Icoane facatoare de minuni
Aparut in ziua de Luni, Martie 29, 2004
Moaste si sfinti romani. Icoane facatoare de minuni si icoane izvoratoare de mir. Povesti tulburatoare si marturii exceptionale despre icoana Sfintei Ana de la Manastirea Bistrita, care aduce ploaia, despre icoana Mantuitorului de la Manastirea Celic-Dere, care prevesteste marile evenimente ale veacurilor, si despre moastele vindecatoare ale Sfantului Dimitrie Basarabov. |
![]() |
Icoana, fereastra spre Dumnezeu
Icoana are un rol fundamental in ortodoxie. Dialogul dintre credincios si Dumnezeu, pe calea rugaciunii, este mai usor in fata chipului pictat al Mantuitorului, al Fecioarei Maria al unui inger sau sfant. Toate icoanele sunt, intr-un anume fel, facatoare de minuni, pentru ca Dumnezeu ne poate indeplini rugaciunile prin intermediul lor. Icoana nu este o simpla pictura, fie ea si una facuta cu talent, ci o fereastra spre divinitate. Adevaratele icoane sunt pictate de oameni care se pregatesc printr-o perioada de asceza si care primesc binecuvantare de la duhovnici pentru lucrare. Ele trebuie sa respecte reguli stricte de compozitie, in conformitate cu dogma ortodoxa, si sunt apoi sfintite printr-o slujba speciala. Astfel, icoanele se deosebesc net de tablourile pe teme religioase. Cultul icoanelor a fost hotarat de al saptelea Sinod Ecumenic de la Niceea, in anul 787. Dar exista marturii ca icoanele au fost cinstite de la inceputurile crestinismului in Scriptura, traditia si istoria Bisericii Crestine si in scrierile Sfintilor Parinti. Au fost gasite icoane pictate si pe peretii catacombelor in care se inchinau crestinii acum 2000 de ani. Dovada a importantei icoanelor in Biserica Ortodoxa sta faptul ca prima duminica din Postul Pastilor se numeste Duminica Ortodoxiei in amintirea „biruintei dreptei invataturi despre icoane“. Se marcheaza astfel infrangerea iconoclasmului, o erezie care cerea scoaterea icoanelor din biserici. Dupa cum spunea si parintele Cleopa Ilie, cand ne rugam dinaintea unei icoane, nu ne inchinam lemnelor sau vopselelor, ci sfantului pe care il infatiseaza. Tot parintele Cleopa a explicat ca: „Icoanele ne trebuie mai întai pentru întarirea credintei, a evlaviei si pentru trezirea constiintei noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor marete ale lui Dumnezeu si ale sfintilor Lui, ca noi, cautand la chipurile lor, sa ne îndemnam a urma viata lor. Icoanele ne ajuta pentru exprimarea dragostei noastre catre Dumnezeu. Apoi, sfintele icoane sunt ca Biblia pentru oamenii fara stiinta de carte si pentru copii. Ceea ce în Biblie este tiparit cu litere, aceea este zugravit cu vopsele pe icoane“. Pe aceeasi linie, parintele Dumitru Staniloae afirma ca „respingerea icoanei e proprie celor ce resping în general orice fel de comunicare a lui Hristos din planul invizibil cu noi prin vreo putere oarecare“. In credinta ortodoxa se accepta ca icoanele pot face minuni, dar nu in lipsa credintei, a vointei si a participarii noastre sufletesti Când intram într-o biserica, primul lucru care ne atrage atentia sunt icoanele. Fie zugravite pe zidurile locasului, fie pictate pe iconostas sau pe suport, icoanele sunt facatoare de minuni, dupa cum spune Parintele Bogdan Ciubotaru, consilier la Arhiepiscopia Bucurestilor.
Parintele Bogdan Ciubotaru: In momentul in care oamenii s-au dus si au capatat vindecare, atat trupeasca, dar si sufleteasca, au inceput sa creada in acest fenomen. Dar credinciosii au incredere in icoane in general, cu atat mai mult cand apar semnele vizibile. Caci, cine vindeca, nu Dumnezeu ? Prin rugaciune, în timpul slujbelor noi intram în comuniune si devenim împreuna-rugatori cu sfintii reprezentati în icoane. Si pentru ca rugaciunea este o asezare a noastra în fata lui Dumnezeu si a sfintilor, Biserica a rânduit un îndrumar de închinare la sfintele icoane.
CLAUDIU TARZIU
CONTINUARE: Portret al Maicii Domnului facut de Apostolul Luca |