CAPITOLUL XIX
PENTRU POCAINTA.
1) Un frate sedea intr-o chilie din Egipt, in multa smerenie petrecand. Si avea
acesta o sora care curvea in cetate pricinuind pierzare la multe suflete. De
multe ori suparandu-l batranii, mai pe urma trimitandu-l pe fratele la dansa,
doar sfatuind-o se va strica pacatul cel ce se lucra printr-insa. Dupa ce a
ajuns el la locul acela, vazandu-l unii din cunoscuti, a alergat mai inainte
si a vestit surorii lui, zicand : iata, fratele tau este langa usa. Atunci ea
impungandu-se la cele dinauntru si lasand pe ibovnicii carora le slujea, a iesit
cu capul gol in intampinarea fratelui sau. Dand sa-l imbratiseze, i-a zis fratele
: sora mea cea adevarata, fie-ti mila de sufletul tau, ca multi pier din cauza
ta ! Cum vei putea suferi munca cea vesnica si amara ? Iar ea cutremurandu-se,
i-a zis : crezi ca mai este mantuire pentru mine de acum ? Raspuns-a fratele
: de vei voi, este mantuire. Ea aruncandu-se la picioarele fratelui sau, il
ruga sa o ia in pustie, impreuna cu el. El i-a zis : pune-ti acoperemantul pe
cap si vino dupa mine ! Atunci ea i-a zis : sa mergem, ca mai de folos imi este
sa fac aceasta necuviinta sa merg cu capul gol, decat sa intru in cursa faradelegii.
Si mergand ei, o sfatuia fratele sau la pocainta. Cand vedea pe unii venind
inspre ei, de vreme ce nu toti stiu ca esti sora mea , da-te in laturi putin
din cale, pana ce vor trece cei ce vin. Iar ea s-a abatut. Dupa aceea i-a zis
: sa mergem, soro, in calea noastra ! Dar ea nu i-a raspuns. Si apropiindu-se
el de dansa, a gasit-o moarta. A vazut si talpile picioarelor ei insangerate,
caci era desculta. Si fratele vestind batranilor cele ce s-au intamplat si iscandu-se
neintelegere intre dansii, s-a descoperit unuia din batrani despre dansa, ca
de vreme ce nu a purtat grija de nici un lucru trupesc, ci si-a defaimat si
trupul, nesuspinand intru atata rana, pentru aceasta i s-a primit pocainta.
DE LA SFANTUL AMFILOHIE
2) Un frate biruindu-se de curvie, in toate zilele se afla savarsind pacatul
si in toate zilele il imblanzea pe Stapanul sau cu lacrimi si cu rugaciuni.
Si asa facand, amagandu-se de obiceiul cel rau, savarsea pacatul. Apoi iarasi,
dupa savarsirea pacatului, se ducea la biserica. Si vazand Cinstitul Chip al
Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca inaintea lui cu amare lacrimi, zicand
: miluieste-ma, Doamne, si ridica de la mine aceasta vicleana ispita, ca ma
trudeste cumplit si ma raneste cu amaraciunea desmierdarilor ! Ca nu am obraz,
Stapane, a cauta si a vedea Chipul Tau cei sfant si mai stralucit decat soarele,
ca sa se indulceasca inima mea si sa se veseleasca. Acestea zicand si iesind
din biserica, cadea in noroi, dar nu se deznadajduia de mantuirea sa. Caci de
la pacat intorcandu-se la biserica, striga catre iubitorul de oameni, Dumnezeu,
zicand : pe Tine, Doamne, Te pun chezas de acum ca nu voi mai face pacatul acesta
! Numai iarta-mi mie, Prea Bunule, cele ce dintru inceput si pana in ceasul
acesta Ti-am gresit ! Si dupa ce facea el aceste infricosate fagaduinte iarasi
se afla intru acel pacat rau. Si se vedea iubirea de oameni a lui Dumnezeu,
cea prea dulce si nemarginita Lui bunatate, ca suferea in toate zilele calcarea
si necunostinta fratelui cea neindreptata si rea. Din multa mila cauta si astepta
pocainta si intoarcerea lui. Ca nu un an a facut aceasta, nici doi, nici trei,
ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, rabdarea cea nemasurata si iubirea
de oameni cea nemarginita a Stapanului, cum totdeauna indelung rabda, suferind
faradelegile si pacatele noastre cele cumplite ! Ca de acel lucru trebuie sa
ne inspaimantam si sa ne minunam : de indurarile cele bogate ale lui Dumnezeu,
ca fagaduindu-se fratele ca nu va mai face altadata pacatul, se afla mincinos.
Deci, intr-una din zile, facand fratele pacatul, a alergat la biserica, plangand,
suspinand, tanguindu-se si silind indurarile Prea Bunului Stapan ca sa se milostiveasca
spre dansul sa scape de noroiul inversunarii. Si cum il ruga el pe iubitorul
de oameni, Dumnezeu, vazand incepatorul rautatii si pierzatorul sufletelor noastre,
diavolul, ca nimic nu foloseste, ci cele ce el prin pacat alcatuia fratele prin
pocainta le risipea, nerusinandu-se, i s-a aratat de fata, cautand in obrazul
lui si strigand catre cinstita icoana a Domnului nostru Iisus Hristos : o, ce-mi
este mie si Tie Iisuse Hristoase ? Milostivirea Ta cea nemarginita ma biruieste
si ma surpa, caci primeste pe acest curvar, care in toate zilele minte inaintea
Ta, defaimand stapanirea Ta ! Pentru ce nu-l arzi, ci indelung rabzi si suferi
? Caci Tu vei judeca pe curvari, pe preacurvari si pe toti pacatosii o sa-i
pierzi. Cu adevarat, nu esti Drept Judecator, ci unde vrea stapanirea Ta, treci
cu vederea si pe mine pentru o mica calcare a inaltarii, din ceruri m-ai aruncat
jos. Iar acestuia mincinos fiind si curvar, fiindca zace inaintea Fetei Tale,
usor ii daruiesti blandetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine Judecator
Drept ? Precum vad si Tu primesti fapturi din multa Ta bunatate si treci cu
vederea dreptatea. Si acestea zicea diavolul iutindu-se de multa amaraciune
si para de foc scotand din nari, apoi a tacut. Si s-a facut glas ca de la jertfelnic,
zicand : o, balaure prea viclean si pierzatoruie, nu te-ai saturat de socoteala
ta cea rea, ca ai sorbit lumea, iar pe cel ce a venit la mila cea nespusa te
silesti sa-l hranesti si sa-l sorbi ? Ai atatea greseli ca sa pui si sa traga
intocmai cu Sangele cel scump, pe care l-am varsat pe Cruce pentru dansul ?
Iata Junghierea Mea si Moartea Mea a afundat faradelegile lui. Cand pacatuieste,
nu il gonesti, ci il primesti cu bucurie si nu-l opresti, nadajduind sa-l dobandesti
si Eu Cel atat de milostiv si iubitor de oameni, care am poruncit verhovnicului
Meu, lui Petru apostolul, sa ierte celui ce greseste in fiecare zi pana la saptezeci
de ori cate sapte, oare nu il voi ierta pe el, oare nu-l voi milui ? Asadar,
cu adevarat, de vreme ce alearga la Mine, nu Ma voi intoarce de la el, pana
ce il voi mosteni. Caci pentru pacatosi M-am rastignit si preacuratele Mele
patimi pentru dansii le-am intins, ca cel ce va voi sa se mantuiasca, sa alerge
si sa se mantuiasca. De la nimeni nu ma intorc, pe nimeni nu alung, macar de
va gresi de nenumarate ori intr-o zi si de tot atatea ori va veni catre Mine,
nu va iesi afara scarbit. Caci nu am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei
pacatosi la pocainta. Si auzindu-se glasul acesta, diavolul sta tremurand si
neputand sa fuga. Apoi iarasi s-a facut glas, zicand : asculta, amagitorule,
pentru ce zici ca sunt nedrept ? Caci Eu eu toti sunt drept. In ceea ce aflu
pe cineva, in aceea il judec. Iata deci, pe acesta l-am aflat stand inaintea
picioarelor Mele si biruitor peste tine aratandu-se. Il voi lua si-i voi mantui
sufletul, fiindca n-a deznadajduit de mantuire. Iar tu vezi cinstea lui si crapa
de zavistie si rusineaza-te. Fratele stand cu fata in jos si tanguindu-se, si-a
dat duhul. Si indata urgie mare, ca focul a cazut peste satana si l-a mistuit.
De aici sa cunoastem, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni cea nemasurata
a lui Dumnezeu si niciodata sa nu deznadajduim de mantuirea noastra.
3) Alt frate, iarasi, dupa ce s-a pocait, s-a linistit. Dar s-a intamplat ca
el indata s-a lovit de-o piatra si si-a ranit piciorul si din acea rana a curs
atata sange incat a lesinat si si-a dat sufletul. Apoi au venit dracii sa-i
ia sufletul. Dar le-a zis ingerii : cautati la acea piatra si vedeti sangele
lui, pe care l-a varsat pentru Domnul. Aceasta zicand ingerii, i s-a izbavit
sufletul.
4) La un frate care cazuse in pacat, s-a aratat satana si i-a zis : nu esti
crestin ? Iar fratele i-a raspuns : orice sunt, tot sunt mai bun decat tine.
Iar satana iarasi a zis : iti spun tie, ca te duci la chinuri. Si a zis fratele
: nu esti tu judecatorul meu, nici Dumnezeul meu. Si nimic ispravind satana,
s-a dus, in timp ce fratele s-a pocait inaintea lui Dumnezeu in chip curat si
s-a facut iscusit.
5) Un frate fiind stapanit de mahnire, l-a intrebat pe un batran : ce voi face,
ca-mi zic gandurile ca fara de vreme m-am lepadat de lume si nu pot sa ma mantuiesc.
Si i-a raspuns batranul : desi nu putem sa intram in Pamantul Fagaduintei, mai
de folos ne este sa ne ramana oasele in pustie, decat sa ne intoarcem in Egipt.
6) Alt frate l-a intrebat pe acelasi batran, zicand : parinte, ce vrea sa inteleaga
proorocul cand zice : nu este mantuire in Dumnezeul lui ? Si i-a zis batranul
: vrea sa inteleaga gandurile deznadajduirii, care vin de la draci la cel ce
greseste si ii zic : de acum nu mai gasesti mantuire in Dumnezeu, si se ispitesc
sa-l arunce in deznadejde. Cu acestia trebnie sa se lupte, zicand : Domnul este
scaparea mea si El va scoate din cursa picioarele mele.
7) Un frate l-a intrebat pe un batran zicand : de se va intampla cineva din
lucrarea diavolului, sa cada in curvie, ce se intampla cu cei ce s-au smintit
? Si a povestit batranul, zicand : un diacon era vestit intr-o chinovie a Egiptului,
iar un om din cetate fiind gonit de judecator a venit cu toata casa sa la acea
chinovie. Si din ispita diavolului, a cazut diaconul cu o femeie din cele ce
venisera cu omul si a facut tuturor rusine, fiindca s-a cunoscut lucrul. Iar
el s-a dus la un batran pretuit al sau si i-a vestit ceea ce s-a intamplat.
Si avea batranul inauntrul chiliei sale o ascunzatoare, pe care o stia si diaconul.
Si l-a rugat sa intre acolo sa se ingroape ca si de viu, nestiind nimeni altul
ceea ce se facuse, numai batranul acela. Si s-a plecat batranul. Deci intrand
diaconul in intunericul acela, s-a pocait inaintea lui Dumnezeu, plangandu-si
pacatut totdeauna si nehranindu-se decat cu paine, si cu apa, pe care i le da
batranul la o vreme. Apoi trecand un timp, n-a crescut apa raului, ca de obicei,
si toti facand litanie si rugandu-se lui Dumnezeu cu deadinsul, s-a descoperit
unuia din sfinti, ca de nu va veni cutare diacon, care este ascuns la cutare
monah, apa raului nu creste. Acela primind raspunsul, a povestit tuturor cele
ce i s-au facut lui cunoscute de la Dumnezeu. Si, auzind cei de fata s-au minunat
si venind l-au scos din locul in care era ascuns silindu-l sa se roage. Si rugandu-se,
indata a crescut apa. Astfel cei ce s-au smintit mai inainte, cu mult mai mult
s-au folosit de pocainia lui si L-au proslavit pe Dumnezeu.
8) Un frate s-a luptat de dracul curviei si s-a intamplat sa treaca printr-un
sat al Egiptului unde a vazut o femeie frumoasa, care era fata preotului elinilor.
Vazand-o, s-a ranit cu dansa. Apoi mergand a zis tatalui ei : da-mi-o de sotie
! Iar el raspunzand, i-a zis : nu pot sa ti-o dau, de nu ma voi instiinta mai
intai de la dumnezeul meu. Si mergand catre drac, l-a intrebat zicand : iata
un monah i-a venit si o cere pe fiica mea. Oare, sa i-o dau ? Si a raspuns dracul
: intreaba-l pe el daca se leapada de Dumnezeul lui, de botez si de cinul calugaresc
! Si intorcandu-se slujitorul pagan catre fratele, i-a zis : te lepezi de Dumnezeul
tau, de botez si de cinul calugaresc ? Iar el s-a fagaduit. Si indata a vazut
ca i-a iesit din gura un porumbel si a zburat la cer. Deci s-a dus slujitorul
la drac si i-a spus : iata, s-a fagaduit. Atunci i-a zis lui dracul : nu-i da
fata de sotie, ca Dumnezeul lui nu s-a departat de la dansul, ci inca il ajuta.
Reintorcandu-se spurcatul slujitor, i-a zis fratelui : nu pot sa ti-o dau pentru
ca Dumnezeul tau cu tine este si inca iti ajuta ! Iar fratele auzind s-a umilit
si si-a zis : daca eu, ticalosul, de atatea bunatati invrednicindu-ma de la
Dumnezeu numai pentru bunatatea Lui, m-am lepadat de Dansul, de botez si de
cinul ralugaresc, iar El inca imi ajuta si nu s-a departat de mine, cum sa nu
fiu dator sa alerg la Domnul si sa nadajduiesc in bunatatea Lui cea nemarginita
? Deci, revenind in sine, a iesit in pustie si mergand la un batran, i-a povestit
acestuia intamplarea. Si i-a zis batranul : sezi cu mine in pestera aceasta
si posteste trei saptamani, adica cate doua zile si a treia zi dezleaga. Si
ma voi ruga lui Dumnezeu si eu pentru tine. Si s-a ostenit batranul pentru fratele
si L-a rugat pe Dumnezeu, zicand : ma rog, Doamne, daruieste-mi sufletul acesta
si primeste pocainta lui. Si l-a ascultat pe el Dumnezeu. Dupa ce s-a implinit
o saptamana, a venit batranul la frate si l-a intrebat : vazut-ai ceva ? Iar
el a raspuns : da, am vazut porumbelul sus, la inaltimea cerului, in drpeptul
capului meu. Si i-a zis batranul : ia aminte de tine si roaga-te lui Dumnezeu
cu deadinsul ! Apoi s-a dus. Dupa ce a trecut si a doua saptamana, a mers iarasi
batranul la fratele si l-a intrebat zicand : vazut-ai ceva ? Si i-a raspuns
: am vazut porumbelul aproape de capul meu. Poruncindu-i iarasi batranul sa
fie treaz si sa se roage, s-a dus de la el. Apoi, dupa ce s-a implinit si saptamana
a treia, venind la el batranul, i-a zis : nu cumva ai vazut ceva mai mult ?
Iar el a raspuns : am vazut porumbelui ca a venit si a statut deasupra capului
meu si am intins mana sa-i prind, iar el a intrat in gura mea. Si auzind batranul
a multumit lui Dumnezeu, spunand fratelui : iata, Dumnezeu a primit pocainta
ta ! De acum ia aminte de tine ! Iar el a zis : de acum voi fi cu tine, parinte
si nu ma voi desparti de tine pana la moarte. Si a petrecut dupa aceea fratele
cu batranul nedespartiti.
9) Spuneau parintii despre un batran, ca ii ziceau lui gandurile : lasa astazi
ca maine te vei pocai ! El le raspundea : nu ! Astazi ma voi pocai si maine
fie voia lui Dumnezeu.
10) Doi frati dupa trup s-au lepadat de lume. Unul sezand in muntele Eleonului,
intr-una din zile aprinzandu-se tare la inima de umilinta s-a pogorat in Sfanta
Cetate. Si mergand la judecator i-a marturisit pacatele sale spunand : pedepseste-ma
dupa pravila ! Judecatorul minunandu-se a socotit in sine si i-a zis fratelui
: cu adevarat, omule, de vreme ce tu singur ai marturisit, nu indraznesc sa
te judec mai inainte de Dumnezeu, caci poate ca El te-a si iertat. Si mergand
fratele si-a pus fiare la picioare si la gat si s-a incuiat intr-o chilie. Daca
mergea cineva si-l intreba cine i-a pus acele fiare, raspundea : judecatorul.
Mai inainte de moartea lui cu o zi, venind ingerul la el au cazut fiarele de
pe el numaidecat. A doua zi venind siujitorul si intrebandu-l cine i-a dezlegat
fiarele a raspuns fratele : Cel ce mi-a dezlegat pacatele. Caci mi s-a aratat
ieri zicandu-mi : Dentru rabdarea ta dezlegatu-s-au toate pacatele tale. Si
s-a atins cu degetul de fiare si indata au cazut. Acestea zicand fratele degraba
a adormit.
11) Alt frate sedea singur, aparte, in manastirea Monidriilor zicand aceasta
rugaciune neincetat catre Dumnezeu : Doamne, nu ma tem de Tine ! Pentru aceasta,
trimite-mi sageata de fulger, sau alt chin, sau boala, sau drac, ca asa macar
sufletul meu cel impietrit sa capete frica ! Rugandu-se iarasi, zicea : stiu
ca multe am gresit Tie, Stapane, si nenumarate sunt greselile mele. Pentru aceea
nu indraznesc sa zic sa ma ierti, ci de se poate, pentru indurarile Taie, iarta-ma
! Iar de nu se poate, pedepseste-ma aici si nu ma pedepsi acolo ! Daca si aceasta
este cu neputinta, rasplateste-mi aici o parte din chin si acolo imi fa mai
usor chinul ! Numai sa incepi de acum sa ma pedepsesti, insa cu mila si nu cu
mania Ta, Stapane. Asa, un an intreg pocaindu-se si acestea cu lacrimi fierbinti
din tot sufletul cerand si zdrobindu-si trupul cu post si cu priveghere si in
cealalta rea patimire si sufletul sau smerindu-si, intr-o zi sta el jos si plangea
dupa obicei, tare tanguindu-se. Din multa suparare i-a venit lui dormitare si
a adormit. Atunci a aparut de fata Hristos, zicand cu glas bland : ce ai omule
? De ce plangi asa ? Iar el cunoscandu-L pe Iisus cine este, a raspuns inspaimantat
: am gresit, Doamne ! Iisus i-a zis : scoala-te ! Cel ce plangea raspunde :
nu pot, Stapane, de nu-mi vei da mana. Si intinzand mana si apucandu-l Iisus,
l-a sculat. Dar sculandu-se, foarte tare plangea. I-a zis iarasi Cel ce s-a
aratat tot cu glas lin si bland : de ce plangi, omule ? De ce te mahnesti ?
Raspuns-a fratele : nu vrei, Doamne, sa plang si sa ma mahnesc, caci cu atatea
Te-am suparat, eu cel ce am dobandit de la Tine atatea bunatati ? Iar Acela
intinzandu-Si din nou mana a pus-o pe capul fratelui si i-a zis : de acum nu
te mai intrista, ca de vreme ce tu te-ai intristat pentru Mine, nu ma voi mai
scarbi asupra ta ! Caci daca Sangele Meu L-am dat pentru tine, cu mult mai vartos
iti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat. Venindu-si
in sine fratele, din acea vedere si-a aflat inima plina de toata bucuria. Asa
s-a incredintat ca a facut Dumnezeu mila cu dansul. De atunci a petrecut totdeauna
in multa smerenie, multumindu-i Lui.
12) Zis-a un batran : de vei cadea in pacat si il vei parasi si vei veni la
scarba si pocainta, vezi sa nu incetezi a te scarbi si a suspina catre Domnul
pana la ziua mortii tale, de vreme ce iarasi, degraba vei cadea in aceeasi groapa.
Caci intristarea catre Dumnezeu este zabala a sufletului si nu-l lasa sa cada.
13) Un frate cazand in ispita, din intristare a pierdut randuiala calugareasca.
Si vrand sa puna inceput, din cauza mahnirii se oprea, zicandu-si : cand am
sa mai fiu cum am fost odata ? Si pregetand, nu putea sa faca inceput de lucru
calugaresc. De aceea, a venit la un batran, si i-a povestit cele despre sine.
Auzind batranul scarba lui, i-a povestit o pilda ca aceasta : un om avea o tarina
si din lenea lui s-a intelenit si s-a umpiut de spini si de ciulini. Iar mai
pe urma a socotit sa o lucreze. Si a zis fiului sau : mergi de curateste tarina
! Fiul sau mergand sa o curete, a vazut multimea spinilor si s-a imputinat,
zicandu-si : cand voi putea sa smulg eu toate acestea si sa curatesc tarina
? Si culcandu-se, a adormit. Apoi s-a desteptat si cautand din nou la multimea
spinilor si trandavindu-se, a petrecut zacand. Uneori se culca, alteori intorcandu-se
ici si colo, ca usa in tatana, precum zice Scriptura, a cheltuit fara lucru
multe zile. Dupa acestea a venit tatal lui, sa vada ce-a facut. Si l-a gasit
ca nimic n-a lucrat si i-a zis : pentru ce n-ai lucrat nimic pana acum ? Iar
el i-a spus : tata, cum veneam sa lucrez, vazand multimea spinilor, ma slabanogeam
si de scarba ma culcam si dormeam. De aceea nimic n-am lucrat. Atunei i-a zis
lui tatal : fiule, atata cat tine asternutul tau, fa in toate zilele. Si asa
sporeste-ti lucrul si nu slabi. Iar tanarul a facut asa. Si in putina vrerne
a curatit tarina. Asadar si tu frate, cate putin lucreaza si nu te imputina.
Caci Dumnezeu cu darul Sau iarasi te aseaza la randuiala cea dintai. Iar fratele
auzind, sezand cu rabdare, facea cum l-a invatat batranul. Si cu darul lui Dumnezeu
a aflat odihna.
14) Era un sihastru prin partile Iordanului, nevoindu-se multi ani si care,
acoperit de Dumnezeu, nu primea bantuieli de la vrajmas, ci de neinvins era.
Asadar, pentru toti cei ce veneau la dansul pentru folos, el defaima pe satana
si-l ocara, zicand, ca nimic nu este si ca nu are nici o putere asupra nevoitorilor
de nu va afla pe cei asemenea lui spurcati, robiti totdeauna pacatului, care
fara sa simta ii slabanogeste. Iar acestea le zicea nestiind darul Celui de
sus, care nu lasa pe satana sa-l robeasca. Si cand i s-a apropiat sfarsitul,
dupa slobozirea lui Dumnezeu, a venit diavolul adevarat si i-a zis : ce am cu
tine, parinte ? De ce ma ocarasti ? Au, te-am suparat vreodata cu ceva ? Iar
el scuipand asupra lui, iarasi zicea aceleasi cuvinte : mergi inapoia mea, satano,
ca nimic nu poti asupra robilor lui Hristos ! Si satana i-a raspuns : asa !
Asa ! Alti patruzeci de ani sa traiesti si nici un ceas in atatia ani nu voi
incerca sa-ti pun piedica. Si aceasta zicand, s-a facut nevazut. Iar monahui
a inceput indata sa se lupte cu gandurile si sa zica in sine : am atatia ani
ticalosindu-ma aici si inca alti patruzeci de ani voieste Dumnezeu ca sa traiesc.
Ma voi duce dar in lume si voi vedea rudeniile mele si voi petrece cu dansele
vreo cativa ani si iarasi ma voi intoarce si ma voi apuca de nevointa mea. Deci,
socotind el acestea, le implinea cu fapta si iesind afara din chilie, s-a apucat
de drum. Dar nu departe mergand el, iubitorul de oameni, Dumnezeu, miluindu-l
si nevrand a i se pierde ostenelile i-a trimis un inger spre ajutor. Si intampinandu-l,
ingerul i-a zis : unde mergi, parinte ? El i-a raspuns : in cetate. Iar ingerul
: intoarce-te la chilie. Iar el venindu-si in sine, s-a intors la chilia sa
si mai traind trei zile, s-a savarsit.
15) Zis-a un batran : in vremea cand lucrez, cobor undreaua si pun moartea inaintea
ochilor mei, mai inainte de a ridica undreaua.
16) Tot acesta a zis : omul care are moartea inaintea ochilor, in tot ceasul
biruieste imputinarea de suflet.
17) Zis-a un batran : la tot lucrul pe care vrei sa-l faci, sa zici : de ma
va certa Dumnezeu acum ce va fi ? Vezi ce raspunde gandul. Si de te va osandi,
lasa-l indata si arunca lucrul pe care-l tii si ia altul, ca sa ai nadejde la
el. Caci trebuie lucratorul sa fie gata in tot ceasul sa mearga pe calea sa.
Si la lucru de vei sedea, chiar de vei umbla pe drum, aceasta zi-o totdeauna
: de ne va chema Dumnezeu acum, cum va fi ? Si vezi ce-ti raspunde constiinta.
Si grabeste de fa orice iti zice. Iar de voiesti sa cunosti daca s-a facut mila
cu tine, intreaba-ti constiinta ! Si nu inceta sa faci aceasta, pana ce se va
incredinta inima ta si constiinta iti va zice : credem in indurarile lui Dumnezeu,
ca negresit va face mila cu noi. Insa ia aminte la inima ta, nu cumva sa spuna
acest cuvant din indoiala. Iar de se va indoi in credinta pana la un fir de
par, departe este de tine mila.
18) Zis-a un batran : de ar fi fost cu putinta la venirea lui Hristos dupa Inviere
sa iasa iarasi sufletele oamenilor din trupuri, toata lumea ar fi murit de frica,
de cutremur si de spaima. Caci cum va suferi cineva sa vada cerurile deschizandu-se
si pe Dumnezeu descoperindu-se cu urgie si cu manie iar ostile cele nenumarate
ale puterilor ceresti impreuma cu El pogorandu-se si toata omenirea la un loc
adunandu-se ? Deci acestea pururea socotindu-le, sa traim ca cei ce vrem sa
stam inaintea unui astfel de Judecator si divan infricosat si sa raspundem pentru
lucrurile ce le-am lucrat in viata.
19) Un batran s-a dus la unul din parintii ce sedeau in Rait si i-a zis : avvo,
cand il slobozesc pe fratele cel ce sade impreuna cu mine la vreo slujba, ma
necajesc mai tare daca va zabovi. Raspuns-a acela : eu cand il trimit pe slujitorul
meu pentru vreo treaba, sed aproape de usa si privesc. Si cand imi zice mie
gandul : oare cand va veni fratele ? Zic si eu catre gand : apoi de va apuca
mai inainte alt frate, adica ingerul de va veni sa ma ia la Domnul, ce va fi
? Si asa, in toate zilele sed privind la usa, purtand grija, plangandu-mi pacatele
si zicand : oare, ce frate va apuca mai inainte si va veni : cel de sus, sau
cel de jos ? Si umilindu-se batranul, s-a dus si tinea asa lucrarea aceluia.
20) Un batran sedea in Rait si avea acest fel de lucrare : sezand pururea in
chilia sa, era ingrijit cu mintea, plecat la pamant si clatinandu-si capul,
zicea cu suspin : oare ce va fi ? Si tacea putin. Si iarasi zicea acelasi cuvant,
facand la fel si lucrand funia de cosnita. Astfel si-a petrecut zilele sale,
ingrijindu-se pentru iesirea din trup.
21) Pe unul din parinti il rugau fratii sa inceteze ostenelile cele mari. Iar
el a raspuns : va spun, fiilor, ca Avraam are sa se caiasca, vazand darurile
cele mari pentru ca nu s-a nevoit mai mult.
22) Un batran s-a dus odata intr-o cetate sa-si vanda vasele si dupa intamplare
a sezut la poarta unui bogat, care statea sa moara. Si sezand, lua aminte si
vedea niste barbati negri, plini de frica, calari pe cai negri, si avand in
mainile lor tobe de foc. Ajungand la poarta, au lasat caii afara, iar ei au
intrat inauntru si vazandu-i bolnavul, a strigat cu glas mare : Doamne, miluieste-ma
si imi ajuta ! Au zis lui aceia : acum cand a apus soarele, ti-ai adus aminte
de Dumnezeu ? Pentru ce, cand stralucea ziua, nu L-ai cautat ? Acum nu mai ai
nadejde de mantuire, nici mangaiere. Si asa, cu sila smulgandu-i sufletul, s-au
dus.
23) Povestit-a un batran, ca era o fecioara batrana, foarte sporita in frica
lui Dumnezeu, care intrebata fiind de mine, pentru pricina departarii sale de
lume, a povestit asa : eu, o, minunatule, copila fiind, aveam un tata foarte
bland si linistit cu obiceiul, dar bolnav si neputincios cu trupul, incat cea
mai multa vreme a vietii lui o cheltuia zacand pe pat. Si asa traia, incat abia
rar si candva se intalnea cu cineva. Cu lucrul pamantului se indeletnicea cand
se intampla de era sanatos si acolo viata petrecandu-si roadele le aducea in
casa si atata tacere avea, incat se parea celor ce nu-l stiau, ca ar fi mut.
Insa maica era cu totul impotriva tatalui. Ea iscodea si cele peste patria noastra
si atat era de limbuta cu toti, incat niciodata nu o vedeam catusi de putin
tacand, ci uneori certandu-se, iar alteori graind lucruri necuviincioase si
fara randuiala. Chiar si de betii cu barbati desfranati mai mult petrecea si
ca o curva era mult cheltuitoare si rau ocarmuia cele din casa, incat averile
desi nu erau putine, nu erau cu putinta a ne ajunge. Caci ei i se incredintase
de la tatal meu iconomia celor din casa. Si asa vietuind ea, nu i s-a intamplat
vreodata vreo boala trupeasca, nu a simtit vreo durere cat de mica, ci in toata
viata ei era sanatoasa cu trupul si intreaga. Deci topindu-se tatal de indelungata
boala, s-a intamplat de a murit si indata s-a pornit aerul si s-au facut tunete
si fulgere dese si ploaie atat de multa si asa de necurmata se pogora de sus,
incat nici putin macar a iesi noi din casa nu puteam pana la trei zile, timp
in care si tatal sta neingropat in casa. Iar oamenii satului vazand aceasta
multe graiau asupra raposatului zieand : cu adevarat vrajmas al lui Dumnezeu
a fost acesta. Pentru aceasta nici nu il lasa sa se ingroape. Insa noi, ca sa
nu se imputa trupul inauntru si sa ne faca neumblata casa, scotandu-l afara,
desi ploaia era foarte mare, cum am putut l-am ingropat. Iar mama, luand mai
multa siobozenie, mai fara de rusine s-a dat la desfranare si facand casa de
rusine, cheltuia averea in desfatari, incat mai de toate eram lipsiti. Dupa
muita vreme, sosindu-i moartea, asa ingropare a dobandit, incat se parea ca
si aerul ajuta la ingroparea ei. Deci, dupa ingroparea mamei, eu trecand de
varsta copilareasca si poftele trupului sculandu-se asupra-mi si zadarnicindu-ma,
intr-o seara mi-a venit o socoteala : oare viata tatalui meu sa aleg si in blandete,
cinste si pazire sa vietuiesc ? Dar acela nici un bine nu a dobandit, asa petrecand,
ci totdeauna de boli si de necazuri topindu-se, s-a dus de aici, nici ca ceilalti
oameni putand fi ingropat. Deci, de i-ar fi placut lui Dumnezeu aceasta petrecere,
pentru ce a patimit atatea rele ? Dar viata mamei care era ? Oare nu pururea
petrecea in desfranari si dezimerdari, si s-a dus din viata aceasta sanatoasa
si fara nici o patimire ? Asadar, trebuie si eu sa vietuiesc. Ca mai bine este
a crede ochilor mei, decat cuvintelor altora. Dupa ce am socotit eu, ticaloasa
sa urmez urmele maicii, a sosit noaptea si eu adormind, a venit asupra mea un
barbat mare la trup si infricosat la vedere si cautand spre mine salbatic si
cu manie, ma intreba cu glas aspru zicand : spune, care sunt gandurile inimii
tale ? Au cu totul inspaimantata fiind, nici nu indrazneam a cauta la dansul.
Iar acela iarasi, cu groaznic a grait : vesteste-mi mie, care sunt socotelile
tale ? Si vazandu-ma ca de frica eram cu totul slabanogita si din minti iesita,
imi aduceam aminte de toate cate cugetam in mintea mea. Dar venindu-mi in fire,
nu puteam sa le tagaduiesc, ci spre rugaminte m-am intors si ma rugam, sa ma
invredniceasca de iertaciune. Iar el luandu-ma, mi-a zis : vino sa vezi pe tatal
tau si pe mama ta si dupa aceea oricare viata vei voi, alege-ti !
Asadar, scotandu-ma m-a dus intr-un loc ses cu livada, in care erau pomi de
multe feluri, care biruiesc descrierea frumusetii, incarcati cu tot felul de
roade Acolo impreuna cu el umbland eu, m-a intalnit tatal meu si cuprinzandu-ma
m-a sarutat, numindu-ma fiica dorita, iar eu imbratisandu-l, il rugam sa petrec
impreuna cu dansul. El insa a zis : acum nu este cu putinta sa se faca aceasta.
Dar de vei urma urmele mele, nu dupa multa vreme vei veni aici. Eu inca mai
rugandu-ma sa raman impreuna cu el, m-a tras ingerul de mana, zicandu-mi : vino
sa vezi si pe mama ta, ca sa cunosti din lucruri, la care viata este de folos
sa te pleci. Ducandu-ma la o casa foarte intunecoasa, plina de scrasnisre si
de tulburare, mi-a aratat un cuptor arzand cu foc si valvaind si pe cativa cumplit
stand langa cuptor. Iar eu cautand in cuptor, o vad pe mama mea pana la gat
afundata in foc si multime nenumarata de viermi din toate partile mancand-o,
iar ea de usturime scrasnind cu dintii si clantanind. Vazandu-ma si ea pe mine,
plangand ma chema : vai mie, fiica mea, pentru durerile cele nesuferite ! Vai
mie, pentru muncile cele fara de sfarsit ! Vai mie ticaloasei, ca pentru putina
dezmierdare ce chinuri mi-am pricinuit ! Vai mie, ticaloasei ca in locul dezmierdarilor
celor vremelnice, vesnic ma chinui ! Miluieste-ma, fiica mea, pe mine, maica
ta, ca ard si ma topesc ! Adu-ti aminte de hrana care ai dobandit de la mine,
si ma miluieste, si-mi da mana si ma scoate de aici ! Iar eu, lepadandu-ma de
acei cumpliti, care stateau aproape, fara a ma apropia mama iarasi cu lacrimi
striga : fiica mea, ajuta-ma si nu trece cu vederea tanguirile maicii tale,
nu trece cu vederea pe cea care asa cumplit in gheena focului se chinuie si
de viermele cei neadormit este roasa ! Iar eu, milostivindu-ma cu sufletul de
dansa, am intins mana sa o trag. Focul insa, atingandu-se putin de mana mea,
mare usturime am simtit si am inceput a urla si a suspina cu plans. Cei ce erau
in casa, desteptandu-se de vaiete si sculandu-se si aprinzind focul, alergau
la mine si ma intrebau adeseori de pricina vaietelor. Eu in sine-mi venind,
cele ce am vazut le-am povestit lor si de atunci am urmat vietii tatalui si
ma rog sa-l dobandesc pe el si partea cea impreuna cu dansul, incredintandu-ma
cu darul lui Dumnezeu, ce fel de cinste si slava sunt gatite celor ce aleg a
vietui cu dreptate si in buna credinta. De asemenea, ce fel de munci primesc
cei ce isi cheltuiese viata in pofte si dezmierdari.
24) Odata doi frati s-au hotarat si s-au facut calugari. Dupa ce au ispravit
faptele cele bune, au socotit sa-si zideasca chilii departate si fiecare din
ei s-au dus deosebi pentru liniste. Multi ani nu s-au vazut unul cu altul, pentru
ca nu ieseau din chilii. S-a intamplat insa ca unul dintre dansii sa se bolnaveasca
si au venit parintii sa-l cerceteze si l-au vazut uneori uimindu-se aiteori
trezindu-se. Si l-au intrebat zicand : ce ai vazut ? Iar el le-a zis : ingerii
lui Dumnezeu i-am vazut venind. Ei m-au luat pe mine si pe fratele meu si ne-au
dus la cer si ne-au intampinat puterile cele potrivnice, nenumarate si infricosate
la vedere si mult ostenindu-se ele, n-au putut asupra noastra. Dupa ce le-am
trecut, au inceput a striga : mare indrazneala este curatenia. Acestea zicand
fratele, a adormit. Iar parintii vazand, au trimis un frate sa vesteasca fratelui
sau ca a adormit. Mergand ei l-au aflat pe el asa. Si s-au minunat toti slavind
pe Dumnezeu.