CAPITOLUL XIV
PENTRU CA NU SE CADE A-SI ARATA CINEVA VIATA SI FAPTELE SALE CELE BUNE INAINTEA
OAMENILOR PENTRU LAUDA, CA SA-L LAUDE SI SA-L FERICEASCA PE EL OAMENII
1) Zis-a un batran oarecare : cel ce isi descopere si isi arata faptele sale
cele bune pentru fericirea, lauda si slava oamenilor, acela este asemeni cu
omul care seamana samanta sa pe deasupra pamantului si nu umbla cu grapa peste
dansa ca s-o acopere si venind pasarile cerului, mananca toata samanta si-i
ramane in zadar toata osteneala. Iar cel ce isi tainuieste si isi ascunde faptele
sale cele bune, acela este asemenea omului care, samanandu-si samanta sa, indata
o acopere cu tarana si ea ramane, rasare, creste si rodeste.
2) Zis-a un parinte : calugarul care se sileste sa fie bine placut oamenilor,
ca sa-l laude, sa-l fericeasca si sa-l slaveasca, unul ca acela isi pierde bunatatile
lui si ramane fara de roada si uscat.
3) Odata fiind la Schit praznicul hramului bisericii, s-au adunat din toate
partite multime de parinti, dupa cum le era obiceiul. Si dupa slujba bisericii,
au mers in trapeza dupa obicei si au sezut toti la masa si au inceput a manca.
Iar un batran oarecare din cei straini care venisera la praznic, nu manca nimic
altceva, decat paine goala. Egumenul luand seama ca nu mananca, l-a poftit ca
sa ospateze, nestiindu-i obiceiul postirii. Acesta raspunzand, a zis egumenului
in auzul tuturor parintilor : iarta-ma, parinte, ca eu nu mananc niciodata fiertura,
decat paine cu sare. Si sculandu-se un batran, i-a grait : mai bine ar fi fost
de ai fi mancat totdeauna carne de trei ori pe zi la chilia ta, decat sa-ti
arati si sa-ti spui viata si postirea ta, in vederea si auzirea a tot soborul,
postire care iti este zadarnica.
4) Era intr-un loc un batran oarecare foarte postitor, atat incat paine nu manca
niciodata. Acesta a mers odata la un oarecare batran mare. Iar la acel batran
se intamplase in acea vreme de venisera multi parinti pentru invatatura si folosul
sufletesc, caci era foarte iscusit in cunostinta si intelegerea Sfintelor Scripturi
si in lucrurile duhovnicesti. Deci vazand el ca s-au adunat la dansul atati
cinstiti parinti si fiind zilele Praznicului Rusaliilor, care sunt dupa Pasti,
a poruncit ucenicului sau sa fiarba bucate si sa le faca lor masa, sa-i ospateze,
fiindca unii dintr-insii venisera foarte de departe. Si daca s-au gatit bucatele
si au pus masa, i-a poftit pe toti Parintii sa sada la masa si sa se ospateze
intru slava lui Dumnezeu. Si asa au sezut toti si au inceput a manca. Iar acel
batran postitor sezand si el la masa, n-a vrut sa manance bucate, din care mancau
toti parintii, ci scotand bob muiat din desagii sai si-a pus dinainte. Dupa
scularea de la masa, l-a chemat pe el batranul de departe si i-a zis in taina
: frate, de vrei sa te folosesti de infranarea si postirea ta, oriunde vei merge
si iti vor purie tie masa, mananca cele ce iti vor pune tie dinainte, de nimic
indoindu-te, dupa cuvantul Domnului Hristos ! Dar sa nu-ti arati viata, infranarea
si postirea pe care o ai la chilie, parandu-ti-se ca de vei manca din acele
bucale la masa, iti vei sminti si-ti vei strica postul. Nu, frate, de vei manca
intru slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te, pentru ca sa nu te arati oamenilor
ca postesti, atunci nu-ti vei sminti, nici iti vei strica postul tau, ci mai
vartos il vei lamuri si il vei lumina. Iar de te vei indoi si nu vei vrea nicidecum
sa mananci sezand cu fratii la msasa din bucatele ce ti se vor pune inainte,
si din care mananca si alti frati si parinti, atunci, frate, nu ti se cade sa
iesi sa mergi nicaieri, niciodata de la chilia ta. Ci sezi si-ti pazeste obiceiul
si postirea la chilie. Si asa fiind invatat de acel sfant parinte, s-a smerit
si s-a supus ascultarii si mult s-a folosit de cuvintele lui. Si de aici inainte,
cand i se intampla sa mearga undeva, afara, la lume, si-i punea cineva masa,
atunci el sedea si primea si manca intru slava lui Dumnezeu, fara nici o indoiala,
din cele ce i se puneau pe masa. Iar daca mergea la locul si chilia lui, iar
isi pazea obiceiul si postirea. Si pururea se arata, multumind batranului ce
l-a indreptat pe el si asa s-a mantuit.
5) Un frate oarecare l-a intrebat pe un batran mare si iscusit foarte intru
stiinta invataturilor si intelegerea Sfintelor Scripturi, zicand : parinte,
ce voi face cand mi se va intampla sa merg undeva, afara la tara, sau la vreo
manastire si acolo imi vor pune mie masa, sau ma vor pofti sa sed la masa, sa
mananc bucate cu dansii ? Iar bucatele ce mi le vor pune pe masa, vor fi toate
de care eu postesc si nu le mananc ? Deci, parinte, oare bine va fi sa-i poftesc
de vor avea ca sa-mi puna mie alte bucate de care mananc eu, sau mai bine va
fi sa ma scol si sa ies de la masa lor, ca sa nu-mi smintesc si sa-mi stric
obiceiul postirii ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, la aceasta avem
noi porunca si invatatura din gura Insasi a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului
nostru Iisus Hristos, a Purtatorului de grija pentru tot binele, folosul si
mantuirea noastra, zicand : nicidecum sa nu va aratati oamenilor postind, ci
oriunde veti merge si va vor pune voua masa, cele ce se vor pune voua dinainte,
sa mancati de nimic indoindu-va, si nu aratati postirea voastra inaintea oamenilor.
Deci, fiule, cine sunt eu ca sa te invat si sa te sfatuiesc pe tine alt sfat
si alta invatatura mai buna si mai de folos tie, decat Domnul Hristos ? Ci mai
vartos si eu, dupa cuvantul Domnului, asa iti zic si te sfatuiesc : oriunde
vei merge si iti vor pune tie masa, mananca cele ce ti se vor pune inainte intru
slava lui Dumnezeu, de nimic indoindu-te. Iar daca te vei intoarce si vei merge
la chilia ta, atunci iti pazeste obiceiul postirii tale, in taina ! De nu vei
vrea sa faci asa, atunci nu ti se cade nicidecum sa iesi, ca sa mergi undeva
afara din chilia ta.
6) Un batran oarecare, duhovnicesc dintr-o manastire, a vazut odata la fereastra
chiliei unui frate doi draci care stateau si ascultau la fereastra fratelui
si ascultand putin, incepeau a salta; si iar stand, ascultau si iar incepeau
a salta si asa faceau catva timp. Iar batranul vazand, s-a sculat de unde sedea
si privea, si a mers la chilia acelui frate, sa vada pricina de atata bucurie
si saltare a acelor spurcati diavoli, si apropiindu-se batranul de chilia fratelui,
dracii, vazandu-l venind asupra lor, rusinandu-se s-au dat in laturi ca niste
caini, unul intr-o parte, altul intr-alta si asa departandu-se, au fugit. Iar
batranul apropiindu-se de fereastra chiliei fratelui unde stau saltand acei
draci, l-a auzit pe acela in chilie citindu-si pravila cu glas mare la fereastra.
Si indata a priceput si a cunoscut batranul, ca pricina bucuriei si saltarii
spurcatilor draci este citirea fratelui cu glas mare si intrand la dansul in
chilie, l-a gasit stand la fereastra si citind. Fratele, indata lasandu-si citirea,
s-a inchinat dupa obicei, cu smerenie. Atunci batranul i-a zis : fiule, mai
de folos ti-ar fi tie de te-ai culca in chilia ta si sa dormi toata ziua decat
sa citesti cu asa sunet in glas, precum citesti. Caci nu-ti este de nici un
folos, ci este bucurie si veselie si saltare dracilor. Acum, iata am gonit doi
draci de la fereastra ta, care se bucurau si saltau ascultand si auzind glasul
citirii tale si pe care i-am vazut de la chilia mea, ascultand si saltand la
fereastra. Dintr-adins am venit la tine, fiule, ca sa-ti parasesti acel sunet
de glas in rugaciunea si citirea ta, si sa-ti citesti pravila si rugaciunea
calugareste, in taina, dupa cum ne-a poruncit noua Domnul Hristos si sfintii
parinti, iar nu cu sunet de glas intru auzirea oamenilor si a dracilor. Zis-a
fratele : dar ce sa fac, parinte, ca eu asa m-am obisnuit si m-am deprins a
citi si in alt chip nu pot sa citesc ? Ca de voi citi in taina, imi pare ca
nu inteleg, si nici nu stiu ce citesc si de citirea in taina eu nu ma induicesc,
nici nu simt umilinta, sau ceva de folos pentru inima mea. Zis-a lui batranul
: daca nu simti, fiule, umilinta in inima ta si zici ca nu te folosesti de rugaciunea
si citirea ta cand te rogi si citesti in taina, apoi cum te vei umili si te
vei folosi de rugaciunea si citirea ta, pe care o faci cu sunet si cu glas intru
auzirea oamenilor si a dracilor, intru lauda, fericirea si slavirea oamenilor
si intru bucuria, mangaierea si saltarea dracilor ? Aceasta citire Dumnezeu
nu o iubeste si sfintii parinti nu o primesc. Cum si in ce chip trebuie sa ne
citim rugaciunea si pravila, insusi Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru
Iisus Hristos, ca Cel ce este pururea purtator de grija pentru binele, folosul
si mantuirea noastra cu insasi gura Sa ne-a invatat pe noi si pururea ne invata
la Sfanta Evanghelie zicand : cand vei vrea sa te rogi si sa-ti citesti pravila,
intra in camara ta si inchie usa ta. Asa citeste si te roaga in taina Parintelui
tau. Si Parintele tau, care vede si aude tainele Acela iti va da tie la aratare
mila si darurile Sale. Si iarasi zice : cand va rugati, nu graiti multe vorbe
in rugaciunea voastra, ci in scurta vorba si deasa sa fie rugaciunea si citirea
voastra ! Deci din citirea si rugaciunea savarsita in acest chip, se naste umilinta
si folosul sufletului spre mantuire. In acest chip toti sfintii parinti isi
citeau pravila si rugaciunea lor. Si pentru aceasta toti parintii, cand isi
faceau chilia, isi faceau si camara osebita, sa le fie pentru rugaciunea si
pravila lor. Deci, si tu, fiule, de vrei sa te folosesti si sa-ti fie primita
rugaciudea, citirea si pravila, asa urmeaza si te vei mantui. Iar de nu vei
voi sa urmezi si sa faci asa, sa stii ca in zadar iti va fi toata zabava citirii,
a pravilei si a rugaciunii.
7) Parintii de la Schit aveau obicei, cand se descoperea cuiva vreoo fapta buna
pe care o avea el in taina ca acela de aici inainte nu o mai socotea buna de
ar fi fost oricat de folositoare, ci o socotea pacat si lucru rasuflat si neplacut
lui Dumnezeu. Asa isi acopereau si isi ascundeau lucrurile lor cele bune, de
slava omeneasca.
8) Zis-a un batran : placerea omeneasca, toata maduva omului o pierde si il
lasa sec.
9) Zis-au iarasi : ori fugind sa fugi de oameni, sau razand razi de lume si
de oameni, facandu-te pe tine de mai multe ori nebun.
10) A zis iarasi : cel ce-si arata lucrurile cele bune ale sale, este asemenea
cu cel ce seamana samanta pe pamant si venind pasarile cerului o mananca. Iar
cel ce isi ascunde petrecerea sa, este intocmai cu cel ce seamana pe brazde
in pamant si care va strange roada multa.
11) Un chinoviarh avea mare slava de la oameni si era parinte peste doua sute
de calugari. La chinovia acestora a venit Hristos in chipul unui batran sarac,
cunoscut lui mai inainte si-l ruga pe portar sa spuna parintelui ca este cutare
frate. Iar portarul abia induplecandu-se, a intrat sa-l vesteasca dar l-a aflat
pe parintele vorbind cu oarecari straini si asteptand putin, i-a spus despre
acel batran sarac. Chinoviarhul i-a raspuns cu manie, zicand : nu vezi ca vorbesc
cu oamenii ? Lasa acum ! Si sfiindu-se portarul, s-a dat in laturi si intorcandu-se,
a spus celui ce se parea ca este batran sarac cuvantul proestosului. Iar Domnul
cel indelung rabdator a petrecut sezand la poarta. Si pe la al cincelea ceas
a venit la chinovie un bogat, pe care degraba ascultandu-l portarul, i-a deschis
si a vestit chinoviarhului despre el. Iar el iesind, cu osardie l-a intampinat
la usa. Si vazandu-l pe el Cel bogat intru mila Dumnezeu, care venise in chip
de batran sarac, il ruga, zicand : voiesc sa vorbesc cu tine, parinte ! Iar
el, de nici un raspuns invrednicindu-l, a intrat impreuna cu bogatul, sarguindu-se
sa-i gateasca masa. Dupa ce a pranzit bogatul, l-a petrecut parintele pana la
usa si s-a intors inapoi, fiind robit de multele griji si a uitat rugaciunea
batranului sarac si fara de rautate. Facandu-se seara, dupa ce nimeni nu l-a
chemat pe acel blagoslovit sarac, apropiindu-se iarasi de portar i-a poruncit
sa spuna acestea proestosului : de vreme ce voiesti slava oamenilor, Eu pentru
osteneala ta cea de mai inainte si multele tale nevointe, iti voi trimite vizitatori
din cele patru parti ale lumii. Dar din bunatatile Imparatiei Mele nu vei gusta.
Si din acele cuvinte s-a cunoscut Saracul Cel Atotuitor.