie rugandu-se
lui Dumnezeu. Apoi sculandu-se, am calatorit mai departe si pana la sfantul
munte Sinai, nimic n-a gustat. Iar acolo, la Sinai, cum am ajuns, impartasindu-se
cu Sfintele Taine, a luat si a mancat. Si iarasi de la Sinai ne-am dus
la Sfantul Mina, in Alexandria. Cand a sfarsit batranul si drumul acesta,
postind si acolo, impartasindu-se, iarasi a mancat. Apoi am venit indarat
la Sfanta Cetate ( Ierusalim ). Si batranul n-a mancat nimic pe cale.
Ci impartasindu-se asemenea cu Sfintele Taine, la Sfanta Inviere a lui
Hristos, Dumnezeul nostru, a luat si hrana. in toata calatoria aceasta,
atat de indelungata, nu a mancat batranul decat de trei ori, fiindca avea
darul lui Dumnezeu, care il intarea.
|