RAPORTURILE BISERICII ORTODOXE

CU LUMEA CATOLICĂ SI GRECO - CATOLICĂ

RAPORTUL CU CATOLICII

Am intrat prea repede în "Miscarea Ecumenică". Nu s-a studiat problema în fond. Miscarea Ecumenică este initiată de lumea protestantă, care, si pentru noi si pentru catolici, constituie erezia lumii germanice ridicată împotriva Papalitătii si a Catolicismului dar, în fond, si împotriva Ortodoxiei, care reprezintă traditia, prin excelentă, a Bisericii crestine condusă în lume. astăzi, fără de nici o alterare. Si am gresit când, la chemarea lor, am întins o mână si binevoitoare si protectoare.

Reformatii reprezintă perimetrul nordic al Europei si al Nordului Americii. Catolicii, nici până astăzi, n-au aderat la această Miscare Ecumenică. Trimit la diverse congrese ecumenice doar observatori. Noi ne-am predat cu arme si munitii lumii germanice. Si stăm asa: Ortodocsii în Răsărit, Catolicii în bazinul apusean al Mării Mediterane si-n America de Sud. Reformatii tin de popoarele germanice si anglo-saxone si se plasează în Nordul Europei, al S.U.A. si Canada.

în genere, crestinii sunt împărtiti asa: Răsăritul este ortodox, de la Triest până la Vladivostok, cu centrul la Constantinopol; Catolicismul se întinde din Italia până la Oceanul Atlantic, iar în America, din Mexic până la Tara de Foc. Nordul Europei si al Americii este protestant.

Ortodoxia si Catolicismul se sprijină pe Sfânta Scriptură si pe Sfânta Traditie, primită de la Domnul nostru Iisus Hristos si de la Apostoli. Ortodoxia tine direct de Ierusalim, unde a activat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, unde a murit si a înviat. Iar Mormântul Lui nu este la Roma, nici în Anglia sau Germania, nici în America de Nord, ci la Ierusalim. Noi toti crestinii ne mântuim prin Harul care vine de la Iisus Hristos. Catolicii tin de Roma, unde a predicat Sfântul Apostol Petru.

Catolicii au făcut-o pe Maica Domnului părtasă la mântuire, iar pe Sfântul Petru un vicar al lui Iisus. Papa de la Roma nu poate gresi când emite un adevăr - "Ex cathedra" -, iar sinodul episcopilor catolici este fără putere dogmatică si morală. Tot Harul divin este concentrat în mâinile "marelui preot" de la Vatican.

Ortodoxia tine de Constantinopol si păstrează cu sfintenie Dogmele, Traditia si Canoanele. În cuprinsul ei are ca zestre Sfântul Mormânt. Catolicismul are ca zestre moastele Sfântului Petru.

Protestantii, nerecunoscând Traditia, admit numai Sfânta Scriptură, pe care o interpretează de cele mai multe ori foarte personal si tot pe atât de arbitrar.

Într-o discutie cu doctorul Costi, pastor calvin, eu am făcut următoarea reclamă: Ortodoxia reprezintă laptele proaspăt, muls de la vaci; Catolicismul îl pune la prins si-l declară chisleag; Reformatii, zic ei, aleg untul si merg la esentă. Eu le-am spus la Aiud putinilor preoti greco-catolici, care au fost în puscărie, că ei sunt "chisleag" si s-au supărat foarte tare pe mine. Adevărul totdeauna ustură.

Cât despre protestanti, ei sunt 103 formatii, care străbat tari si mări ca să facă un prozelit. Acesta nu se mântuieste, după cum toti protestantii nu se mântuiesc, deoarece au călcat în picioare toate hotărârile Sinoadelor Ecumenice si toată Traditia a două milenii de viată crestină, în învătătura lor afirmă că omul se mântuieste "Sola fide", numai prin credintă.

În general, te duci în Rai dacă esti destinat de Dumnezeu să ajungi acolo. Dacă nu, orice ai face, tot în iad ajungi. Asa zic protestantii. Au fost virulenti si chiar violenti. Cât despre neoprotestanti, cultivă, fie ignoranta, fie interpretarea personală a Sfintei Scripturi.

Asa că s-au înmultit sectele ca ciupercile după ploaie. Chiar si în ultimii ani s-au repezit în tările din Răsărit cu surle si cărti să ne "crestineze" pe noi ortodocsii, pe care ne-au socotit "tări misionare". Nici până astăzi n-au aflat cum că Crestinismul a început de la Ierusalim si a tot mers spre Apus. Abia acum si-au dat seama că Biserica Ortodoxă reprezintă tot Crestinismul bimilenar. Si s-au mai potolit, renuntând la întâlnirile de pe stadioane si la aparitia de noi "evanghelisti".

Noi ortodocsii, ca si catolicii, stim că în- lumea noastră sunt patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca si Ioan. Pe ceilalti "evanghelisti" apăruti după revolutie, n-avem nici un motiv să-i cultivăm si să-i acceptăm. Pot să se ducă cu misiune în Africa, la popoarele primitive, la popoarele mahomedane, la evreii din Israel, la indieni, chinezi si japonezi.

Cât despre noi românii, apărem în istorie totodată născuti români si crestini. Si anume, crestinismul îl avem de la Sfântul Apostol Andrei, de la negustorii greci si de la colonii latini veniti în Dacia. Totdeauna am tinut de capitala imperiului Bizantin, Constantinopol. Izvorul nostru însă este la Ierusalim. Adevăratul centru al întregii crestinătăti acolo trebuie instaurat. Acolo a trăit, a învătat, a pătimit si murit pentru noi Iisus Hristos. Tot de acolo S-a înăltat la cer, de pe Muntele Eleonului, si credem că El va veni si va judeca popoarele, stând pe scaun de judecător suprem în Valea lui Iosafat.

Toate popoarele crestine sunt nevoite să se întoarcă la izvorul vietii din Ierusalim, unde se află în Biserica cea mare Mormântul Domnului. Cei 12 Apostoli, ca si Sfântul Apostol Pavel si ucenicii lor, au plecat în călătorii misionare; împărtindu-si în douăsprezece felii pământul si, prin tragere la sorti, fiecare din cei 12 Apostoli au plecat în misiune la popoarele de pe portiunea lor de teren. Să se stie că Evanghelia lui Hristos a plecat de la Ierusalim, a trecut prin Bizant, apoi până la Roma, în Spania si în toată lumea.

În Nordul Europei popoarele s-au crestinat mai târziu, iar în America, după ce aceste pământuri noi au fost descoperite.

Ochii tuturor crestinilor, ca si inimile lor, să înteleagă că Soarele vietii răsare pentru toti de la Ierusalim.

Când se va ajunge la unitate între tările crestine, marele Sinod al Crestinismului îsi va aseza scaunele lângă Mormântul Mântuitorului. Nici la Londra, nici la New York. Asa cum mozaismul îsi are vatra tot la Ierusalim, iar mahomedanismul, la mormântul lui Mahomed de la Mecca.

Asa că, să stăm bine, să stăm cu frică si să strigăm în cor: "Bucură-te, Noule Ierusalime, că toată sfintenia Mântuitorului nostru Iisus Hristos va veni si a doua oară, izvorând din Mormântul Domnului".

Altfel nu se poate. Amin!

RAPORTUL CU GRECO-CATOLICII

Cât despre greco-catolicii din România, fratii nostri din strana stângă, ne acuză că noi i-am silit să se treacă la Ortodoxie. Nu-i asa. Stalin i-a silit pe greco-catolicii din Ucraina să treacă la Ortodoxie si când a ajuns cu politica la Bucuresti, i-au silit si pe greco-catolicii de aici. să treacă la Ortodoxie, ca o luptă împotriva Papalitătii din partea comunismului. Iar ei au trecut masiv la Ortodoxie, căci nu era nici o deosebire între greco-catolici si ortodocsi.

Se stie doar că la 1700, o parte din românii ortodocsi din Ardeal au trecut la un fel de catolicism, la porunca împăratului Leopold de la Viena. Noi i-am protejat, iar greco-catolicii au trecut în totalitate a Ortodoxie. Episcopii greco-catolici au trăit si au murit, fiind exilati de securitatea comunistă. Singurii din toată Biserica greco-catolică care si-au păstrat credinta lor sunt episcopii. Preotii lor au trecut în masă la Ortodoxie, slujind mai departe Biserica si enoriasii lor.

Foarte putini preoti dintre ei au ajuns la Aiud si unul la Sighet. Oameni modesti care au suferit alături de noi, mâncând la fel aceeasi pită. Si dacă în 1948 au venit la Ortodoxie un milion jumătate de credinciosi, după revolutie - după cum se vede din recensământul populatiei făcut în anul 1991 -, în toată libertatea s-au întors înapoi la bisericile lor în jur de 200000 de credinciosi cu o mică parte din preotii greco-catolici, cu episcopatele pe care le-au avut mai înainte, iar restul de 87% au rămas ca ortodocsi.

Părintele Alexandru Todea, onorat de Scaunul Papal cu titlul de cardinal, făcea propuneri ca Biserica Ortodoxă să treacă în totalitate la greco-catolicism, iar Patriarhul Teoctist să fie Cardinal al Bisericilor Ortodoxe.

Slabă gândire si simtire românească! Ortodoxia nu are nici un motiv să renunte la 2000 de ani de viată crestină, să părăsească Ierusalimul si să sărute pantoful Papei de la Roma. Să nu fie! Părintele Alexandru Toader, este drept că a fost măturător pe la usile detinutilor de la Sighet.

Tot acolo se afla încarcerat si Iuliu Maniu. Pe acest bărbat de stat român, cel mai aspru pedepsit si mort la Sighet, eu, preotul Dumitru Bejan din Hârlău, ortodox 100%, l-as propune spre canonizare, ca martir, Părintelui Papă de la Roma. Căci Iuliu

Maniu - "Domnul Presedinte", cum îi spuneau ardelenii -, a trăit ca un puritan si a murit chinuit ca un martir. Nu i se cunoaste precis mormântul la Sighet. Stiu că a fost de o moralitate excesivă. Eu l-am auzit vorbind adesea în Parlament. Era foarte precis si la obiect, cu problema discutată acolo; fără ifose si fără grandilocintă.

Când se supăra pe regele Carol al II-lea, pleca la Bădăcini si trăia acolo, ducând o viată semicălugărească lângă surorile lui. Nu putea să nu ajungă în puscărie sub comunisti. Nu I-au iertat ei, pentru că a fost un bun român si un bun crestin.

Cât despre părintele cardinal Alexandru Todea, n-am văzut un prelat crestin să-si manifeste sentimentele dusmănoase mai circumscen fată de Biserica Ortodoxă. Când s-a publicat rezultatul recensământului din 1991 din populatia existentă si a citit că s-au declarat greco-catolici numai un procent asa de mic, s-a îmbolnăvit de nervi si acum este bolnav în satul lui. Căci el nu cultiva respectul si credinta; ci ura care vine de la necuratul.

Nu-i de mirare că s-a îmbolnăvit. Numai Bunul Dumnezeu are dreptul să judece popoarele si credinta lor. Ne pare rău, absolut rău pentru că a suferit în puscărie la fel ca noi, dar n-a iesit de acolo cu inima curată sau fruntea curată. S-au întors în satele lor preotii greco-catolici în frunte cu Nicolae Opris si cu Părintele Ioan Mereu de la Răchitele de pe valea Bârgăului - de sub ghetarul Scărisoara.

Alături de mine, stând în aceeasi casă, într-un sat părăsit de bănătenii deportati, duminica am cântat amândoi la aceeasi strană în rit bizantin - eu, făcându-mi cruce cu trei degete si el făcându-si cruce. cu toată mâna dreaptă, mare cât o lopată. Când m-am întors de la puscărie, el mă bocea si plângea pe umărul meu si spunea mereu: "Măi frate peline, oare ne vom mai vedea pe această lume?" Si nu ne-am mai văzut. A murit.

În timp ce părintele cardinal Alexandru este dusmănos pe noi preotii ortodocsi, că i-am păstorit credinciosii si i-am păstrat bisericile frumoase si i le-am dat înapoi, mai bine de un milion n-au vrut să se întoarcă la uniatie si au rămas lipiti de Ortodoxie.

Credinciosii n-au văzut nici o deosebire între ortodoxia românească si greco-catolicism. Doar că noi spuneam Sfântul Duh si ei spuneau Sfântul Spirit. Nici un preot de-al lor nu-i pomenea pe Părintele Papa, ci doar mitropolitul de la Blaj îl pomenea la slujbe pe Papa de Ia Roma, precum preotii ortodocsi îl pomenesc pe episcopul locului, iar Patriarhul de la Bucuresti, pe Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol.

Părintele cardinal Alexandru Todea a uitat total că Mântuitorul Iisus Hristos ne-a poruncit să ne iubim unul pe altul ca fratii, ba chiar să iubim si pe vrăjmasii nostri. Doar nu care cumva ierarhia superioară greco-catolică L-a corijat pe Iisus Hristos? "Să nu fie!", spune Sfântul Apostol Pavel si cu asta am încheiat.

Personal îmi pare rău pentru suferintele părintelui cardinal Todea si cred că a măturat coridoarele de la Sighet, după cum eu si Nichifor Crainic si altii am curătat closetele de la Aiud!

Eu făcusem practică în Rusia Sovietică, curătind alături de alti preoti ortodocsi closetele de prin lagăr si chiar din canalele de scurgere de la Moscova. Dar, multumim lui Dumnezeu, am stat tot timpul cu fruntea sus si am iesit din puscărie tot cu fruntea sus. Părintele cardinal, din măturător de puscărie, a ajuns cardinal. Eu, măturător de la Aiud, n-am putut să mă mentin nici ca preot paroh la Ghindăoani, judetul Neamt.

Aceasta este principala deosebire între mine si un cardinal. Mie nu mi s-a permis să slujesc în vreun Altar ortodox, iar părintele Todea a slujit si-n marea biserică a Sfântului Petru de la Roma. Si atunci mă întreb: Cine a suferit mai mult? Părintele cardinal, ori preotul Bejan de la Hârlău? Si, ca mine au suferit încă 1200 preoti ortodocsi.

Eu, în toată lunga mea detentie, nu am întâlnit în puscărie decât 36 preoti greco-catolici si un episcop foarte tânăr, de 23 de ani, hirotonisit în clandestinitate, si care, fiind prea crud si fără opinie, n-a suferit cu nimic mai mult decât preotii greco-catolici, Ion Mereu sau Neculai Opris. Nu-i necesar să asteptăm gloria de la oameni, ci să asteptăm răsplata de la Dumnezeu. Părintelui Cardinal Alexandru Todea îi lipseste tiara de la Papă. Eu nu mă laud, dar 25 de ani, din 1970, n-am liturghisit nici într-o biserică. M-am închinat lui Dumnezeu privind spre răsărit, doar în casa mea din Hârlău. Si la usa mea au bătut multi, foarte multi crestini care aveau nevoie de mângâiere. Si cu asta, o problemă care pare dificilă socot că-i lămurită. Mai mult, nu se poate.

As putea să vorbesc de 12 preoti ortodocsi omorâti prin împuscare de securitate. Nu cunosc nici un preot greco-catolic sau catolic să fi fost omorât prin împuscare. Toti preotii catolici au fost în puscării, în frunte cu Mitropolitul Martin Aron, pentru spionaj în favoarea Sfântului Scaun, a Italiei. Dar s-au purtat foarte corect în puscărie.

Si atunci, în timp ce catolicii tac si-si văd de oficiile lor, un român ajuns la grad arhieresc foarte sus, critică pe ortodocsi. Mă întreb: "De unde si-a însusit vrăjmăsia cu care atacă dusmănos pe ortodocsi? înclin a crede că vrăjmăsia vine de acolo că greco-catolicii, în număr de un milion jumătate, au devenit, si au declarat si se mentin membri buni si credinciosi ai Bisericii Ortodoxe. Un alt motiv nu se poate.