Radu Lazăr  

„Dezacorduri” si ignorantă

  

Raspuns la articolul: „Dezacordurile între învataturile "sfintilor parinti" ai bisericii, doctrinele bisericii si sfintele Scripturi”, aparut la www.rcrwebsite.com.

 

La recomandarea unui prieten, membru al unei denominatiuni neoprotestante, Calvary Chapel , am intrat pe site-ul de mai sus, care apartine acestei grupări. Am dat de o rubrica de apologetica, unde am găsit o multime de articole împotriva mormonilor, martorilor lui Iehova etc, dar si un articol care mi-a atras atentia. Citindu-l am rămas cu un gust amar, văzând ura care ne-o poarta unii neoprotestanti, precum si faptul ca autorul nu are aproape de loc cunostinte cu privire la învătăturile Sfintilor Părinti. Nu am putut să tac, si am decis a da un răspuns acestui articol atât de ostil adevărului, care poate informa gresit pe căutătorii sinceri si îi poate îndepărta de la cunoasterea adevărata a Ortodoxiei.

De la început se poate observa ca autorul nu are nici cele mai elementare cunostinte în domeniul Patrologiei si al Istoriei Bisericii Universale, că el nu cunoaste faptul că nu toti scriitorii Bisericii au fost declarati de către Biserica sfinti. Autorul foloseste expresii ca „sfântul Origen”, „sfântul Tertulian” etc. Acestia au anumite scrieri folositoare pentru Biserica, dar din cauza unor deviatii dogmatice nu au fost considerati sfinti.

Se poate usor vedea împotrivirea autorului fata de Ortodoxie, în stilul ironic si arogant pe care-l foloseste, ridiculizând fără nici o frica de Dumnezeu operele Sfintilor Parinti, pe care nu le cunoaste, încercând să arate unele  presupuse contraziceri între ei, precum si între ei si Sfintele Scripturi.

Culmea răutătii se vede în faptul ca-i numeste pe copti „tipii cu tuguiul ala negru în cap un fel de Klu-Klux-Klan, pe negru !!!” Autorul se dovedeste nu numai incult, dar si rău intentionat.

Unele nume, titluri sau localitati de unde provin Sfintii Parinti, sunt transcrise incorect de către autor. De exemplu, el scrie Crisostom în loc de Hrisostom, Nisa în loc de Nyssa. El scrie Ioan de Crisostom în loc de Ioan Hrisostom, ca si cum Hrisostom ar fi o localitate. Dar Hrisostom nu este o localitate, ci un titlu care înseamnă Gura de Aur, titlu pe care l-a primit acest mare corifeu al Bisericii pentru darul său oratoric, despre care bănuiesc că autorul nu are nici cele mai vagi cunostinte.

Observăm că autorul nu citeaza direct din scrierile Parintilor si scriitorilor Bisericesti, ci din alte lucrări ale altor neoprotestanti, probabil tot atât de ostili Bisericii ca si el.

Articolul se deschide cu următoarea afirmatie:

Unii sustin ca, "si învătăturile prin cuvânt grăit (viu grai) ale Domnului Isus, ale apostolilor, si traditiile bisericii, sfintele traditii au fost pastrate în scris. Pentru aceasta avem scrierile sfintilor părinti ai bisericii, scrierile "sfintilor", ale patriarhilor, ale popilor, si ale conciliilor bisericii. Acestea fiind scrise acum, noi credem că ele sunt folosite de Duhul Sfânt pentru a ne vorbi" (o parafrază extinsă).

Vedem imediat ura pe care ne-o poarta autorul, folosind termenul de „popi” sau punând termenul de sfânt între ghilimele. În acest citat, pe care-l numeste o parafrază extinsă, el doreste să atingă si să nimicească exact inima învătăturilor Sfintilor Parinti care au trăit conform perceptelor biblice, ducând o viata de asceza, smerenie si curătie de păcate si patimi  devenind astfel transparente ale lui Hristos. Pentru aceasta Duhul Sfânt le-a luminat mintea si ei au putut întelege - asa cât le-a fost dat - lucrurile ascunse în Sfânta Scriptura. Dar cred că autorul nu stie nimic despre asceza, rugaciunea inimii sau curatirea de pacate, lucruri străine unei persoane care provine din mediul neoprotestant si care se considera gata mântuite de pe pământ. 

Trebuie să se stie că Sfintii Parinti nu sunt copii identice unii altora, ci fiecare are personalitatea sa, modul său de gândire si pătrundere a întelepciunii divine. Aceste diferente se explica prin varietatea epocilor în care au trait, a zonelor geografice si a pregătirii lor. În ciuda acestor diferente, toti s-au îndreptat spre aceeasi tintă, iar la nivel dogmatic, moral si liturgic constatam o uimitoare armonie.

În al doile paragraf, autorul scrie...

La suprafată, o asemenea afirmatie poate părea un argument puternic. Însă studiind istoria Bisericii, vedem ca multe din învătaturile bisericii si ale sfintilor se contrazic profund. De exemplu părintele Origen (185-254 d.H.) a sustinut idei contrare conceptului biblic trinitarian, prilej folosit astăzi de Martorii lui Iehova pentru a afirma că doctrina Trinitatii a fost ilegitim introdusa abia la un conciliu ulterior, în timp ce alti parinti ai biserici sustineau că doctrina Trinitatii este negresit o doctrina biblica. Unul dintre acestia  a fost Tertulian (160-220d.H.), care la rândul lui sprijinea învătăturile  montanistilor.

Autorul nostru începe prin a se referi la istoria Bisericii. As dori să stiu ce istorie a Bisericii a studiat si când, sau dacă a studiat-o vreodată, deoarece chiar de la început autorul se face de râs cu "vastele sale cunostinte" în domeniul istorie bisericesti numindu-l pe Origen, părintele Origen, pe care-l pune în opozitie cu Tertuian, caruia îi da titlul de alt părinte al bisericii. El nu stie ca acesti doi au fost considerati eretici, si că biserica le apreciază numai unele lucrări pentru importanta lor morala, disciplinara si dogmatica - în cazul în care acestea nu contravin învătăturilor bisericii. Dar a argumenta si a combate învătăturile Sfintilor Parinti prin atacul împotriva lui Origen si Tertulian este absurd. A-l acuza pe Origen de anti-trinitarism este la fel de fals, căci Origen nu este Arie din Alexandria  si nu a negat niciodată Sfânta Treime. El a sustinut doar existenta unei subordonari a Fiului fată de Tatal, teorie numita subordonatialism. Această eroare a lui se deosebeste de cea a lui Arie, care nega complet divinitatea Fiului. Nu se poate afirma ca Origen i-ar fi influentat pe Martorii lui Iehova, între el si acestia existând mai bine de 1700 ani de istorie.

Autorul mai afirma...

Parintele sf.Iustin Martirul (a murit in 165 d.H.) a exprimat o admiratie deosebita pentru multi dintre filozofii pagani ai Greciei. Astfel el a afirmat ca, filozofii pagani greci, Socrate si Heraclit, au fost in realitate niste "crestini mai dinainte de Hristos". Sf.Iustin a spus: "Noi am fost invatati ca Hristos este intaiul nascut al lui Dumnezeu, si am aratat mai sus ca El este logosul la care toata rasa umana este partasa, iar aceia care traiesc dupa el sunt crestini, chiar daca acestia sunt considerati atei. Dintre greci, acestia au fost Socrate si Heraclit, si multi asemenea lor…"1

Parintele bisericii sf.Clement din Alexandria (150-aprox.215 d.H.) a avut si el o opinie exceptionala despre filozofia greaca. Astfel el a spus ca, "Dumnezeu este sursa tuturor lucrurilor bune, mai ales a unora din testamentele vechi si nou, dar si prin urmare, a filozofiei. Se poate ca intr-adevar filozofia sa le fi fost data grecilor pana ce Domnul urma sa-i cheme. Caci filozofia le-a fost un ‘indrumator’ pentru a aduce gandirea greaca la Hristos la fel cum Legea i-a adus pe evrei. Astfel, filozofia a fost o introducere, pregatind calea desavarsirii in Hristos"2  

Admiratia Sfântului Iustin Martirul si Clement al Alexandriei, precum si a altor scriitori si Părinti ai Bisericii fata de unii filozofi si fată de unele învătături ale acestora  se datorează faptului ca acesti filozofi, trăind într-o lume înecata în idolatrie si păgânism, au avut unele mici scânteieri de lumina a harului divin, si au cunoscut prin intuitie unele mici părti din adevăr, pentru care unii dintre ei merita un respect aparte din partea crestinilor. Sa nu uite autorul că Sfântul Apostol Pavel, îl numeste pe filozoful cretan Epimenides profet al Cretanilor în epistola pe care i-o trimite lui Tit. Apostolul vorbeste de asemenea despre legea firii pe care o au păgânii, inclusiv filozofii elini. 

După convertirea sa, Sfântul Iustin a fost filozof, titlul său complet fiind Sfântul Iustin Martirul si Filozoful. El a trăit în secolul II când dogmele crestine nu erau încă cristalizate, lucru care s-a petrecut începând cu secolul al IV-lea, după ce crestinismul a devenit liber. Atunci când au apărut ereziile, ele au trebuit sa fie combătute, si prin cel 7 Sinoade Ecumenice, biserica a clarificat o dată pentru totdeauna dogmele crestine. Sfântul Iustin a avut unele deviatii, cum este cea a teoriei eonilor, de influenta gnostico - filozofica, dar pentru faptul că a murit ca martir pentru Hristos a fost declarat martir. În acea perioada de timp era mai important a marturisi credinta în Hristos în fata persecutiilor romane,  decât a face speculatii cu privire la adevărurile dogmatice ale crestinismului.

Influenta filozofilor greci asupra Sfintii Parinti este o cu totul alta chestiune. Multi termeni din morala crestină au fost împrumutati de la elini, ca de exemplu cei care definesc virtutile cardinale si clasificarea lor. Chiar si scriitorii biblici au folosit termeni filozofici, ca de exemplu Sfântul Ioan Apostolul, care foloseste termenul de LOGOS pentru Cuvântul lui Dumnezeu, termen folosit în filozofia elina, dar căruia Sfântul Ioan îi dă un înteles crestin. Dumnezeu se foloseste de limbajul uman pentru a se face înteles de catre oameni. Amintim si episodul din Faptele Apostolilor în care Sfântul Pavel se afla la areopag. El nu îi atacă direct pe filozofi, spunându-le că sunt idolatri si îndemnându-i să înceteze cu idolatria si să vină la închinarea către singurul Dumnezeu adevărat. Totusi, Sfântul Pavel se foloseste de acel altar ridicat din initiativa lui Epimenides, dedicat lui Agnoste Teou  (Dumnezeului celui necunoscut) pentru a-i aduce pe linia dorita de el.

Autorul îl citează acum pe Tertulian...

Insa, parintele bisericii, sf.Tertulian s-a aflat intr-un dezacord puternic cu parintii mai sus mentionati, ce au simpatizat pagana filozofie greaca. El a spus: "Aceasta filozofie constituie de fapt (centrul) subiectul de discutie al intelepciunii lumii acesteia. Ea este interpretul nelegitim al ordinii si naturii divine. De fapt, insasi ereziile sunt produse (nascute) de aceasta filozofie…"3 (Tertulian, "DE PRAESCRIPTIONE HAERETICORUM"). In aceeasi scriere, acest parinte al bisericii a atacat pe unii dintre cei mai faimosi filozofi greci ai antichitatii, pe Plato, Zeno, Heraclit (omul despre care sf.Iustin Martirul a spus ca era un crestin, mai inainte de Hristos!), si Aristotel. In acelasi fel, Tertulian a mai criticat aspru amestecul invataturilor crestine cu cele ale filozofilor pagani greci.

Motivul pentru care alti scriitori si Părinti ai Bisericii au criticat vehement învătăturile filozofilor elini se datorează faptului că în mare parte învătăturile acestora contravin celei crestine. Biserica a păstrat ce este bun si a aruncat ce este rău. După cum am spus mai sus, fiecare Sfânt Parinte a avut personalitatea sa, de aceea fiecare a avut si opiniile sale personale, dar nu în dogme, ci pe plan moral sau cultural. Unele dintre aceste păreri care au fost asimilate pe parcurs în biserica universala si au rămas valabile, restul fiind considerate doar păreri proprii.

Autorul mai scrie ...

Parintele bisericii, sf.Grigorie din (de) Nazianzus (330-390 d.H.) a spus ca nu era recomandabil sa se boteze copii mici inainte de varsta de 3 ani, cand, spune el, "ei sunt capabili sa asculte si sa raspunda la unele cuvinte sfinte"6. Sf.Grigorie este acum considerat de catre bisericile ortodoxe unul dintre cei mai importanti parinti ai biserici, iar de catre Biserica Romano-Catolica, unul dintre cei mai "mari" invatatori ai acesteia. Cu toate acestea, in mod contrar parintele bisericii, sf.Origen a sustinut ca botezul copiilor era un obicei pe care bisericile le-au primit de la Apostoli, si care era necesar pentru eliberarea copilului din pacatul originar7.

În perioada în care biserica se afla sub persecutii,  practica botezului era diferita de la o zona la alta. Dar, după primele sinoade, botezul copiilor a devenit obligatoriu în biserica. Exista si cazul în care copiii proveneau din familii mixte, si în acest caz erau lăsati sa decidă singuri ce drum să aleagă, atunci când deveneau adulti.  Recomandarea botezului la vârsta de 3 ani este părerea personala a Sf. Grigore de Nazianz. În fond, chiar si la 3 ani copilul este tot copil si încă nu pricepe realitatea, asa că nu există o diferentă esentială între botezul la nastere sau la 3 ani. Dar pentru că acest punct de vedere este împotriva doctrinelor neoprotestante,  autorul nu este convingator.

Alegoria "Pastorul lui Hermas" a fost scrisa in jurul anului 150 D.H. de catre un om pe nume Hermas. El a invatat ideea ridicola ca credinciosii drepti care au murit fara a fi botezati in apa, urmau a fi botezati in apa, in iad (!!) de catre Apostoli. Dar, aceasta conceptie nu avea girul restului parintilor bisericii.

Autorul devine aici ridicol, pentru că nimeni nu consideră "Pastorul lui Hermas" o lucrare inspirată, cu toate că are anumite învătături folositoare. Dar nicăieri în aceasta lucrare nu există o asemenea „idee ridicolă” si se dovedeste din nou că autorul nu a citit această scriere, ci citează doar din alte scrieri neoprotestante.

Sf.Augustin si sf.Origen, au învatat impreuna ca Maria nu a intretinut relatii sexuale cu Iosif dupa ce l-a nascut pe Isus9, iar Augustin a sustinut ca nici macar nasterea lui Isus nu i-a deschis Mariei pântecele (punct asupra căruia medicina are mai multa autoritate decât el!), ramânând "pururea fecioara", pe când Origen nu a fost de acord cu el. Tertulian a sustinut idei contrare lui Augustin si Origen, in chestiunea virginitatii Mariei după nasterea lui Isus, invătând ca ea a avut relatii sexuale cu devotatul Iosif.

Cine a avut dreptate in aceasta chestiune? Nu se cade atunci sa ne intrebam, "dar ce spune Biblia despre acest lucru?"

Se pare că pururea fecioria Maicii Domnului este o învătătură care îi deranjează foarte mult pe neoprotestanti,  si de aceea caută argumente contrare acesteia. Observăm că autorul foloseste un limbaj imoral si lipsit de respect. În ce priveste suprematia autoritătii medicinei asupra teologiei, autorul dovedeste lipsă de credintă.  Atunci când Dumnezeu S-a întrupat si S-a născut din Fecioara Maria , a cerut oare voie medicinei în aceasta privintă?  Dacă autorul pune la îndoiala fecioria Maicii Domnului,  atunci el se poate îndoi si de minunile savârsite de Hristos, care si ele contravin medicinei. Dumnezeu este creatorul lumii, el a asezat legile fizicii, chimiei, mecanicii după care se guvernează lumea, si tot El are dreptul sa intervină în anumite cazuri atunci când vrea El, fără să ceară nimănui permisiunea.

Să vedem ce spune Scriptura în această chestiune. Profetul Isaia scrie "fecioara v-a lua în pântece si v-a naste fiu".  Fratii lui Iisus au fost de fapt copii ai lui Iosif, care era văduv atunci când s-a logodit cu Fecioara Maria.  Faptul că Iisus este singurul Fiu al Maicii Domnului se vede si prin faptul că Iisus, fiind pe cruce, o încredintează lui Ioan pe Maica Sa. Dacă ea ar fi avut si alti fii, acest gest al lui Hristos nu ar fi fost necesar.

Sf.Ioan Gura de Aur - De exemplu, in unele din scrierile parintelui bisericii Sfantul Ioan Gura de Aur (Ioan de Crisostom, dupa cum este cunoscut de occidentali) (Patriarh al Constantinopolelui intre anii 397-403 d.H.), acesta afirma multe lucruri cu care sunt de acord multi lideri catolici si ortodocsi, dar cu toate acestea atât catolicii cat si ortodocsii răsăriteni spun ca Crisostom a gresit invătând ca mama lui Isus nu a fost desavarsita deoarece ei sustin acum ca Maria s-a nascut fara pacat si a ramas fara pacat. Aceasta doctrina este cunoscuta sub numele de "Conceptia imaculata a Mariei", la catolici, si a "Fecioriei vesnica a Mariei", la ortodocsi. Iata cum astfel nu sunt ascultati sfintii părinti pe care-i venereaza atat de mult!!

As dori să-l întreb pe autor si pe cei ca el dacă au citit scrierile si mai ales omiliile Sfântului Ioan Hriosostom. Dacă ar face acest efort, în loc să citeze ceea ce a aflat de la alti neoprotestanti, ar rămâne uimit si si-a retrage cuvintele spuse la adresa lui.

Autorul nu stie că Hrisostom se scrie cu H si nu cu C. Bineînteles că în engleza se scrie Chrisostom, si prin aceasta autorul tradează originea ideilor pe care le-a prezentat în articol. Mai mult decât atât, Hrisostom nu este o localitate, ci un titlu care înseamna "Gura de Aur", si de aceea este impropriu să se scrie „Ioan de Hrisostom”.   Autorul îsi dovedeste încă odată incultura în acest domeniu, după care ne dă lectii cu privire la părintii bisericii.

Autorul nu cunoaste nimic nici cu privire la Conciliul I Vatican. El confundă învătătura cu privire la  pururea fecioria Maici Domnului cu învătătura privitoare la imaculata conceptie. Ele nu sunt identice! Atât ortodocsii, cât si catolicii recunosc (ca de fapt toti crestinii a 20 de veacuri, cu exceptia protestantilor) că Maica Domnului a fost fecioară înainte de nastere, fecioară în timpul nasterii, iar dupa nastere a ramas tot fecioara. Dogma Imaculatei Conceptii a aparut în Biserica Catolica, fiind acceptata de aceasta la Conciliul Vatican I, si sustine că Maica Domnului  s-a născut fără păcatul strămosesc, ca si Iisus. Această dogmă nu este acceptată de răsăritul ortodox.

În următorul paragraf autorul îl acuza pe Sfântul Grigore de Nyssa de apocatastază, o acuzatie complet nefondată. Îl acuza si pe Sfântul Chiril al Alexandriei de nestorianism , cum că el ar fi acceptat ideea de dioprosopism, adica ideea lui Nestor că în Iisus sunt doua persoane si nu doua naturi. Nici vorba de asa ceva! Autorul nu cunoaste aproape nimic despre nestorianism si monofizism , erezii combătute la Sinoadele Ecumenice IV si V. Sfântul Chiril al Alexandriei a sustinut linia ortodoxa, prin care el, la fel ca si aceste doua sinoade si ca si ceilalti ortodocsi ai tuturor timpurilor a afirmat că Iisus Hristos este o singură persoană contra nestorianismul si că El este Dumnezeu desavârsit si om desavârsit contra monofisismului, care sustinea că natura umană a fost absorbită de cea divină.

În acelasi paragraf el îi numeste pe copti „Klu-Klux-Klan pe negru”, arâtându-si astfel dispretul fată de Ortodoxie.

În continuare, autorul ne îndeamnă să nu urmăm învătăturile Sfintilor Parinti care ar fi false, asa cum sunt prezentate de autor. Autorul încearcă să-i  influeteze pe cei încăpătânati sau  slab pregătiti prin ideile lui negative cu privire la Ortodoxie, pe care de fapt nu o cunoaste cu adevărat. El ne spune să urmăm doctrina Sola Scriptura,  binecunoscută în lumea protestanta si mai ales cea neoprotestantă.

Mă întreb dacă autorul a fost sincer în prezentarea lui si a căutat cu adevărat adevărul sau a dorit cu tot dinadinsul să combată învătătura Bisericii, învătătură care nu contrazice pe cea a Bibliei? Nimic din cele prezentate de autor - care din lasitate nici nu si-a dezvăluit  numele - nu sunt învătăturile Sfintilor Parinti, ci idei despre alte idei ale altor autori neoprotestanti. Cel care se încumetă să citească scrierile Sfintilor Parinti va descoperi o bogătie de învătături adânci care nu au nimic de-a face cu ideile autorului.

CONCLUZIE

Din pacate, pentru cei nepregatiti articolul poate fi luat de bun si crezut. 

Dar pentru un ortodox bine pregătit, pentru un catolic, sau chiar pentru un protestant care cunoaste învătăturile, vietile si scrierile Sfintilor Părinti si care este sincer în căutările sale, acest articol reprezintă un atac lipsit de substantă si care nu îsi atinge tinta. El este în acelasi timp o provocare care merită un răspuns răspicat. . Dar noi ca ortodocsi nu trebuie să raspundem cu aceeasi moneda a arogantei si dispretului pe care ni-l poarta unii neoprotestanti - am spus unii si nu toti. Nu putem să rămânem indiferenti la această provocare si trebuie să folosim metoda Sfintilor Parinti care au combătut ereziile cu mijloacele - corecte - pe care le aveau la îndemâna.