IN LOC DE PREFATA

Cu ajutorul bunului Dumnezeu si cu rugăciunile Maicii Domnului, acum, la un an de la mutarea din viată a unchiului nostru, preotul Dimitrie Bejan, iese de sub tipar al doilea si ultimul volum din lucrarea Bucuriile Suferintei . Această carte este o continuare firească a pri-mului volum si cuprinde zece dialoguri noi pe care le-a avut unchiul la locuinta sa din Hârlău, în anul 1995, cu diferiti preoti, studenti, intelectuali, călugări si credinciosi, până în seara zilei de 21 septembrie, când îsi dă duhul în mâinile Domnului. In partea a doua a acestei cărti am adăugat două capitole noi intitulate "Scrisori" si "Dedicatii", adresate cunoscutilor, prietenilor de familie, fratilor de suferintă si fiilor săi duhovnicesti, care s-au păstrat până astăzi. Un capitol special îl formează "Scrisoarea - Testament", pe care o lasă Părintele si unchiul nostru Dimitrie preotului paroh despre felul cum trebuie să fie înmormântat la biserica cimitirului din Hârlău. Simplu si smerit, fără fast, fără predică, fără flori, ca un adevărat preot si apostol al lui Hristos din zilele noastre. Ultimul capitol intitulat "Mărturii...", care îmi apartine, cuprinde câteva sfaturi, îndemnuri si cuvinte de taină pe care părintele mi le-a adresat înainte de plecare la Domnul. M-a uimit mai ales viata de taină a părintelui, rugăciunile pe care le făcea regulat pentru oameni, mai ales după miezul noptii, mila lui către toti si în deosebi bucuria cu care astepta iesirea din trup, cunoscându-si mai dinainte ziua mortii sale. Acum Părintele Dimitrie nu ne mai vorbeste fată către fată, decât prin lucrările sale si prin aceste două cărti pe care le oferim tuturor, ca o călăuză sufletească plină de duh si mângâiere. Ne-a uimit pe toti viata, credinta, răbdarea, smerenia si tăria sa de suflet, cu care a înfruntat cumplitele suferinte timp de peste 50 de ani, ca preot misionar, prizonier de război, detentia sa în lagărele rusesti si în închisorile din România, cum si cei 20 de ani de domiciliu fortat. Viata sa curată, bărbătia, milostenia, rugăciunea si bucuria cu care primea toate ca din mâna lui Dumnezeu au adus la usa părintelui sute si mii de credinciosi de toate vârstele si din toate satele din jur, care se întorceau întăriti la casele lor. In numele familiei, rog pe toti cei ce l-au cunoscut pe Părintele Dimitrie Bejan - preoti, călugări si credinciosi -, si în special pe părintii din Mânăstirea Sihăstria, de care era atât de legat sufleteste, să-l pomenească la sfintele lor rugăciuni, fiind încre-dintati că si sfintia sa se roagă înaintea lui Dumnezeu pentru Biserica si tara noastră, pentru poporul nostru smerit, pentru mame si copii.

Fie ca sufletul Părintelui Dimitrie să se odihnească în veci cu sfintii întru lumina Preasfintei Treimi.

Hârlău - 1996
Cornelia Anichitei