Aceasta carte de familie, intitulata, pe drept cuvânt, Bucuriile Suferintei, este izvorâta din inima curata si smerita, dar greu încercata, a preotului si unchiului nostru, Dimitrie Bejan, din Hârlau, ca o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru toti cei ce iubesc pe Hristos si vor sa se mântuiasca prin suferinta.

în calitatea sa de preot militar pe frontul de Rasarit, la vârsta de numai de 32 de ani, a suferit peste sapte ani ca prizonier în lagarele din Rusia si Siberia, pâna în toamna anului 1948. Apoi, fiind scapat prin minune de condamnare la moarte, pentru ca sustinea ca Basarabia este pamânt românesc, a fost trimis în tara si condamnat la închisoare pe viata în puscariile de trista amintire din România.

Eliberat de la Aiud în 1964, primeste cu multa greutate o mica parohie în satul Ghindaoani - Neamt, unde slujeste ca preot peste cinci ani, cu multa vocatie si suflet.

Afluenta tot mai mare de credinciosi, care îl cautau de peste tot, invidia si ura diabolica ateista, au facut sa fie judecat pe plan local, pensionat si trimis cu domiciliul obligatoriu la casa parinteasca din Hârlau, în octombrie, 1970.

Aici a trait în continuare frica si umilinta de la Aiud, timp de înca 20 de ani, fiindu-i interzis sa slujeasca ca preot la Altar si sa se bucure de libertatea data de Dumnezeu fiecarui om.

Parasit de colegi, ocolit de preoti, cenzurat si urmarit de autoritati, Parintele Dimitrie nu s-a deznadajduit, nici nu s-a întristat, ci a primit toate cu bucurie, ca din mâna Domnului, asemenea lui Iov.

Singurii sai prieteni adevarati în acesti ani erau credinciosii din satele din jur si unii preoti si calugari, care îl vizitau în mare discretie si-i cereau staturi.

În ultimii ani, parintele, desi are mai multa libertate, este tot mai bolnav. Dupa aproape 50 de ani de suferinta, la cei peste 84 de ani, sta mai mult la pat în camera sa, ca într-o chilie calugareasca. Ziua da sfaturi la credinciosi si mângâie pe cei care vin, iar noaptea se roaga singur la lumina candelei si se bucura în Hristos.

Cu binecuvântarea Sfintiei Sale, am adunat în aceasta carte un numar de cuvinte de suflet, înregistrate ocazional pe banda magnetica, pe care le dam la tipar, spre folos celor ce le vor citi.

Daca Parintele Dimitrie va mai trai si se vor înregistra si alte cuvinte ziditoare de suflet, vom scoate si al doilea volum.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa-i dea Parintelui Dimitrie rabdare, sanatate si bucurie în Hristos, pâna la capatul vietii.

Hârlau - 1994

În numele familiei,

Cornelia Anichitei