NOTĂ EDITORIALĂ

 

În România, majoritatea textelor reunite în acest mic volum au apărut initial, de-a lungul ultimilor sapte ani, în re­vista sibiană Puncte cardinale (de unde unele dintre ele au fost reluate si în alte publicatii, sau au cunoscut, ulterior, si alte ver­siuni românesti), căreia îi multumim pentru îngăduinta de a le tipări laolaltă, cu minime ajustări de natură editorială. Fac exceptie textul semnat de fratele întru Hristos Ioan E. Weiss1 ("Ortodoxia este respiratia sufletului meu"), care, din câte stiu, vede acum pentru prima oară lumina tiparului în versiune românească, precum si textul lui Maxime Egger despre "Cazul Kallistos Ware" (cf. Addenda), preluat din volumul împărătia lăuntrică (Editura Christiana, Bucuresti, 1996), tradus de Maica Siluana Vlad. Traducerea celorlalte texte antologate aici apartine fie Părintelui Gheorghe Calciu (Magdalene McCann, relatarea voit anonimă "Ortodoxia în Arizona", textul din Addenda despre "Cazul Seraphim Rose"2), fie tânărului preot Toderită Rusu, doctorand al Părintelui Galeriu (interviul cu danezul Nicholas Michael, revizuit aici de Gabriela Moldoveanu), fie lui Codrin V. Smirnoff (Maxime Egger despre sine însusi), fie subsemnatului (Placide Deseille3). Precizările sau complinirile puse între paranteze drepte apartin fie traducătorilor respectivi, fie îngrijitorului editiei. Putinele note de subsol sunt de origine auctorială. Regimul majuscu­lelor si "stilul" punctuatiei n-au putut fi rigid unificate, apărând diferente în functie de habitudinile autorilor/traducătorilor si/sau de anumite accente contextuale.

Mărturiile directe n-au fost retinute aici pe criterii de importantă sau de notorietate, ci au încercat să acopere ipo­staze diferite ale umanului (o actrită mamă a doi copii, un fost muzician declasat, un intelectual cu renume jurnalistic, un preot-monah romano-catolic, un crestin ortodox de origine evreiască, o simplă si pioasă călugărită americană), în Addenda am asezat două texte de egală relevantă, dar care nu constituie mărturisiri directe, ci evocări ucenicesti.

Părintele Gheorghe Calciu, căruia i se datorează o în­semnată parte a acestei cărti, a avut bunăvointa să scrie si o prefată autorizată si principial lămuritoare. Titlurile (preluând, de obicei, sintagme-cheie ale autorilor), ca si subtitlurile (ce definesc pe scurt "ipostazele" respective), sunt editoriale.

Se cuvin multumiri tuturor celor care, într-un fel sau altul, direct sau indirect, si-au adus aportul la alcătuirea si definitivarea acestei cărti, ce-ar putea fi considerabil ampli­ficată într-o editie viitoare, în măsura în care "provocarea" se va dovedi de folos...

 

R. C.



1 Eric Weiss, botezat cu numele de loan la vârsta de 33 de ani, s-a născut într-o familie evreiască strămutată din România în Israel pe vremea regi­mului comunist. Tânărul evreu iluminat întru Hristos a petrecut multă vreme în Franta si s-a apropiat de mediile ortodoxe de acolo (păstrându-i o deosebită pretuire distinsului teolog Olivier Clement). Emotionantul său apel la unitate interreligioasă si interconfesională (pe care îl pregătise si în versiu­ne franceză) datează din 1997. Versiunea publicată aici îi apartine, autorul fiind un excelent vorbitor de limba română. Pentru o anumită receptie îngust-ortodoxistă, textul său este, probabil, cel mai incomod dintre cele incluse în culegerea de fată. Fratele Ioan mi l-a încredintat prin 1998, atât ca o bază de discutie în particular, cît si pentru o eventuală publicare în pagina crestină săptămânală a cotidianului Ziua, unde n-a ajuns să apară. De atunci, nu fără un sincer regret, i-am pierdut urma fratelui Ioan. Am încredintarea că nu se va supăra că i-am făcut textul public în contextul acestui volum, pe care-1 întregeste cu remarcabil folos.

2 Cf. si prefata volumului Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului, Asociatia Filantropică Medicală "Christiana", Bucuresti, 1996.

3 Textul se regăseste (cu unele diferente structurale), într-un context mai larg si într-o altă traducere (Dora Mezdrea), în volumul Nostalgia Orto­doxiei, Editura Anastasia, Bucuresti, 1995.