| [ drumul
sufletului dupa moarte ] |
 |
|
|
Rândurile de mai jos sunt urmare a convorbirilor avute cu mai multi ''credinciosi'' care au renuntat la calea ''Crucii'' lui Hristos si, din dorinta de a ajunge la o purificare, la o îndumnezeire rapidã, au îmbrãtisat practica filosofiilor si a religiilor pãgâne, orientale.
O tânarã din Vaslui, N.A. ne scria cã ceea ce a simtit în timpul slujbelor de noapte si în special când a primit binecuvântare de la un duhovnic din mânãstirea noastrã, nu a simtit niciodatã prin practica yoga, cã nu poate exprima prin cuvinte acele stãri sufletesti, dar cã nu renuntã la aceastã practicã.
Ei bine, ne mirãm si ne întrebãm cum, dupã ce recunoaste starea haricã care se gãseste în Biserica lui Hristos, nu îl cautã pe Dumnezeu acolo unde se gãseste, ci în învãtãtura si practica unui Budha sau Krishna, acolo unde El nu se aflâ, acolo unde nu se crede în Sfânta Treime, în înviere si judecatã, în Sfânta Scripturã!?
Stãm si ne întrebãm: Oare putem fi si crestini si yoghini?
Ca un rãspuns la aceastã întrebare vom arãta ceea ce Biserica Ortodoxã a crezut dintotdeauna: crestinii ortodocsi nu au acelasi Dumnezeu cu cei care neagã Sfânta Treime; cã dumnezeii pãgânilor sunt de fapt demoni si experientele si puterile pe care dumnezeii pãgâni le au si le dau, sunt de naturã satanicã.
Toate acestea sunt destul de evidente crestinilor ortodocsi si credinciosi adevãrului revelatiei lui Dumnezeu în Biserica lui Iisus Hristos. Dar multi care se considerã ortodocsi nu au nici mãcar o vagã idee asupra diferentelor radicale dintre ortodoxie si toate celelalte religii si filosofii; si cei care stiu despre aceasta, au prea putin discenãmânt în zona ''experientelor spirituale''—un discenãmânt care a fost practicat si transmis în scrierile patristice ortodoxe si în ''Vietile Sfintilor'' de aproape douã mii de ani.
Astfel, am ajuns la concluzia cã acesti ortodocsi nu au cele mai elementare notiuni despre Dumnezeu; de aceea în prima parte vom arãta cine este cu adevãrat Dumnezeu, de ce a creat si cum a creat lumea nevãzutã si pe cea vãzutã, cum cã Dumnezeu Care este dragoste, iubire, este în acelasi timp si drept judecãtor, hotarând o zi în care toti oamenii, de la Adam si pânã la sfârsitul acestei lumi, vor învia pentru a fi judecati dupã credinta si faptele pe care le-au avut pe acest pãmânt. Tot în prima parte vom prezenta si un studiu împotriva reîncarnãrii. În partea a doua vom face o scurtã comparatie între unele învãtãturi yoghine si cele ale crestinilor, stiind cã cine încalcã o poruncã a lui Dunmezeu este încãlcãtor al legii dumnezeiesti, fãrã a fi nevoie sã le încalce pe toate. Vom continua cu prezentarea mai multor mãrturii a celor care au urmat aceastã învâtãturã pãgânã, unele chiar zguduitoare, cu urmãri dintre cele mai nefaste pentru practicanti, cu o paralelã intre crestinism si budhism, între Iisus Hristos si Budha, si vom încheia cu câteva cuvinte de folos.
Stim cã acesti ''guru'', acesti ''eliberati'' vor aduce tot felul de argumente spre a-si apãra rãtãcirea lor de la Adevãr, aducând mãrturii chiar din Sfânta Scripturã, dupã cum fac si acum în toate publicatiile lor. Dar Sfântul Apostol Pavel, cunoscând mai dinainte acestea, zice: ''Luati aminte sã nu vã fure mintile cineva cu filosofia si Cu desarta inselãciune din predania omeneasca, dupã întelesurile cele slabe ale lumii si nu dupã Hristos... cã în vremurile cele de apoi, unii se vor depãrta de la credintã, luând aminte la duhurile cele înselãtoare si la învãtãturile demonilor, prin fãtãrnicia unor mincinosi, care sunt infierati în cugetul lor... cãci va veni o vreme când nu vor mai suferi învãtãtura sãnãtoasa, ci dornici sã-si desfãteze auzul, îsi vor grãmãdi invâtâtori dupã poftele lor, având infãtisarea dreptei credinte, dar tãgãduind puterea ei, mereu învãtând si neputând niciodatã sa ajungã la cunoasterea adevãrului. Iar oamenii rai si amãgitori vor merge tot mai rãu, rãtãcind pe altii si rãtãciti fiind ei însisi. Si multi se vor lua dupã invâtâturile lor rãtãcite si, din pricina lor calea adevãrului va fi hulitã; având ochii plini de patima desfrânarii si fiind nesãtiosi de pãcat, ei amãgesc sufletele cele nestatomice. Ei fãgãduiesc libertatea, fiind ei însisi robii stricãciunii''.
Si pentru a se confirma mai mult cele spuse, vom aminti de douã articole apãrute în ziarele centrale, in care se aduc mârturii din afara Bisericii cã acesti ''guru''
folosesc pentru manipularea oamenilor hipnoza, parapsihologia (vrãjitoria) sau alte metode, tot satanice.
Astfel, in ziarul ''România Liberâ'' din 13 noi. 1993, pe ultima paginã, apare sub semnãtura Cristinei Terenche articolul ''Rãstignirea n-a mai avut loc'', in care se arãta cã lidera sectei ''Frãtia albã'' din Ucraina, Maria Tvigun, urma sã fie rãstignitã pe cruce în fata catedralei ''Sfânta Sofia'' datoritã influentei unui guru yoghin: ''Potrivit acestuia (purtãtorului de cuvânt al ministerului ucrainian de inteme n.n.), femeia prezintã semne evidente de schizofrenie si se aflã sub influenta totalã a unui yoghin din Kiev specializat în parapsihologie si hipnozã''.
In ziarul ''Adevârul'' din 17 noi. 1993, sub semãtura lui Val Vâlcu, în cuprinsul articolului ''Concentrându-se puternic, marele yoghin Bivolaru a nãscut din neant o comisie ministerialã'', gãsim confirmari ale acestor practici pãgâne, anticrestine, chiar din partea gurului Bivolaru: ''Am reusit sã-i hipnotizez, folosindu-mi capacitãtile de concentrare si forta gândului si sã evadez astfel din arestul Securitãtii din Rahova''. Tot în cuprinsul acestui articol ''marele guru'' explicã: ''Tantra Yoga înseanmã perfectionarea prin amor''. La ce fel de perfectionare se poate ajunge prin desfrâu, nu stim; stim doar multimea bolilor care se acumuleazâ in urma unor astfel de relatii. De altfel, în capitolul ''Mãrturii'' vom afla la ce ''perfectionare'' se ajunge prin învãtãtura d-lui Bivolaru chiar din mãrturia unei ''ucenite'' apropiate ''marelui eliberat''.
Tot acesti guru s-ar putea sã spunã cã yoga nu este o religie, ci un sistem filosofic. Bine, dar atunci îl contrazic pe ''sfântul'' Sai Baba, care la rândul lui se contrazice.
Astfel, la întrebarea 114, pag. 15 din cartea ''Ghid pentru cultura si spiritualitatea indianã'', tradusã de Dana Ligia Ilin, ed. 1992, dupã ce numeste yoga sistem filosofic, sfârseste astfel: ''în yoga Dumnezeu este acceptat deplin si este considerat o fiintã situatã la cel mai înalt nivel al calitãtilor'', iar la întrebarea 238, pag. 40, enumerã budhismul si hinduismul între religii si zice cã: ''Baza oricãrei religii este credinta'' (yoga face parte din hinduism).
Pe bunã dreptate, o tânãrã care a practicat mai multi ani yoga, o defineste ca: ''... o sintezã extraordinar de bine conceputã a tuturor religiilor (as putea sã o numesc diabolicã), diabolic de bine conceputã si realizatã, o mare capcanã, o intensã seductie...''.
Nu vrem sã lovim în gândire pe nimeni, nici sã defãimãm pe cineva, stiind cã Bunul Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã si sã fie viu, dar am crezut de cuviintã sã prezentãm crestinilor ortodocsi aceste rãtãciri ca sã cunoascã si sã deosebeascã adevãrul de minciunã, lumina de intimeric, viata vesnicã de moartea vesnic.
Autorul
