DE VORBA CU UN GRUP DE PREOTI
- Binecuvântati, Părinte Dumitru! Sunteti bolnav?
- Nu-i prima dată. Până acum am căzut de trei ori.
- Nu-i din cauza lipsei de aer?
- Nu. Stau cu usa deschisă până la zece, unsprezece noaptea. Am
aer. Nu pot să spun. Sunt anemic, spune doctorul. Sunt nehrănit...
- Ce slujbă ati făcut astăzi, Părinte Dumitre?
- Utrenia. Sfântul Maslu nu-l fac singur.
- Dar Utrenia o puteti face?
- O fac. Si apoi acatistul Sfântului Mina, sfântul zilei. Putin
îi destul. Era plin de oameni aici pe sală si pe cealaltă sală. O săptămână
nu am putut face slujbă. Nu puteam vorbi. Si asa vorbesc peltic. Am căzut în
casă.
- Duminica mai puteti merge la biserică sau slujiti acasă?
- Nu, nu sunt în stare. Ce pot face acasă. Mă duceam la biserică.
La Biserica Sfântului Dumitru, a lui Petru Rares. Dar acum nu sunt în stare,
decât până la poartă. Aici în Hârlău sunt trei biserici cu trei preoti. Două
biserici sunt voievodale. Una este a lui Stefan cel Mare si alta a lui Petru
Rares. A treia este la cimitir.
- Dar se slujeste si la cea a lui Stefan cel Mare?
- Se face acum slujbă si acolo.
- Unde vă duceati la slujbă si la împărtăsit când vă puteati duce?
- Mă duceam totdeauna pe rând si erau preotii foarte binevoitori
si mă primeau, desi mult timp mi s-a interzis să intru în Sfântul Altar. Si
la preotii vecini a dat poruncă aspră să nu mă primească în Altar. Si nu m-au
primit. Mi-au zis: ''Părinte, stai în biserică. In Altar nu te putem primi,
că avem poruncă de la Inalt Prea Sfintitul''. Probabil că se temea să nu stric
bunele raporturi dintre Biserică si stat. A mai venit si securitatea pe capul
meu. M-au lăsat cu domiciliu obligatoriu până la 22 decembrie, 1989!
- Ati avut domiciliu obligatoriu aici?
- Tot timpul.
- Vă mai controlau si prin casă sau numai la poartă?
- Aveam un maior de securitate care era zilnic la mine. Femeile
care veneau le mai întreba la poartă, le mai fugărea. Veneau, săracii. Veneau.
- Si-n scrisori vi se umbla?
- Toate mi le cenzurau. Si cei de la Iasi mă înjurau si mă băteau.
Nu erau crestini. Asta de la Hârlău se purta frumos si politicos. Isi făcea
rapoartele regulat, dar ce scria acolo, numai el stia. Intr-o seară, după revolutie,
mi-a arătat dosarele. Sunt declaratii de la cunoscuti si localnici. Dar i-am
iertat pe toti! Mă rog pentru ei ca Dumnezeu să nu le socotească păcatul acesta!
- Bine că i-ati iertat! Mă bucur. Ei au îndrăznit să-si ceară iertare
în ultimii ani?
- Nu. I-am iertat fără să îndrăznească. Trebuia să-si ceară. Dar
n-au cerut. Eu le-am spus, când i-am întâlnit: ''V-am iertat pe toti, fratilor,
si Dumnezeu să vă ierte!
- Citeati molitfele Sfântului Vasile aici în casă la credinciosi?
- Nu aici. In paraclisul de alături. Aici nu îndrăzneam. Acolo
sunt icoane, este aranjat. Ca un paraclis. Merg cu dumneavoastră si vă arăt.
Merită.
- Stati linistit si vă odihniti, Părinte Dumitru.
- Pot vorbi mai usor dacă stau asa întins.
- Parcă ne-ati spus că în noaptea aceea, de 21-22 decembrie, 1989,
s-au ascuns securistii aici la sfintia voastră.
- Au venit dimineata pe la orele patru. Era colonelul de la Iasi
si cu doi maiori, care erau evrei. Aceia m-au persecutat cel mai tare. Da. Au
stat de vorbă cu mine si si-au cerut iertare de la mine! I-am iertat, cu adevărat!
Imi ziceau: ''Părinte, ne-am făcut datoria! Nu te-am bătut, nu te-am omorât!''
Dar mă bătuseră destul! Multumesc lui Dumnezeu pentru toate! El m-a întărit
să pot răbda si să ajung cu constiinta nepătată până astăzi! Apoi le-am dat
ceva de mâncare si s-au dus la un preot în alt sat, prigonit ca si mine, si
nu stiu ce s-a mai întâmplat. Voiau să fugă peste Prut. Fugeau undeva si oamenii
i-au prins!
- Mă-ntreb ce-or fi făcut cu dânsii?
- Mai stii! Sunt liberi acum, au servici sau or fi deputati pe
undeva! Si-au făcut datoria după conceptia lor. Eu sunt multumit. Cum să spun,
părintilor, eu multumesc lui Dumnezeu că am intrat în încer-cările acestea cu
fruntea sus si am iesit cu constiinta curată, cu fruntea sus! N-am nimic pe
constiintă, decât păcatele mele personale. Acum m-am spovedit de două zile la
un preot tânăr de aici, curat la suflet. Foarte curat. Avem niste preoti aici
la Hârlău, ca niste sfinti de curati si activi!
- Mă bucur, mă bucur!
- Foarte frumosi, curati, umblă frumos îmbrăcati, în tinută preotească
si foarte civilizati...
- Deci, aveti preoti buni aici.
- Foarte buni, părintilor! Nu buni, ci foarte buni! Suntem bucurosi
de ei, încântati. Si toti sunt tineri. Toti au făcut seminarul la Neamt si după
aceea au făcut teologia; sunt buni.
- Acesta-i lucru mare.
- N-ai ce-i cere omului. Sunt vesnic în biserică: lunea, miercurea,
vinerea. Frumos. Se duc fără mofturi, n-au preturi; cât îi dă omul, atât. Sunt
multumiti, zic bogdaproste. Cred că si eu i-am influentat un pic. Toti au venit
pe aici si au văzut ce fac eu.
- Credeti că ar fi bine să citesc molitfele Sfântului Ioan Gură
de Aur sau ale Sfântului Vasile cel Mare?
- Dacă nu te ispitesti în trup, sunt bune foarte. Eu le citesc
pe amândouă. Eu am făcut greseala că m-am hirotonit la 31 de ani, părintilor.
Si în prima zi în care am fost hirotonit preot am citit molitfele Sfântului
Vasile într-o biserică eparhială, unde am fost hirotonit, la Cernăuti. La toti
oamenii care au rămas la urmă le-am citit molitfele Sfântului Vasile. Era prima
mea zi de preotie.
- Ati avut ispite mari pentru asta, că le citeati?
- Nu, că am intrat în război peste o săptămână. Nu m-am mai întors
înapoi, decât la 60 de ani. N-am avut nici o ispită. Cel mai curat am fost când
am fost în război, în puscărie si-n lagăr. Curat! Mă spove-deam la alt preot.
N-aveam împărtăsanie, până am făcut rost de împărtăsanie. Mă simteam înger în
trup. Sigur că era o mândrie! Eram tânăr. Nu-mi dădeam seama. Dar, ăsta-i adevărul.
Doamne, iartă-mă! Nu aveam ispite. Deloc. N-avea nimeni. Atât eram de slabi
si de nemâncati si chinuiti si bătuti. Asta-i viata! Părintele de la Iasi nu
vă spune lucrurile acestea că si el este ispitit. Stiu că-i ispitit, chiar dacă
nu mi-ar spune-o. Si nici nu se poate altfel. Câtă golătate nu vede el la Mitropolie,
vara? Intră toate dezbrăcate. Este?
- Da, asa este.
- Sigur că femeia trebuie să fie frumoasă. Că dacă noi ne-am lua
după părintii monahi si am intra toti în mânăstire, s-ar termina viata pe pământ
într-o generatie. Ori Dumnezeu a zis:
Domnului să ne rugăm, ''Doamne, dacă asupra robilor Tăi, părintilor si fratilor ce sunt de fată, mai stăruie vreun blestem ori afurisenie, cu care ei singuri s-au jurat, s-au blestemat, s-au afurisit, s-au dat necuratului singuri sau un alt monah sau credincios, din subordine sau din aceeasi slujire, ori cumva părintii lui, socrii, bunicii, neamurile, dar, mai ales, străinii l-au jurat, l-au blestemat si l-au afurist; ori cumva casa părintească este asezată pe loc jurat, blestemat sau afurisit; sau dacă a lucrat, a dormit, a mâncat, prin institutii publice, prin mânăstiri, pe câmpuri, prin vie, prin livezi, prin păduri, pe la schituri, prin orase, prin gări si autogări, prin hoteluri si restaurante, prin piete publice, prin magazine după cumpărături si s-a lipit vreo scârbă si afurisenie de ei, de părinti, de copii si de casa lor; ori cumva fără să stie în viată, au mâncat sau au băut ceva spurcat, otrăvit, descântat sau fermecat; sau poate anume li s-au dat în mâncare sau în băutură, li s-au aruncat în ogradă sau în casă, s-au atins de trupul lor si de hainele lor si de lucrurile lor, de cărti, de uneltele cu care lucrează; poate că s-au atins de lucruri vrăjite, descântate sau fermecate si au venit peste dânsii în decursul anilor tot felul de întâmplări grele si patimi si boli si amărăciuni de care nu este scutit nici un pământean. Tu, Stăpâne Doamne, sfărâmă toată această lucrătură diavolească si omenească, trimite tot răul în locuri pustii si neumblate, iar pe robii Tăi, dezlegându-i prin mine nevrednicul si păcătosul preotul Tău, Dimitrie, de sub puterea a tot blestemul, mai ales a blestemelor părintesti, înconjură-i din ceasul rugăciunii noastre, cu îngeri de lumină care să-i păzească si ziua si noaptea împotriva răutătilor omenesti si diavolesti. Dă-le, Doamne, bun spor si ajutor în muncă; dă-le, Doamne, din roadele si din grăsimea pământului si umple casa lor de bunătăti, ca să aibă cu ce trăi, ba chiar, să ajute pe cei mai săraci decât ei. Dă-le, Doamne, viată crestinească si fără prihană si dă-le locul la masa vietii care li se cuvine. Că Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, nădejdea celor deznădăjduiti, odihna celor osteniti si Tie mărire Iti înăltăm, Tatălui si Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin!
Domnului să ne rugăm, Depărtează, Doamne, orice lucrare
diavolească, orice patimă, orice bubă, orice rană, orice durere de la robii
Tăi, răul scoate-l din sufletele si din trupurile lor, si anume: din cap, din
creieri, din nervi, din ochi, din gură, din urechi, din gât, din brate, din
spate, din piept, din inimă, din plămâni, din stomac, din ficat, din intestine,
din măruntaie, din rărunchi, din picioare, din oase, din muschi, din sânge,
din degete, si din toate mădularele si fă-i sănătosi si tine-i sănătosi si harnici
si cuminti. Dă-le, Doamne, bun spor si ajutor în duhovnicie si în munca pe care
o duc acolo, în biserica si locul în care i-ai rânduit. Dă-le din roua cerului,
din grăsimea pământului ca să aibă cu ce trăi si să împrăstie la altii cu amândouă
mâinile. Depărtează, Doamne, boala si suferinta din cap si din tot trupul si
fă-i sănătosi la minte, la trup si la suflet, să poată îndruma poporul ce vine
si-i întreabă. Indeamnă-i, Doamne, la o viată lină si fără prihană, că-i nevoie
în lume si de stele, nu numai de întunericul noptilor păgâne; pentru că robii
Tăi acestia sunt pecetluiti si botezati în numele Tatălui si al Fiului si al
Sfântului Duh. Amin! Si când vine vremea noptii, dă-le, Doamne, îmbăierea sufletească
de la miezul noptii, la rugă-ciunea cea mai sfântă pe care o poate face un crestin,
noaptea. Dă-le, Doamne, rugăciunea inimii în care să fie egală gura cu participarea
inimii. Dă-le, Doamne, bune sfătuiri pentru îndrumarea peniten-tilor care li
se adresează să nu-i refuze nici pe cei avuti, nici pe săraci, nici pe cei destepti,
nici pe cei prosti, că duhovnicul, după legea lui Dumnezeu, este al tuturor
si n-are voie să-i refuze. Omul care zice: "Părinte, am venit să mă spovedesc",
trebuie să-l primesti. Depărtează, Doamne, de la dânsii bolile diminetii, toate
răutătile si ispitele trupesti care sunt legate de viata preotilor. Fereste-i,
Doamne, de ispita trupului, care este cea mai gravă ispită care loveste pe oamenii
singuratici. Fă, Doamne, ca nici o clipă din viata lor să nu fie părăsiti de
îngerul de lumină si îndepărtează de la ei si de la viata lor, ispitele satanei,
care sunt mai multe si năvălesc mai tare si lovesc în mânăstiri si în călugări,
mai mult decât în restul lumii. Că Tu esti Cel ce dezlegi pe cei legati, nădejdea
celor deznădăjduiti, odihna celor osteniti si Tie mărire înăltăm: Tatălui si
Fiului si Sfântului Duh, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin! Harul Domnului
nostru Iisus Hristos, cel dat Sfintilor Săi ucenici si Apostoli, zicând: