Autor: Pr. Eugen Dragoi
Priveghere si Stalpi (Cina)
In zilele de pana la inmormantare, preotul este chemat
de familie, de regula, dupa-amiaza, pentru a savarsi slujba "Stalpilor"
sau cina. Aceasta slujba este o rugaciune scurta (numita bisericeste panihida)
pentru sufletul celui raposat, la care se adauga citirea unor parti din
cele patru Evanghelii.
Pentru aceasta, se pregatesc din vreme cadelnita sau
catuia in care se aprinde carbune si se pune tamaie, precum si o coliva
(de obicei din fructe, cozonac, biscuiti etc), un pahar cu vin si mancare,
pe care preotul le va binecuvanta la vreme.
Coliva facuta din grau fiert, indulcit cu miere sau
zahar, inchipuie insusi trupul mortului, deoarece hrana principala a trupului
omenesc e graul. Ea este totodata o expresie materiala a credintei noastre
in nemurire si inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Domnul
Insusi le-a infatisat ca simboluri ale invierii trupurilor: " dupa
cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie
ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc
mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune
" (I Corinteni 15,36). Dulciurile si ingredientele care intra in
compozitia colivei reprezinta virtutiile sfintilor sau ale raposatilor
pomeniti, ori dulceata vietii celei vesnice, pe care nadajduim ca a dobandit-o
mortul.
In timpul cat preotul savarseste slujba, arde si toiagul
asezat pe pieptul mortului.
De retinut:
- Unii credinciosi pregatesc tamaia cu care se va tamaia decedatul
in obiecte improvizate (linguri, cani, farfurii, cutii de conserve
etc), ceea ce nu numai ca este inestetic si nepractit, dar constituie
si o lipsa de respect pentru cel decedat. Pentru a se evita astfel
de situatii, este indicat sa se cumpere de la biserica ori de la magazinele
specializate o catuie (obiect destinat pregatirii tamaiei si tamaierii)
sau sa se confectioneze un astfel de obiect, cu deosebita grija, de
un meserias priceput.
- Nu este potrivit apoi ca, pentru a arde tamaia sa se foloseasca
drept "foc" sau "jar" spirt, hartie, capete de lumanare, lemne ori
alte materiale inflamabile. Acestea, prin ardere, scot fum si miros
neplacut, anihiland mirosul aromat al tamaiei si afectand respiratia
celor prezenti. Cel mai potrivit este sa se procure carbune special
pentru cadelnita si catuie.
- In timpul slujbei inceteaza orice alta activitate, iar cei
prezenti pastreaza linistea si o atitudine serioasa, rugandu-se impreuna
cu preotul pentru sufletul celui raposat. Nu se vorbeste, nu se fac
gesturi, nu se rade. De asemenea, fiind moment de rugaciune, membrii
familiei trebuie sa-si impuna o retinere de a plange zgomotos ori
cu vorbe, pentru a nu tulbura randuiala slujbei. Cei care tin lumanari
aprinse in maini sa fie atenti sa nu aprinda hainele celor din jur
si sa aiba grija sa nu curga ceara pe jos, fie ca sunt in casa, la
capela mortuara sau in biserica.
- Daca in ziua respectiva este zi de post, mancarea trebuie sa
fie de post, asemenea si alimentele folosite la alcatuirea colivei.
Pentru a nu gresi, este bine sa ne uitam in calendarul bisericesc,
intrucat sunt si perioade de dezlegare la anumite mancaruri de dulce.
- Dupa plecarea preotului este bine, daca se face priveghere
de toata noaptea, sa se citeasca de credinciosii mai evlaviosi, din
sfintele Evanghelii si Psaltirea.
- Nu se fumeaza, nu se fac glume, nu se rade, nu se spun povesti,
ci se pastreaza o atitudine solemna.
- Unii credinciosi, in situatia cand decedatul nu s-a spovedit
si nu s-a impartasit sau nu i s-a aprins lumanarea atunci cand si-a
dat sufletul, solicita preotului la ectenie (rugaciunea de pomenire)
sa adauge "mort nespovedit, neimpartasit si fara lumanare". Intr-adevar,
Biserica ne invata ca "trecerea cuiva din viata fara spovedanie si
fara grijanie (adica ultima impartasire, inainte de a-si da sufletul)
este socotita, pe drept cuvant, nu numai ca o mare paguba pentru sufletul
celui raposat, ci si un mare pacat pentru cei ai lui, ramasi in viata,
daca lucrul s-a petrecut din vina sau nepurtarea lor de grija". Dincolo
de aceste situatii, in cazul cand moartea s-a produs accidental, iar
decedatul cand era in viata se spovedea si se impartasea, catehismul
ortodox ingaduie ca atunci cand se face pomenire sau parastas pentru
astfel de morti, numele lor sa fie insotit de aratarea "mort neimpartasit
si nespovedit", iar uneori si "fara lumanare"
|