ALTE SFATURI PASTORALE

- Părinte Dumitru, ca preoti cum să spovedim cei care vin la noi si ce canon să le dăm?

- Pe noi ne-a lăsat Sfântul Vasile si cu atitudine personală în aceste pedagogice canoane pe care le dăm. Că-s pedagogice. Eu si mata, ca preoti, când am pus mâna pe cap si am dat iertare la spovedanie, este iertat. Atunci este iertat omul, când duhovnicul i-a spus că este iertat în numele lui Hristos. Numai dacă nu se căieste, dacă nu vrea să părăsească păcatul si dacă nu primeste canon, atunci nu-i putem dezlega de păcate si el nu este iertat. Canonul care-i dăm are rost pedagogic, ca omul să-si aducă aminte că a fost păcătos si pe viitor să se păzească de a mai păcătui.

- Credeti că ar fi bine să citim molitfele Sfântului Ioan Gură de Aur? Dar ale Sfântului Vasile cel Mare?

- Eu le citesc pe amândouă, cu post! Dacă nu te ispitesti în trup, sunt bune, foarte bune. Eu am făcut greseala că m-am hirotonit la 31 ani. Vezi cât de târziu am intrat în preotie? În prima zi când am fost hirotonit preot, am citit molitfele Sfântului Vasile, într-o biserică, la Cernăuti, în Mitropolie. La toti oamenii care au rămas la urmă le-am citit molitfele Sfântului Vasile. Era în prima zi a mea de preotie!

- Si ati avut ispite mari pentru asta, că le citeati?

- N-am avut, că am intrat în război peste o săptămână si nu m-am mai întors acasă decât la 60 de ani. N-am avut nici o ispită! Cel mai curat am fost când am fost în război, în puscărie si în lagăr. Curat! Curat!

Mă spovedeam la preot, dar n-aveam împărtăsanie până am făcut rost de împărtăsanie. Mă simteam înger în trup că slujeam lui Hristos! Sigur că era si oleacă de mândrie! Eram tânăr, nu-mi dădeam seama. Dar asta-i adevărul! Vezi, Doamne, eram exagerat. N-aveam ispite! Deloc! N-avea nimeni. Să fi fost un concurs pentru ca unul să poată gresi cu vreo femeie, nu putea, întelegeti? Atât de slabi eram; si nemâncati si chinuiti si bătuti si urgisiti! Vă pare curios, dar uite, asta-i viata! Puscărias care să facă păcate? N-are cum.

Este mai greu cu sotia ta, hrănit, dormit si odihnit, să postesti. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune: "Să postiti atât cât puteti!" Să nu depăsiti limitele posibilitătilor fizice... Da! Femeia n-are voie să-i respingă pe bărbatul ei. Trebuie să-i accepte. Ce să facem! Dar nici el să nu abuzeze. "Până la un timp", spune Sfântul Apostol Pavel.

Eu vorbesc acum, fiindcă sunt deasupra nevoilor.

Un părinte tânăr nu ar putea spune lucrurile astea pentru că el este ispitit. Stiu că-i ispitit si chiar dacă nu mi-ar spune, stiu că-i ispitit. Nici nu se poate altfel. Sigur că femeia trebuie să fie frumoasă, că asa a făcut-o Dumnezeu, pe Eva mai frumoasă decât pe Adam. Pe Adam I-a făcut bărbat, ciolănos. Dar nu se poate altfel. Perpetuarea vietii pe pământ să se facă prin tine, prin copii, care duc mai departe viata. Că dacă am intra toti la mănăstire, s-ar termina viata pe pământ într-o generatie! Ori Dumnezeu a zis: Cresteti si vă înmultiti si umpleti pământul si-i stăpâniti! Chiar când suntem prea multi tot trebuie să ne înmultim.

- Până când?

- Până când se va arăta Sfânta Cruce pe cer. Acesta-i ultimul semn, înainte de sfârsitul lumii -Sfânta Cruce! întâi de toate trebuie să se boteze marea majoritate a evreilor. Este al unsprezecelea semn.

Spune Istoria Bisericii Universale că atunci când s-au împlinit 1000 de ani de la Hristos, mai toti cei din Apus erau crestini dar nu stiu ce fel de crestini, când tineau de Apus, când de Răsărit. Atunci cei mai multi au vândut averile la smecheri, s-au îmbrăcat în cămăsi albe si în noaptea de Crăciun s-au suit pe dealuri, pe munti si au asteptat pe Mântuitorul, cântând psalmi! Ei credeau că atunci trebuia să fie Judecata de apoi. Dar Hristos n-a venit! S-au înselat oamenii. Pe urmă au cerut averile înapoi, s-au împăcat, s-au sfădit, s-au judecat pentru pământ.

Adventistii au făcut acelasi lucru. Miller le-a spus: "În 1843, la data cutare apare Iisus Hristos pe pământ să înfiinteze împărătia de o mie de ani". Dar si ei s-au înselat, împărătia asta de o mie de ani o au si iehovistii, dar ei au apărut mai târziu decât adventistii.

Noi trebuie să ne conducem după Mântuitorul. După Mântuitorul, care a spus: Nu este al vostru a sti anii si vremile. Acestea le păstrează Tatăl ceresc, în atotstiinta Lui! El spune că si Fiul, în umanitatea Lui, nu le stie!

Poate că stia; nu pot să spun. Dar asa a spus El, si eu trebuie să cred. Numai Bunul Dumnezeu stie când va veni sfârsitul lumii! Poate să treacă si 5-6 milenii, însă când vei auzi că evreii îsi construiesc templul, si ai să vezi mata, că esti om tânăr, că încep iar tăierile de capre rosii, de iepuri, de vitei, atunci este aproape! Da. Ei au un partid al lor foarte aplecat spre a pune mozaismul total în functie. Si vor face si templul. Nu-i poate opri nimeni!

- Este semnul sfârsitului acesta?

- Nu! Semnul sfârsitului este când se vor crestina ei. Toate popoarele întâi vor fi crestinate. Nu în totalitate. Va fi dusă Evanghelia, învătăturile Evangheliei, la toate popoarele si la evrei. Acum la Ierusalim sunt două parohii de evrei crestinati. Si în Bucuresti era prin 1940-1960 o parohie cu un preot evreu crestinat!

- Preotul tânăr poate să spovedească sau nu?

- Să urmeze porunca episcopului lui. însă este grea situatia lui. Doctore, vindecă-te pe tine singur mai întâi! Cum poate un bolnav să vindece pe alt bolnav? Apoi credinciosii nu prea se spovedesc la preotii tineri, ca să nu-i smintească.

- Tinerii care termină seminarul pot ajunge imediat preoti?

- Eu m-am făcut preot la 31 de ani. Pe vremea mea se hirotonea diaconul la 25 de ani si preotul de la 27 de ani în sus. Era un ordin dat de Sfântul Sinod. Acum am văzut călugări de 20-22 de ani hirotoniti preoti, însă duhovnici să nu fie făcuti până la 35-40 de ani. Harul lucrează, părinte, si prin preoti de 20 sau de 22 de ani. Dar Harului îi place să fluiere, adică să lucreze si să cânte prin fluiere perfecte. Asa-i place. Sfintenia este foarte rară! Fluieră prin mine, prin sfintia ta, prin părintele Dionisie, prin orice preot hirotonit canonic, îi pare rău lui Dumnezeu că nu are fluiere bune.

Am avut un preot bun, frate de suferintă la Aiud si în Bărăgan, unde am fost cu domiciliu obligatoriu, într-o colonie de muncă. Era mot, greco-catolic, din Muntii Apuseni. Si era împătimit de doinele si cântecele de la dânsii, din satele de moti de la munte.

Odată a venit o tigancă cu fluiere de vânzare la colonia, unde erau si detinuti de drept comun, care stăteau în puscărie. Si si-a cumpărat zece fluiere, preotul Ion Marcu. A murit, Dumnezeu să-i ierte! Era bun ca o pâine caldă. Eu, ortodox; el, greco-catolic. Cântam amândoi la strană în biserica ortodoxă din colonie. Nu predica. Se sfia, dar cânta, învătase răspunsurile noastre psaltice, că ei cântă altfel; niste doine de-acolo din Ardeal, în loc de "Doamne miluieste!". Si le-a luat, le-a probat pe toate, îmi cânta mie câte o doină în fiecare seară; stăteam amândoi în aceeasi locuintă.

Eu eram ortodox si el era greco-catolic, în închinare era greoi. Făcea cu toată palma cruce si avea o palmă mare cât o lopată, încât îi stătea rău, dar dacă asa era el!

Eu pregăteam alimentele pentru făcut, el era mester si le fierbea sau le frigea. Niciodată n-am trăit mai în unison cu credinta crestină decât cu acest preot Ion Marcu. El era greco-catolic, dar nu făcea caz de greco-catolicia lui.

- Ce păcate vi s-au părut cele mai grele în scaunul de spovedanie?

- Mândriile, curviile, uciderile si betia, pentru mine sunt cele mai grele. Auzi si nu-ti vine să crezi atâta cădere.

- Ce făceati cu cei împietriti si răi, care veneau la spovedanie? Cum procedati cu ei?

- Le dădeam canon, binecuvântare si dezlegare iar după canon îi împărtăseam. După pocăintă si Sfânta împărtăsanie se schimbau mult, căci Sfânta împărtăsanie este cununa Tainelor.

Prin împărtăsanie omul devenea altul. Nu devenea sfânt, dar altul, începea a judeca altfel. Adică lucrează Duhul lui Dumnezeu puternic. Noi suntem numai intermediari.

- Dacă cineva avea păcate grele, îl împărtăseati?

- Nu. Nu-i împărtăseam un timp, dacă avea păcate grele, îi aplicam canoanele. Consideram opreliste de la data în care a făcut păcatul si nu I-a mai comis. Dar canonul, părinte, să fie clar, canonul are rost pedagogic. Iertarea se produce atunci când îi pun mâinile pe cap si pronunt formula de iertare. Canonul nu are putere harică, ci numai una de aducere aminte că-i pedepsit pentru anumite păcate si să se gândească să-si schimbe viata. Altii însă uită tot atunci.

- Dati-mi un sfat. Ce să fac când se ceartă ucenicii si nu se împacă între ei?

- Bate-i!

- Cum?

- Cu toiagul vorbei. Ai putere asupra lor, părinte! Ai putere! Te ascultă! Sunt oameni buni. Le faci un semn cu mâna, dar nu te atingi de capul lor. îi dojenesti. Nu-i de mirare, părinte. Mata ai o crestere, ei au altă crestere. Mata ai o pozitie socială, care-ti impune liniste; ei au altă pozitie. Se mai sfădeste omul cu femeia. El mai spune o vorbă proastă si femeia îl mai blestemă, îl mai dă la necuratul. Nu-i tot una! Alte grade, altă viată! Si, nu-i umili! Nu-i umili! Noi avem ceva de care uzăm: sfatul. Numai dacă nu te ascultă pe tine si Biserica, atunci te desparti de el si-i trimiti la alt duhovnic.

- Părinte Dumitru, vreti să ne spuneti câteva cuvinte despre rugăciune?

- Eu spun asa, părinte: eu să nu spun nici un cuvânt despre rugăciune, iar sfintia voastră să faceti rugăciune. Nu trebuie judecată rugăciunea. O faci. Dacă ajungi matale să faci rugăciunea cu participarea inimii, atunci esti pe drumul cel bun. Dacă-ti faci canonul seara asa, ca o moriscă, inutil efortul! Ajungi să spui "Miluieste-mă" lui Dumnezeu si nu stii dacă l-ai spus. Mie mi s-a întâmplat să termin "Tatăl nostru" si am uitat că l-am spus. Vine vrăjmasul si-ti fură rugăciunea, ti-o fură pur si simplu. Si o iei de la capăt. Când ti se întâmplă asa, o iei de la capăt.

- Credeti că este bine să avem un program de rugăciune sau să ne rugăm când credem si cum putem numai să participe inima?

- Călugării au program. Si noi avem program: de sapte ori în zi trebuie lăudat Dumnezeu. Nu-i asa, părinte? De sapte ori în zi. Dar nimeni nu te opreste pe mata, ducându-te împrejurul bisericii, să spui în gând rugăciunea inimii. Nu te opreste! Aceasta nu intră în programul de rugăciune. Sau să spui ca Petru: Doamne, ajută-mă! Nu-i oprit! Dimpotrivă, ajungi să te obisnuiesti asa.

Eu am ajuns să spun niste rugăciuni, încet, cu gura. Si-mi dau seama că nu este ora când trebuie să fac rugăciune, dar nu mă opresc, o zic până la urmă. Sau îmi văd de alte treburi, că mai am si alte treburi.

Acum, dacă mata ai fi un călugăr care să faci numai canonul, ai avea timp mult de rugăciune. Dar asa esti ocupat cu oamenii care vin acolo. Foarte greu. Obosesti, când vii seara aproape că nu esti în stare să-ti faci canonul.

- Când vă rugati în mod obisnuit?

- Eu mă rog între 12 si unu noaptea. Numai după aceea mă culc. între 12 si unu noaptea, nu se aude nimic, nici tipenie. Nimic. Aici este Dumnezeu si aici sunt eu. Mata esti în chilie, esti cu icoana si cu Dumnezeu. Părintele, la fel. Atunci? Nu stiu cum să vă spun, că doar sunteti mai buni decât mine, că sunteti pe drum mai aproape de mântuire decât sunt eu. Când mă rog, simt că Dumnezeu mă ascultă. Simt o mână. Simt că în inima mea a pătruns Dumnezeu, sau măcar îngerul acela de lumină. Simt prezenta lui Dumnezeu. O simt că mă bate pe umăr, când îi place. Când nu, parcă mă mustră. Asta-i constiinta! Asta-i constiinta!

- Ati mai spus că si în puscărie si în prizonierat ati simtit tot timpul pe umăr degetul lui Dumnezeu. Prin asta întelegeti îngerul lui Dumnezeu?

- Îngerul, da. Mă apăsa pe umăr.

- Ati simtit fizic sau duhovniceste?

- Fizic. Apoi duhovniceste poti simti prezenta lui Dumnezeu tot timpul. Tot timpul. Nu există clipă în care Dumnezeu să te părăsească, în genere prin înger.

Stii de ce? Pentru că Dumnezeu, când stăm noi acum de vorbă, mai are de făcut niste pământuri, niste stele ceva! El este vesnic creator. El S-a odihnit după ce a făcut pământul si frumusetea pământului. Dar a avut alte corpuri ceresti si alte galaxii pe care trebuia să le întocmească. Sigur, El a spus. Dar, totusi, deocamdată are plan mental.

Uite cum trebuie să arate galaxia aceasta de zece miliarde de stele. Face un bolid enorm si pe urmă-l sparge si dă nastere la o altă galaxie, îl sparge. Apoi bucătelele acelea se învârt, se învârt si se rotunjesc, se rotunjesc în milioane de ani. Asta-i galaxia. Unele au conditii de viată ca pe Pământ, altele n-au conditii de viată. Rămân însă mereu niste bolovani mari care se învârt pe sus.

- Si credeti că se mai naste viată si pe alte corpuri ceresti?

- În galaxia noastră sunt cea. 60000 de stele care sunt apte de a primi oameni, în galaxia noastră, asta pe care-o vedem noi seara, sunt cea. 60000 de stele si pământuri care sunt bune. Numai că-ti trebuie atâta timp, că mori până ajungi acolo. Noi ne gândim

să ne ducem pe planeta Marte. O s-o populăm, întâi o să meargă oamenii cu niste bolizi din ăstia mari si o să semene troscotel, care rezistă la Polul Nord, sau ierburi cum este la Polul Nord la noi. Când Dumnezeu va vrea s-o populăm, o populăm. E si cea mai aproape, are si atmosferă, are apă. Dacă va fi nevoie! Dacă n-o fi nevoie...

- Dar credeti că Dumnezeu a mai făcut oameni si pe alte planete?

- Nu, n-am spus că a făcut oameni! Deocamdată, părinte, noi, cât am putut să luăm contact cu alte stele, n-am dat de fiinte rationale. Cel putin în sistemul nostru solar. Este numai un satelit al lui Saturn, dacă nu mă însel, care are exact atmosfera de pe Pământ. Poate fi locuit, îti trebuie trei ani ca să ajungi acolo.